Cum învingi eșecul: „Te aduni, te ridici de jos și îl faci parte din succes”
„Sportul are puterea să schimbe lumea, are puterea să inspire. Are puterea să unească oamenii într-un mod în care altele puțin o reușesc. Sportul vorbește tinerilor în limba pe care ei o înțeleg. Sportul creează speranță acolo unde este numai disperare. Este mai puternic decât guvernul în spargerea barierelor rasiale”, spunea Nelson Mandela în cadrul deschiderii Laureus World Sports Award. Aceste vorbe l-au marcat pe Virgil Stănescu și l-au călăuzit în viață.
Virgil Stănescu este în prezent director executiv al CEOs Clubs Romania și președinte Sports HUB. A fost timp de zece ani căpitanul echipei Naționale a României și a fost desemnat drept cel mai bun jucător de baschet român de cinci ori.
Cu o carieră impresionantă, Virgil a jucat baschet la cel mai înalt nivel din Europa, cu apariții în Euroliga, Euro Cup și EuroChallenge. După cariera sa sportivă, a rămas implicat în baschet, preluând rolul de președinte al echipei Steaua CSM EximBank și a fost, de asemenea, ales vicepreședinte al Federației Române de Baschet.
Este absolvent al Universității din Alabama de Sud, unde a fost recent introdus în “Hall of Fame-ul” universitătii.
Virgil deține un masterat în integrare economică europeană de la Universitatea de Arte și Științe „Gheorghe Cristea”, un masterat în Leadership și Management de la Universitatea Northumbria (Marea Britanie) și o diplomă de coaching de la Școala Națională de Coaching „ANS”.
Mirabela Anghel: Dacă dăm timpul cu mulți ani în urmă, ajunși la anii copilăriei, care a fost prima meserie pe care te-ai gândit să o practici?
Virgil Stănescu, Executive Director CEO Clubs & President Sports HUB: Cred că primele idei în această direcție au fost legate de artă. Bunicul meu era sculptor și ne jucam tot timpul cu modele de lut de la el din atelier. Făceam tot felul de statuete și mă gândeam că la un moment dat voi dori să lucrez și în piatră, așa cum o făcea el.
Îți amintești la ce vârstă ai descoperit sportul?
Sportul a făcut mereu parte din viața mea. Am încercat mai multe: karate, polo sau atletism și am făcut și baschet (printre altele). Organizat, cu meciuri și antrenamente continue, am început la vârsta de 17 ani.
După 20 de ani s-a retras din sport și a ales calea antreprenoriatului
Povestește-ne, te rog, parcursul tău sportiv până la momentul când ai decis să te retragi și să continui activitatea în antreprenoriat și în management sportiv.
Am începutul baschet-ul la clubul SOCED, la categoria de juniori, pentru un an am fost dat la Clubul Sportiv Școlar nr.1, iar ulterior m-am întors la SOCED, la categoria de seniori. Doi ani mai târziu, am fost convocat la Echipa Națională de Tineret și imediat după și la seniori. La 21 de ani am primit trei oferte de a merge în SUA, la colegiu, și am ales să mă duc la University of South Alabama, acolo unde mi-am luat licența în Management General. Imediat după universitate, am petrecut o vară cu Atlanta Hawks dar nu am rămas și am acceptat o ofertă de a veni în Europa, la Opel Skyliners în Frankfurt, acolo unde am început periplul european. Am jucat în Germania, Belgia, Turcia, Rusia și Italia, în echipe de top și în competițiile europene cele mai valoroase. Am jucat 15 ani pentru Echipa Națională a României, și am avut onoarea să-i fiu căpitan pentru 10 ani. M-am întors acasă după nașterea celui de-al doilea copil și am continuat să joc pentru Steaua, BC Mureș și Asesoft. După douăzeci de ani în baschet, am ales să mă retrag și să continui în antreprenoriat și management sportiv.
