Cornel Amariei: Iubesc nespus să creez lucruri care aduc zâmbete pe buzele altora
Cornel Amariei este cunoscut mai ales pentru ochelarii .lumen, care funcționează ca un asistent pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Dar el are în portofoliu mult mai multe invenții, fiind unul dintre inovatorii tineri români recunoscuți peste hotare. A primit numeroase distincții, cea mai recentă fiind includerea în topul Ten Outstanding Young Persons of the World. În afară de inventică, este pasionat de muzică, fotografie și călătorii. A studiat la facultate în Germania, iar ulterior s-a întors în țară. Mărturisește că iubește nespus să creeze și mai ales să creeze lucruri care aduc zâmbete pe buzele altora.
Cornel Amariei este nominalizat în cadrul Galei Revistei CARIERE 2018 – „Oameni care ne inspiră. România de mâine”, la categoria „Talentele viitorului„. Vă puteţi vota favoriţii pe site-ul gala-cariere.ro!
A declarat în câteva rânduri că în familie şi-a cultivat şi dezvoltat curiozitatea, şi-a format atitudinea faţă de muncă, ambiţia, libertatea şi responsabilitatea. Mi-a lăsat impresia că a fost conştient încă de mic de toate aceste lecţii valoroase, pe care le-a fructificat la timpul lor. L-am întrebat cât a contat să aibă pe cineva să îl încurajeze să îşi urmeze visele, dar şi cum putem să reuşim să fim prezenţi, să ne dezvoltăm empatia şi să ne luăm lecţiile de la viaţă atunci când ne sunt oferite.
“Să nu uităm că m-am născut într-o familie diferită – ambii mei părinți sunt persoane cu handicap locomotor. Asta înseamnă că am crescut într-o casă diferită, într-o familie diferită etc. M-a făcut foarte curios, de mic. Am învățat să citesc la 3 ani și citeam zeci de enciclopedii până la vârsta de 8-9 ani. Părinții mei nu mi-au descurajat niciodată curiozitatea, ba din contră. Au găsit întotdeauna căi să mi-o satisfacă. Pe de altă parte, din pricina handicapului lor, trebuiau să lucreze foarte mult pentru a face față provocărilor de zi cu zi. De mic am înțeles că viața înseamnă să pleci de acasă la 7 dimineața și să te oprești din lucru la 1 noaptea. Asta e viața, orice mai puțin e o scuză”, explică tânărul.
Un vizionar în adevăratul sens al cuvântului
Pasiunea pentru cunoaştere s-a axat, în scurt timp, către calculatoare şi programare. Cornel Amariei spune că, în săptămâna în care s-a născut el, al doilea copil al familiei, în casă a mai apărut ceva important: primul calculator. “Un 486. A fost dragoste la prima apăsare de tastă. Stăteam în brațele surorii mele și mă jucam diverse jocuri, încă de la 1-2 ani. Făcând asta de la o vârstă fragedă, am trecut rapid la design de site-uri (7 ani) și ulterior la programare”, rememorează tânărul.
Astfel, a făcut software-uri avansate şi roboţi încă din gimnaziu, la 14 ani a luat prima medalie internaţională pentru un sistem de securitate pentru case, a făcut inclusiv un robot ce putea fi folosit pentru a căuta printre dărâmături şi alte proiecte în Clubul de Robotică din liceu. A fost cumva ahead of time, prin crearea unor soluţii tehnologice cu mult înainte ca acestea să devină mainstream.
“Într-adevăr, am făcut multe lucruri înainte să fie cunoscute pe piață. Lucuri precum roboți de inspecție (2008), sisteme de securitate Smart Home (2007), sisteme de levitație magnetică (2009), drone de inspecție (2010). Toate acestea erau mult ahead of time. Doar că la acea vreme nu vedeam potențialul economic în ele. Dacă îmi apărea gândirea de business mai devreme de 2010, poate că România oferea, de exemplu, primele soluții de SmartHome din lume. Clubul de robotică a fost proiectul meu principal la 15 ani, am fondat primul club de robotică liceală din România, unde peste ani am avut în jur de 150 studenți, ce au adus României peste 100 de medalii internaționale în concursuri universitare (și eram liceeni!)“, explică tânărul.
Prima companie
Cât despre gândirea de business, Cornel Amariei spune că momentul de “aha!” i-a venit în contextul concursului anual organizat de Junior Achivement, numit „Company of the Year”, o competiţie la nivel mondial de antreprenoriat pentru elevi. Scopul era ca aceştia să facă mici întreprinderi și chiar să vândă produse.
