Dacă nu există, trebuie inventat

Alin Jderu, mentorul Tech School

Era genul de puşti pe care îl vezi ieşind cu bicicleta pe-afară şi care, atunci când are un pic de timp liber, se apucă să meşterească jucării. În Generală, printr-a VI-a, pentru că în casă n-avea calculator pe care să se joace, ci doar un sistem audio, şi-a făcut singur un sistem de amplificare pentru walkman, ca să asculte muzica tare. „Şi taică-meu făcea aşa când eram eu mic sau când încă nici nu eram, de fapt… Am găsit diverse piese rămase de la el, şi scheme electrice, şi m-am apucat şi eu… fără ca el să stea cu mine sau eu să stau pe lângă el. Bine, începutul a fost aşa, light, am luat o boxă, am conectat-o, am făcut un sistem mai puternic pentru walkman, ca să ascult în casă, fiindcă mă săturasem de căşti. „Avea şi pe cel mai bun prieten cu care meşterea câte ceva şi cu care alerga pe-afară. Abia într-a VIII-a a primit un computer şi a început să descopere tot felul de programe. Aşa s-a apucat să repare sistemele de operare de pe calculatoarele altora. Bineînţeles, înainte de programare, au fost jocurile de calculator. În rest, ai lui lucrau – plecau dimineaţa şi veneau seara. El îşi petrecea timpul la şcoală. Generala a făcut-o în Roata-de-Jos (jud. Giurgiu), lângă Videle. Apoi a ajuns la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu“ din Bucureşti, unde s-a mutat cu familia.

Acolo, câţiva profi foarte tari l-au inspirat. Era proful de fizică şi dirigul (proful de sport, dl Lucian Dumitrescu) şi profa de informatică, doamna Corina Achinca. Ea l-a lăsat să le preda colegilor, programare Flash într-a XII-a pentru că urma proiectul de atestat. De atunci a început să fie şi el mai activ. A descoperit legătura dintre coding şi lumea reală, felul în care poţi să scrii o linie de cod şi să aprinzi un led, să mişti o mână, ceva. Având în vedere că fondurile sale erau inexistente, a reuşit să pună mâna pe nişte leduri de la zece brichete, pe care le-a demontat şi le-a legat printr-un port paralel la calculator. A scris un driver pentru Winamp. În momentul în care pornea muzica, punea driverul, şi cele opt leduleţe, în funcţie de ritmul melodiei, începeau şi dansau în diferite „moduri“, ca o miniorgă de lumini. Cam pe atunci, pasiunea sa a început să se îndrepte spre partea de robotică, de programare şi interfaţă cu lumea reală. În liceu şi-a dezvoltat interesul pentru Flash şi puţin pentru Java, numai că, odată ajuns la facultate, a renunţat la amândouă. Şi-a folosit cunoştinţele de la orga de lumini comandată prin portul paralel, la construirea primului robot pe care l-a creat în semestrul doi, al anului I. Adică la 19 ani. De atunci, a participat la numeroase concursuri de robotică unde a câştigat mai multe premii importante. În prezent, Alex Jderu lucrează la perfecţionarea unui robot-sumo cu care ia parte la competiţiile naţionale „RoboChallenge“ – în 2010 a ocupat locul I.

Efectul Discovery

Într-o zi, l-a sunat un fost coleg de liceu ca să-i spună că un prieten caută oameni care fac chestii cu adevărat frumoase şi l-a îndemnat pe Alin să-l contacteze. Alin a sunat, a aflat că era vorba despre campania postului Discovery Channel, care arăta felul în care telespectatorii au fost influenţaţi de emisiunile postului de televiziune. Le-a zis cu ce se ocupă, le-a făcut un demo cu roboţeii pe care şi-i construise şi a băgat tot departamentul în sperieţi, pornind o turbină de pe un robot. Oamenilor de media le-a plăcut demonstraţia, au venit la clubul „Robotique FF“, al cărui membru era, au făcut filmările pentru un spot şi fotografiile pentru afişele stradale. Aşa a ajuns Alin, fostul fan MythBusters, protagonist în campania Efectul Discovery, desfăşurată în 12 oraşe din România.