“Insuccesul a avut mereu un scop și o responsabilitate”
O carieră de poveste. Care a fost cea mai mare reușită a carierei?
Ar fi greu să marchez una singură, dar o să o aleg pe prima, și anume momentul în care am fost desemnat campion al conferinței Sun Belt, parte din NCAA în prima divizie, acolo unde jucam cu echipa Universității. Rămâne în Hall of Fame-ul meu personal, fiind un moment în care am realizat unde am ajuns, și că am luat această decizie de a merge pe o variantă în care și sportul și școala să fie în același set de priorități și să le fac bine pe amândouă.
Ai avut vreun eșec major?
Nu, nu am avut niciun eșec major. Am avut multe, foarte multe, insuccese. Multe meciuri pierdute, multe decizii greșite, dar nimic ce aș regreta astăzi. Multe oportunități de a învăța din ce am făcut. Și cred că aceasta este diferența dintre eșec și insucces. Insuccesul a avut mereu un scop și o responsabilitate.
“Credem că învățăm din greșeli, dar nu este așa”
Cum ai gestionat insuccesele? Și cum te-au ajutat ele?
Sportul te învață foarte mult. Îți consolidează un proces de analiză în care accepți responsabilitatea insuccesului. Credem că învățăm din greșeli, dar nu este așa. Învățăm din certificarea acestora. Cu alte cuvinte, ne uitam înapoi și vedem de ce am greșit, ce puteam face mai bine astfel încât să nu mai greșim data viitoare. Revenind la întrebare, am învățat să privesc analitic și să înțeleg insuccesul ca fiind parte din proces. Nu mă înțelegeți greșit, de fiecare dată a durat destul de mult timp, dar te aduni, te ridici de jos și îl faci parte din succes.
Mulți sportivi au povestit faptul că emoțiile sunt cele care le-au dat de furcă cel mai mult în carieră. Tu ai știut să le gestionezi?
Aveam un antrenor care îmi spunea că baschetul nu este „heartless” (fără inimă) ci este locul unde câteodată trebuie să folosești „your heart less” (inima mai puțin). Ceea ce își dorea să ne transmită prin aceste afirmații era faptul că nu trebuie să îți reduci pasiunea, ci să îți înțelegi sentimentele și să depășești uneori frica, ura, orgoliul sau egoismul, astfel încât să poți performa la cel mai înalt nivel. Emoțiile sunt parte din sport! De fapt, cred că emoțiile sunt cea mai frumoasă parte a sportului, oriunde ai fi, pe teren sau în tribune.
Curiozitatea, efortul și educația continuă, elementele necesare pentru o carieră de succes
Ce îți trebuie să ai succes în orice carieră, ai nevoie de ceva “special”?
Voi puncta trei lucruri, care să fie ușor de ținut minte. Primul, curiozitatea – să înțelegi tot timpul ceea ce faci, de ce faci și cum o poți face mai bine. Al doilea, efortul – obiceiul de a fi prezent, de a accepta rutina, în fiecare zi. Al treilea ar fi educația continuă, antrenamentul în orice domeniu îți propui. Nu există persoană care performează fără antrenament.
În cariera de sportiv, ce tipuri de leadership aplicau antrenorii pe care i-ai avut?
Sportul este un loc de joacă foarte complex. Un antrenor ar trebui să fie acel leader situațional. Ce înseamnă acest lucru? Un mix în funcție de moment și situație. Un leader transformațional, orientat către dezvoltare și creștere. Un leader autocrat, autoritar, în momente de criză din meciuri, sau participativ, atunci când vrea să lase echipa să contribuie, să-și asume și să crească creativitatea. Uitându-mă la antrenorii mei, diferă procentul folosit în funcție de rol. Dacă vorbim de antrenori de juniori sau seniori. Contează mult dacă obiectivul este mai mult orientat spre a crește jucători sau spre a câștiga meciuri.