“Eu şi ceilalţi membrii din echipa principală din clubul de robotică am vrut să participăm, dar nu ne venea ideea. Până când, mă plimbam la un moment dat prin casă și am văzut o grămadă de discuri de vinil. Și atunci mi-am dat seama – de ce să nu facem ceasuri din ele? Așa s-a născut Clock Records. Țin minte că am fost invitați să vindem produsele la Gaudeamus – Târgul de Carte din 2010, la Romexpo. Am crezut că nu vom vinde mai mult de 40 de ceasuri în 4 zile – și le-am vândut în prima oră! În fiecare noapte fabricam și ziua vindeam. În total, în următoarele 6 luni am vândut cred că 1.000 în 3 țări în diverse târguri. Dar atunci am învățat și prima lecție mare în antreprenoriat – ai grijă cu cine fondezi o firmă, mai ales când este partenera de viață și ai doar 15 ani. Prima ceartă a închis compania (râde)”, îşi aminteşte acesta.
Despre inovaţie
Cornel Amariei este un inovator. Iar un inovator inovează atunci când se expune mai multor subiecte. El însuşi este un muzician, un călător a lumii, un fotograf, un designer industrial etc. “Văd probleme și le interpretez prin unghiul știițific, ingineresc și artistic. Aşa îmi vin soluțile. După aceea, le simplific cât de mult posibil, căci urăsc lucrurile complicate! Îmi plac lucrurile simple, pe care orice copil le poate înțelege”, explică acesta.
Dar cum ajunge să pună lucurile în practică? “Consider că atunci când există o problemă, este majoră și ai o soluție, este în datoria ta să o rezolvi. Pe de altă parte, nimic nu iubesc mai mult decât să creez. Și să creez lucruri ce aduc zâmbete pe buzele altora este o răsplată suficientă”, spune Cornel Amariei.
Ochelarii pentru nevăzători
.lumen este poate cel mai cunoscut proiect al său. Ideea a apărut într-o conversație pe care Cornel Amariei o avea cu un prieten. Din vorbă în vorbă, din schimb de experienţei, cei doi au ajuns la expresia „ochelari pentru nevăzători”. “Am început să căutăm pe Internet și nu am găsit nimic. În schimb, am descoperit că sunt 40 milioane nevăzători și singura soluție – câinii ghid – sunt doar 20,000. Era clar , o problemă mare și noi căutam o soluție. Astfel am inventat ochelarii .lumen”, explică tânărul.
Prototipul a fost testat pe ei, în 2014, iar ulterior, în 2015, pe persoane nevăzătoare.
“Este un drum incredibil să vezi un nevăzător prinzând o minge pentru prima dată în viața lui. Dar este un drum lung, iar acum câțiva ani am renunțat prima dată, deși nu am spus niciodată asta. Totuși nu am rezistat mult departe de proiect și acum este în faza de dezvoltare. Realitatea este simplă, un astfel de sistem devine o dependență pentru utilizator – nu are voie să greșească. Nu are voie să dea erori în momente cheie. Și să faci un sistem ce nu dă erori este incredibil de dificil. Noi folosim aceași tehnologie precum mașinile autonome în materie de senzoristică. Câte mașini autonome ați văzut pe străzi ce rezistă în orice situație? În aceeaşi etapă ne aflăm și noi”, spune tânărul.
Acum, echipa care lucrează la .lumen este incredibil de optimistă, pentru că se apropie de maturitatea necesară pentru a face o nouă rundă de teste în exterior. În condiții de laborator, sistemul funcționează cu brio, problema este când îl pui în mediul incontrolabil de afară, unde ai mișcare, zgomot, diferențe de temperatură mari, soare, lipsa lui etc. “Îmi e frică să vă spun mai multe despre planificarea noastră, pentru că niciodată nu a ieșit cum am vrut, nu poți planifica inovația”, adaugă Cornel Amariei.
Dar dacă totul merge bine, în prima jumătate a anului 2019, testele în exterior vor fi reluate. Industralizarea nu ar trebui să dureze mai mult de 6-9 luni, împreună cu market entry-ul. Deci, în Statele Unite, ar trebui să intre pe piață la început de 2020.
“De ce nu există deja? În primul rând este al naibii de greu. În al doilea, mai există proiecte universitare ce studiază acest subiect. Dar acelor oameni le lipsesc cunoștințele de business”, arată tânărul.
El spune că din proiectul .lumen a învăţat cam de toate, de la management la răbdare şi eşec. “Poate chiar prea multe, prea devreme. Aveam 21 ani când am fondat proiectul”, mai spune acesta.
Experienţa străinătăţii şi întoarcerea în ţară
A mers la facultate în Germania şi recomandă oricui experienţa străinătăţii. De ce? Pentru că te schimbă, te dezvoltă. “A fost incredibil, mai ales mediul în care mă aflam – la Jacobs University Bremen eram 1.200 de studenți din 120 țări, trăind în același campus. Țin minte cum a venit un coleg să se prezinte ca find din Lesotho. Habar nu aveam unde este. Acum știu”, arată tânărul.
