Cum s-a redescoperit o corporatistă din România prin trekking: Drumul către autocunoaştere şi depăşirea limitelor
Să facem cunoștință cu Cătălina Focșa. Ea a absolvit Facultatea de Automatică şi Calculatoare, specializarea Calculatoare, din cadrul Universității Politehnice din București și lucrează în domeniul IT din 2011. Din 2015 incoace este inginer software în cadrul departamentului de cercetare și dezvoltare (R&D) al companiei Enea România.
Ea ne-a mărturisit că până de curând nu a fost o împătimită a sportului. De fapt, nu era defel o persoană foarte dinamică.
Însă inspirată de prietena ei, Georgiana, a început să îi surâdă ideea de face trekking (un tip de călătorie aventuroasă și lungă, efectuată pe jos). Pasiunea ei pentru munte și poveștile despre experiențele pline de aventură au făcut-o pe protagonista noastră să ia în considerare să practice acest sport.
”Trekking-ul îți oferă libertate, te ajută să te descoperi, să îți testezi limitele, ceea ce mi-am dorit dintotdeauna. În plus, drumețiile te conectează cu natura, te poartă în cele mai fascinante locuri. Trekking-ul înseamnă, însă, și foarte multă determinare și putere interioară. Cum sunt o persoană care vrea să se auto-depășească mereu, am văzut în trekking oportunitatea perfectă pentru a mă lua la întrecere cu mine”, ne-a spus Cătălina.
Ambițioasă din fire, ea nu doar că s-a apucat de acest sport care te provoacă din foarte multe puncte de vedere, ci și-a setat și un țel extrem de ambițios: să termine traseul GR 20 Corsica, ce mai dificil din categoria sa, care însă oferă și cele mai spectaculoase peisaje. ”Prin prietena mea, Georgiana, am aflat de acest traseu. Ea voia să îl parcurgă, dar nu avea coechipier, așa că m-am alăturat ei”, ne-a povestit Cătălina.
Traseul are 180 km (practic, traversezi Corsica de la nord la sud, pe jos). Cu un program bine stabilit, circuitul se poate parcurge în aproximativ două săptămâni. Sunt multe refugii și cabane pe drum unde mai poți înnopta sau de unde îți poți lua mâncare. Dar ca să îl parcurgi ai nevoie de o condiție fizică foarte bună, ceea ce Cătălina nu poate spune că avea în momentul în care s-a hotărât să pornească în această drumeție. Așa că și-a pus la punct un program de antrenament destul de riguros.
”Când am plecat spre acest traseu, aveam deja în spate 6 luni de antrenament și chiar și așa am întâlnit uneori dificultăți în a-mi găsi energia necesară și a face față efortului. Trebuie să fii antrenat atât fizic, cât și mental pentru o astfel de provocare, trebuie să vrei să fii mai bun decât erai ieri”, ne-a explicat aceasta.
PROGRAMUL DE ANTRENAMENT
Cătălina și-a dorit din tot sufletul această experiență și a luptat ca visul ei să se împlinească. Așa că s-a autodisciplinat și și-a făcut un program de antrenament, în weekenduri avea planificat câte un traseu al cărui grad de dificultate creștea de fiecare dată. A simulat condițiile pe care urma să le întâlnească pe traseu, precum dormitul la cort sau căratul de rucsacuri grele, pentru a fi pregătită pentru orice. Pe lângă toate astea alerga și câte 10-15 kilometri, de două ori pe săptămână.
”Antrenamentul a fost un pic dificil pentru mine, deoarece nu aveam condiție fizică și a trebuit să pornesc, practic, de la zero. Corpul meu s-a văzut deodată suprasolicitat, însă a trebuit să mă adaptez”,a spus Cătălina. Dar dacă e să ia în considerare toată experiența – și antrenamentul și traseul – ea ne-a spus cu mâna pe inimă că antrenamentul a fost partea ușoară.
”ÎMI STRÂNGEAM PUTERILE ȘI MERGEAM ÎNAINTE”
După un antrenament temeinic, iată că a venit și momentul adevărului: parcurgerea circuitului. Cum a trecut peste clipele grele, de epuizare? Cum a reușit să depășească obstacolele și să învingă oboseala? Aveam atâtea curiozități legate de autodepășire, iar răspunsul a fost simplu și la obiect: pur și simplu te aduni, te scuturi de praf și mergi înainte. Doar așa îți poți împlini visul.