Șeful era cel care le știa pe toate, de unde veneai să iei lumina”
Ce tip de leadership este folosit astăzi în organizațiile din România și care crezi că este stilul de leadership care ar trebui să se regăsească într-o companie “sănătoasă” și care vrea să aibă rezultate bune?
Cred că în multe situații am rămas agățați în acel leadership industrial. Acel hero-leadership în care șeful era cel/cea care le știa pe toate, de unde veneai să iei lumina, chiar dacă discursul era mai orientat către oameni. Recent însă, cu toate cele întâmplate și complexitatea crescută a mediului de business, ne vedem în situația în care trebuie să „walk the talk” și să înțelegem mai mult ce înseamnă acest „servant leader”. Să fim capabili să motivăm oamenii și să creăm un mediu de dezvoltare.
Care este diferența dintre un lider și un șef?
Consider că sunt două lucruri diferite. Prima reprezintă o calitate și o abilitate, iar cea de-a doua este o poziție. Poți fi leader fără să fii șef, dar nu ar trebui să fii șef fără să fii leader, cel puțin la nivel teoretic…
Sports HUB cum s-a născut și de ce ai simțit nevoie de un astfel de proiect?
Sports HUB s-a născut dintr-o inițiativă antreprenorială în sport. Sunt foarte multe oportunități, care luate separat nu prea au sens, dar adunate creează o masă critică ce poate fi dirijată și gândită profitabil. De asemenea, în Sports HUB am construit un proiect, GO Scholarship, unde alături de cei de la Super United construim un sistem suport pentru sportivi de 14-16 ani. Un sistem de burse care să ajute tinere talente să facă pasul spre înalta performanță. Un sistem în care educația și sportul se întâlnesc și susțin acești copii să devină modele, oameni de succes în sport și în afara sportului.
“De la toți am învățat, dar mentori nu i-am considerat pe mulți”
Ai avut vreun un mentor, pe cineva care să-ți călăuzească pașii și care să te ajute să te dezvolți?
Am avut mulți oameni de la care am învățat constant, susținut lucruri. Am avut mulți antrenori, însă puțini pe care îi pot considera mentori. De la toți am învățat, dar mentori nu i-am considerat pe mulți. Mentoratul este, însă, parte din dezvoltarea mea. Am căutat și în sport, dar și în management și leadership acei oameni cu care să mă sfătuiesc, cu care să vorbesc despre provocări și care se aliniază cu valorile în care cred. Aceste persoane ne pot ajuta să înțelegem lucruri pe care noi poate nu știm că nu le știm.
Există vreun citat, câteva gânduri, o carte, un film care să-ți fi influențat cumva cariera, viața?
Sunt multe cărți care m-au influențat. Aș vrea să numesc două care au sens în discuția noastră. „Jocul Interior și Tenisul” a lui Timothy Gallway și „Range” scrisă de David Epstein. Prima îți dă o dimensiune a lumii interioare din mentalul fiecărui sportiv și a doua prezintă o opinie ce face diferența între abordarea unei specializări timpurii versus cea a dezvoltării generaliste în contextul diferitelor situații de performanță.
De asemenea, o sa las aici două citate. Primul cu care am rezonat în dezvoltarea mea este al lui George Bernard Shaw, și anume: „A fi capabil de a alege opțiunea celui mai mare avantaj în loc să cedezi în direcția celei mai mici rezistențe”. De multe ori trebuie să alegem drumul corect, chiar dacă este mai greu pe moment. Iar al doilea, este un citat din discursul lui Nelson Mandela în cadrul deschiderii Laureus World Sports Award: „Sportul are puterea să schimbe lumea, are puterea să inspire. Are puterea să unească oamenii într-un mod în care altele puțin o reușesc. Sportul vorbește tinerilor în limba pe care ei o înțeleg. Sportul creează speranță acolo unde este numai disperare. Este mai puternic decât guvernul în spargerea barierelor rasiale”.