În perioada facultăţii, printre cursuri, cântări invenţii, el a scris şi o carte, în nouă nopţi, pe parcursul a nouă săptămâni: “Cartea este o poveste interesantă – nu am avut niciodată writer’s block, ba chiar din contră – știam exact cum avea să arate cartea. Problema a fost timpul – efectiv nu aveam. Conduceam .lumen, făceam 2 facultăți la Jacobs (Computer Science și Electrical Engineering), cântăm în formații în facultate (am ajuns chiar la 60 de concerte). De unde atâta timp?”.
S-a întors în ţară din motive personale și, printr-o întâmplare, a ajuns mai întâi în Sibiu. Acum, şi graţie faptului că e conduce echipa de inovaţie de la Continental, este şi la Cluj, dar şi la Munchen, Nuremberg, București.
Şi că tot a venit vorba, a intrat într-un domeniu diferit faţă de ce făcea înainte, anume automotive. „În mintea începătorului sunt întotdeauna multe posibilități. în mintea expertului sunt doar câteva” – este o mantră din filosofia Zen. L-am întrebat pe Cornel Amariei cum l—a ajutat această minte a începătorului în procesul de inovare.
El spune că îţi formezi preconcepții despre cum ar trebui să funcționeze ceva, iar după aceea vezi cum merge și realizezi că nu e aşa: „stai puțin, dar ideea mea funcționează și ea și eram sigur că așa se face, dar aparent, nu e aşa”. Astfel îi vin ideile lui Cornel Amariei. Pe de altă parte, îi place să găsească soluții minimaliste și omogene: “Domeniul automotive era, până acum nu mult timp, o fosilă. Acum îl renaștem și îl modernizăm. Eu urăsc complexitatea mașinilor, sunt tehnologii antice. Este vina noastră că acceptăm că și consumatori produse (mașini) ce nu sunt suficient de moderne și avansate. Orice marcă în acest moment (cu o singură excepție) este o antichitate. Curând, asta se schimbă și împreună cu echipele mele suntem on the forefront of change”.
Cum transformă Cornel Amariei incertitudinile în oportunităţi
L-am întrebat cum transformă incertitudinile în oportunităţi şi mi-a răspuns cu nişte versuri cântate de Freddie Mercury:
“And you’re rushing headlong you’ve got a new goal
And you’re rushing headlong out of control
And you think you’re so strong
But there ain’t no stopping and there’s nothin’
You can do about it”
“Exact aşa e şi la mine, ma bag acolo unde habar nu am ce o să iasă şi sper să găsesc aur. Păstrez o minte deschisă şi naivă“, mărturiseşte tânărul.
L-am întrebat: Cât contează găsirea unui scop în procesul de inovare şi ce înseamnă banii în tot acest proces?
Mi-a răspuns: Banii sunt ceea ce ne permit să facem lucruri pe termen lung. Inovația durează și durează mult. Sunt bucuros că reușesc să atrag milioane de euro pentru cercetare chiar și în România.Scopul meu în invoație este fie să ajutăm oameni, fie să îmbunătățim consumul resurelor planetei. Orice altceva, este prea complex pentru mine. Innovation must create meaning, and money will come. Inovație de dragul inovației este degeaba și inovație de dragul banilor este un eșec în devenire.
L-am întrebat: Cum măsori valorea unei idei şi cum îi convingi pe alţii că merită că ideea ta să fie ascultată?
Mi-a răspuns: Măsor valoarea într-un mod simplu – cât de utilă și cât de unică este o idee. Dacă este unică dar nu utilă, este ca un clovn. Dacă nu este nici utilă nici unică, este degeaba. Dacă este utilă, dar nu unică, atunci este o Dacia Logan – concurează în preț. Ideile pe care le încep trebuie să fie și utile și unice. Convigerea este ușoară, am marele noroc să știu cum să influențez, atrag și conving o audiență fie de 3 mii sau de 3 oameni. Pur și simplu îmi place să prezint și să pitchuiesc. Am ajuns profesional să îi învăț pe alții de ceva vreme asta. Cum spuneam – să ai ocupații diverse.
L-am întrebat: Ce înseamnă eşecul pentru tine? Care a fost cel mai recent şi ce ai învăţat din el?
Mi-a răspuns: Puțini vorbesc despre eșecurile lor, nu cred că vor să fie ascultate. Nu m-a doborât mai mult de o săptămână nici unul până acum. Și principalele eșecuri, sper să nu iasă la iveală prea mult. Am pierdut enorm, mai ales în ultimii ani. Nu de mult am pierdut ceva ce valora suficient să mă bage în lista celor mai „avuți” români. Și ce, idei mai sunt. Sunt bucuros de oamenii cu care lucrez, o să putem tot timpul să facem ceva nou și să îl creștem în stele.
L-am întrebat: Care sunt valorile cele mai importante pentru tine?
Mi-a răspuns: Ambiția, sacrificiu (rezistența la a face sacrificii) și curiozitatea.