În România, robotica e la început de drum

Clubul de robotică din care face parte este alipit ASAFF (Asociaţiei Studenţilor şi Absolvenţilor Filierei Francofone) şi a fost fondat de studenţii pasionaţi de robotică. Alin, care a urmat Facultatea de Inginerie în Limbi Străine a Politehnicii bucureştene, a fost primul student care a intrat în club de la o altă secţie decât cea Franceză şi a ajuns să preia conducerea lui. Clubul oferă şi acum suport material şi logistic viitorilor ingineri pasionaţi de domeniul roboticii. Studenţii pot să-şi pună în practică cunoştinţele de electronică, mecanică şi programare, asimilate în anii de studiu. Cu alte cuvinte, învaţă şi se distrează construind roboţi.

La competiţiile RoboChallenge din cadrul facultăţii de Electronică la care ia parte, anul acesta s-a ajuns la un nivel destul de ridicat. „Robotica este un sport destul de costisitor, iar fondurile pot face diferenţa între un robot reuşit şi un eşec. Pe lângă fonduri, contează şi strategiile abordate, dar există o limită de la care, orice strategie ai aborda, nu mai ai ce face. Ne-am bătut acolo cu un robot de 1000 de euro realizat de cei de la Politehnica din Cluj, iar al nostru era de 1500 de lei. Am reuşit, datorită strategiei, să câştigăm o rundă, dar atât.“ Nu ştie cum au făcut rost de bani, echipa de studenţi clujeni şi profesorul lor coordonator, cert este că au venit cu un robot destul de scump. „Era prima dată când reuşisem să îi fac un cadru mişto, tăiat la maşina cu apă. Am reuşit să batem într-o rundă, pentru că mai contează şi strategia pe care o ai. Dar, am pierdut cu 2 la 1.“ Meciul de sumo robotic se desfăşoară într-un ring în formă de cerc, de 148 de cm în diametru, negru, cu o margine albă de 5 cm. În ring intră doi roboţi, iar primul care atinge suprafaţa din exteriorul ringului pierde. Robotul-sumo are 3 kg şi o latură de 20 cm, aceasta fiind şi limita impusă de concurs. Noutatea a fost că materialul din care e confecţionat ringul era acum din oţel şi putea să se folosească de magneţi, pentru o mai bună aderenţă a robotului în ring. „Brutus“ – numele robotului său – s-a clasat pe locul al doilea la RoboChallenge România, etapa naţională.

În România, robotica e la început de drum. Alin a fost cu un robot Linefollower la o competiţie în Viena, în 2010, unde a obţinut locul al treilea. „N-am făcut nimic cu robotul-sumo în Viena, deşi în ţară luasem locul întâi. Deci nivelul tehnologic dintre ţări diferă drastic. Un tip, care a luat primul loc în Viena, a obţinut penultimul loc în Japonia.“

Tinere speranţe

Alin Jderu a devenit mentor în programul de robotică al TechSchool, care îşi propune să îi încurajeze pe copiii şi tinerii cu vârste între 11 şi 19 ani să vină cu ideile lor care să schimbe viaţa de zi cu zi prin tehnologie. Tinerii şi-au depus proiectele lor pe techschool.ro, ele trebuie să fie cât de cât fezabile, nu doar fanteziste şi, în urma selecţiei de proiecte, copiii au fost admişi într-o tabără de vară. Acolo, patru dintre echipe au construit nişte roboţi de la zero, sub îndrumarea lui Alin. „I-am ajutat pe toţi, în mod egal, să-şi construiască roboţii. Nici când le dădeam pauză, nu voiau să plece de la calculator. Cei de la inventeaza. ro au susţinut cursurile teoretice şi, împreună, am reuşit să le explicăm tainele roboticii. Au adus şi platformele. Au venit cu noi şi cei de la FunScience, o echipă care vrea să promoveze ştiinţa şi tehnologia în rândul copiilor mai mici, sub 18 ani.“