”Tot traseul a durat 16 zile și am avut mai mult decât suficient timp să mă gândesc la asta, dar eram hotărâtă să nu renunț și, natural, dacă apăreau astfel de gânduri, îmi strângeam toate puterile și mergeam mai departe. A fost mai dificil pentru mine să mențin ritmul, deoarece acest traseu cere un efort susținut timp de 16 zile, iar eu nu mai experimentasem așa ceva.
În timpul antrenamentelor am ajuns doar până la cinci zile de efort susținut. Erau momente pe traseu când simțeam cum mă compleșea oboseala, dar rămâneam atentă la drum, orice moment de pierdere a concentrării putând să îmi pună viața în pericol. Rucsacurile de 12 kg nu ne-au ușurat deloc această cursă. Georgianei nu cred că i-a fost atât de greu, dacă stau să mă gândesc la toată experiența ei”, ne-a mărturisit Cătălina.
Cu toate că traseul în sine e dificil și eefortul depus pare a fi supraomenesc, prin ziua 10 sau 11, ea a făcut o întidere după ce a alunecat pe o piatră ”Atunci chiar am avut nevoie de putere interioară pentru a merge mai departe, deoarece durerea musculară pe care o simțeam nu era ușor de ignorat. Am reușit, atunci, să trec peste acea parte din mine care nu avea încredere că o să reușesc și am continuat drumul cu și mai multă hotărâre. Am avut parte de momente grele, dar niciunul dintre ele nu m-a făcut să mă gândesc serios la posibilitatea de a renunța, această variantă, pentru mine, era inexistentă”, ne-a spus Cătălina.
In timpul circuitului, ea și prietena ei au dormit în corturi închiriate la refugii și au mai cumpărat mâncare tot de pe traseu. Oboseala a început să le prindă din urmă de pe la jumătatea trasului, dar a compensat vremea, care a fost mai mereu însorită, după cum ne-a precizat Cătălina. Ea a fost încântată de experiență, care a fost cuprinzătoare, totul fiind cu mult peste așteptări: locurile, oamenii, traseul. ”Am mers prin nori, pe buza prăpastiei, prin păduri neumblate, am întâlnit cei mai calzi băștinași, dar și prieteni de cursă cu care am împărtășit impresii, dar și provizii”, ne-a spus aceasta.
DEPĂȘIREA LIMITELOR ȘI O LECȚIE DESPRE SINE
După atâtea provocări, dar și lecții învățate și peisaje admirate, Cătălina a ajuns la linia de finish după cele 16 zile. ”Am fost foarte, foarte fericite că am reuşit să finalizăm traseul şi să ne împlinim visul pentru care am investit atât de multă energie”, a spus aceasta.
Ea ne-a mărturisit că experiența – extraordinară pe de o parte, dar foarte dificilă pe de altă parte – a schimbat-o din multe puncte de vedere. Constant a avut provocări și limite pe care să le învingă, de la aspecte simple ale vieții de zi cu zi (cum ar fi dușul zilnic sau dormitul în pat), la continuarea traseului, accidentată fiind.
”Așa am conștientizat că limitele sunt acelea pe care noi ni le impunem. Aveam frică de înălţime înainte de a mă apucă de trekking, dar odată cu antrenamentele m-am mai obişnuit, fără a mă fi părăsit complet. La o variație de altitudine de 10.000 m care se întinde pe tot traseul panica poate interveni în orice clipă și poate ridica probleme și celui mai experimentat sportiv.
Pentru mine a fost, fără îndoială, un traseu de autodescoperire: m-a ajutat să îmi înving limitele, să văd dacă nu am și alte limite de care nu știam, să îmi testez capacitatea de concentrare, să iau decizii rapide în momente limită și să mă adaptez diverselor situații, să relaționez. E interesant că, după foarte multe zile de efort ajungi să fii un alt om. Am ajuns să aflu cum este acel om și dacă reușește să se învingă pe sine pentru a împlini ce și-a propus. Și a reușit”, a punctat Cătălina.
DE CE AI NEVOIE CA SĂ PARCURGI UN ASEMENEA TRASEU?
Pe scurt răspunsul la întrebare e: de condiție fizică și psihică. Pentru că pe lângă toate obiectele pe care trebuie să le iei cu tine pentru un astfel de traseu – sac de dormit, pelerină de ploaie, filtru de altă și multe altele – este nevoie și de o dorință foarte intensă de a reuși, implicare și voință, potrivit Cătălinei.
”Trebuie să fii 100% acolo, să te dedici și să nu accepți să renunți. Pe mine m-a ajutat foarte mult dorința de a mă redescoperi. Am știut dintotdeauna că pot face ceea ce mi-am propus, iar experiența GR20 Corsica mi-a demonstrat acest lucru. Cred că toate astea pleacă din curaj. Să ai curajul să visezi”, a spus aceasta.
CUM A AJUTAT-O TREKKING-UL ÎN VIAȚA PERSONALĂ…
Cătălina ne-a spus că acele 16 zile și le-a dedidacr doar ei. Iar asta e un lucru foarte important, pentru că din ce în ce mai rar facem lucruri pentru noi înșine. ”Am avut timp să descopăr că pot fi ceea ce îmi doresc să fiu și că trebuie doar să vreau asta. Am cunoscut și foarte mulți oameni din toate colțurile Europei, fiecare cu alte experiențe și alte povești de viață, am avut conversații foarte plăcute cu ei și chiar m-au impresionat. În plus, mi-am exersat franceza”, ne-a spus aceasta.
De asemenea, după GR20 Corsica, apreciază lucrurile din jurul ei mult mai mult, lucrurile mici, pe care avem tndința de a le lua de-a gata.
”După 16 zile la cort, dușuri reci și multe conserve, acum privesc cu alți ochi mâncarea gătită, dușul cald și patul meu de acasă. Am reușit să îmi depășesc frica de înălțime prin parcurgerea acestui traseu, care este, în definitiv, un drum de 180 de kilometri cu o variație de înălțime de aproximativ 10.000 de metri, ceea ce nu e deloc puțin pentru un acrofob. Am învățat să îmi ignor durerea și am văzut că totul e mult mai simplu dacă nu ții cont de ea. Acum, pentru minte, fiecare nouă reușită reprezintă doar un punct de plecare pentru următoarele provocări”, a spus Cătălina.
…ȘI ÎN VIAȚA PROFESIONALĂ
”(Experiența) m-a modelat în bine, mi-a dat încredere în mine şi în ceea ce pot face în general. Mi-a confirmat încă o dată că prin muncă şi seriozitate pot obţine ce îmi propun, iar rezultatele sunt cel mai probabil proporţionale cu efortul depus, ceea ce se aplică în viaţă de zi cu zi, în serviciu şi în orice altceva”, a precizat Cătălina.
Ea ne-a mai spus că să îți depășești limitele nu este atât de ușor pe cât poate părea atunci când o spune cineva. În plus, depinde atât de organism cât și de minte. Totul începe cu voința și dorința intensă de a reuși, este nevoie de un program și de dedicare, nu trebuie să existe replica „încep de mâine”.
Programul trebuie adaptat în funcție de nevoi și de ceea ce își propune fiecare, însă totul are la bază un regim alimentar echilibrat și sănătos. Iar dacă cineva vrea să facă ceva și nu are habar de nimic din acel domeniu, are nevoi să își găsească o persoană, un intermediar, un cunoscător al domeniului, deoarece internetul nu este suficient.
”E o experiență care te ajută să te descoperi, care te maturizează și care îți poate deschide noi perspective asupra frumosului și asupra idealurilor personale” – Cătălina Focșa
CITEŞTE ŞI: Pare greu de crezut, dar există: Povestea tânărului milionar fără studii și loc de muncă
CITEŞTE ŞI: Tehnologie și cercetare? Cum a devenit faimosul joc Sea Hero Quest un bastion al luptei împotriva demenței
CITEŞTE ŞI: 10 idei care au schimbat lumea