De la Rubik la Asimo

„Când americanii au ajuns pe Lună, s-au folosit de un calculator de puterea unuia capabil să rezolve cubul Rubik. Acum tehnologia este de sute de ori mai performantă decât computerul acela mititel, aşa că ne putem aştepta să ajungem extrem de departe, dacă vrem.“ Alin îmi dă exemplul roboţelului Asimo, construit de japonezi, care joacă fotbal, dansează şi urcă scările de unul singur, poate recunoaşte voci şi chipuri şi răspunde la întrebări simple. Niponii vor ca roboţelul să ajungă să ajute la treburile casei şi să-i poţi cere, de exemplu, să-ţi aducă ceva din frigider. „Viitorul este al automatizării şi probabil că o să ajungem să le automatizăm pe toate.“ De exemplu, Google a anunţat iniţiativa unui proiect de realitate augumentată care oferă utilizatorului informaţii printr-o pereche de ochelari. Ochelarii oferă servicii de mesagerie, cartografiere, informaţii despre vreme şi altele. Alin spune că ar putea avea câteva sugestii pentru proiectul celor de la laboratoarele Google: „Aş extinde la ambii ochi display-ul, un display mai mare ar fi super, momentan este super mic (am putea proiecta imagini 3D), plus că ar merge un display oled (leduri organice), şi aş pune ceva mai avansat la partea de comandă, ceva fără butoane.“ Şi în domeniul medical lucrurile încep să evolueze. Au apărut proteze medicale destul de avansate, sub forma unor mâini robotice, care nu doar închid şi deschid mâna, ci au dexteritatea necesară pentru a prinde uşor, ca să nu-l zdrobească, un obiect, dar au şi forţa necesară pentru a-l ridica. Nu s-a ajuns la nivelul la care o proteză să se comporte ca o mână reală, dar progresele sunt uimitoare. În cadrul unei competiţii organizate de DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency), o agenţie americană destinată proiectelor avansate în domeniul apărării, a fost creat un vehicul autonom, capabil să respecte regulile de circulaţie, să-şi menţină banda şi viteza legală. O astfel de maşină, în viitor, ar putea transporta singură şi persoane, şi marfă. Tot DARPA a mai lansat o competiţie în care oferă două milioane de dolari pentru crearea unui robot umanoid, capabil să înlocuiască oamenii în situaţii critice, precum accidente industriale, atacuri teroriste sau chiar calamităţi naturale, acolo unde mediul nu este propice omului. „Tehnologia e peste tot, internetul e peste tot, până şi aerul condiţionat e programat, probabil totul va fi programat şi controlat cândva într-un mod inteligent.“ – afirmă pe un ton încrezător Alin Jderu.

Într-un experiment pe care l-a văzut pe Discovery, un roboţel dotat cu un cuptor, pe roţi, livra pizza. Sărind câteva etape, Alin Jderu spune că de la roboţeii săi Sumo putem ajunge la un robot autonom, capabil să meargă pe o pistă, ca să-i ghideze pe nevăzători şi să-i ajute să ocolească obstacolele.

Alin Jderu este un tânăr de 23 de ani a cărui pasiune pentru roboţi a devenit o profesie.

În martie 2012, Alin a devenit unul din cei cinci reprezentanţi ai campaniei „Efectul Discovery”, datorită impactului pe care această televiziune a avut-o asupra vieţii lui.

Alin Jderu a participat la numeroase concursuri de robotică unde a câştigat mai multe premii importante. În prezent, el conduce clubul de robotică „RobotiqueFF” din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti şi lucrează intens la un robot-sumo cu care va participa la „Robo Challenge”, o competiţie de robotică unde în 2010 a ocupat locul I.

Având în vedere că robotica a atins un nivel extrem de ridicat în ultimii ani, este posibil ca robotul care va câştiga concursul DARPA să fi fost deja prezentat. Printre potenţialii câştigători se regăsesc: ASIMO (de la HONDA, a cărui construcţie a început în 1986), PETMAN (folosit de armata SUA pentru a testa echipamentele speciale destinate soldaţilor), ECCEROBOT (robotul antropomimetic creat recent de cei de la Universitatea din Sussex) şi SAFFiR (creat pentru a se deplasa autonom prin coridoarele navelor, a interacţiona cu oamenii şi a lupta împotriva incendiilor).

Articol preluat din Revista Cariere de septembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici