De ce să citim? 8 trăsături ale oamenilor cultivați, în viziunea lui Cehov
Citim pentru informație, pentru empatie și pentru ideologie. Citim pentru a ști mai multe, pentru a înțelege mai bine și pentru a fi oameni mai buni. Kafka spunea că lectura este „toporul cu care spargem apele înghețate ale sufletului”, iar David Bowie spunea că cel mai fericit este atunci când citește.
Suntem ce gândim, se spune. Iar calitatea gândurilor noastre depinde de informațiile pe care le primim și de cum le prelucrăm. Astfel, devenim ceea ce citim, ce ascultăm, ce privim, ce recepționăm. O viziune amplă este o viziune corectă.
Poveștile contează. Și este important să fie spusă toată povestea și toate poveștile. Poveștile ne pot lipsi de ce ni se cuvine, ne pot vorbi de rău, dar ne pot și umaniza și ne pot fi sursă de putere. Poveștile ne pot lipsi de demnitate sau ne pot reda demnitatea. Ne pot frânge inima sau ne pot inspira. Așadar, ai grijă ce poveste (îți) spui despre ceilalți și ai grijă ce poveste (îți) spui despre tine.
Citește și: O poveste, patru lecții
Când sunt întrebată când am timp să citesc, răspund că am timp să citesc așa cum am timp să trăiesc. Uneori mi se spune că vorbesc din cărți. Acelor oameni le zâmbesc ștrengărește și îi indemn să citească mai des. Alteori sunt întrebată de ce citesc. Bucuria mea de a citi vine din faptul că înțeleg mai bine lumea și viața, îmi cresc imaginația, îmi stârnesc inspirația, învăț să caut, să descopăr, să creez, îmi dezvolt memoria și inteligența, mă descopăr pe mine, îi înțeleg pe ceilalți. Și mai este o bucurie a cititului pentru care nu găsesc cuvinte și argumente. E ca respirația de naturală, de firească și de dătătoare de viață.
Citește și: Câțiva oameni minunați ne spun de ce iubesc să citească
Oamenii cultivați respectă personalitatea umană.
Astfel, oamenii cultivați sunt întotdeauna amabili, blânzi, politicoși, gata să cedeze în fața altuia. Nu fac caz de lucruri de nimic. Dacă locuiesc cu cineva, nu iau lucrul acesta ca pe o favoare, iar atunci când pleacă nu strigă zeflemitor: „Cu tine nu se poate trăi!”. Tolerează zgomotul, frigul, carnea uscată, vorbele de duh și prezența străinilor în casa lor.
Le este milă nu numai de cerșetori și de pisici.
Inima lor tânjește după tot ceea ce ochiul nu poate vedea. Se scoală din pat noaptea, ca să le fie de ajutor altora.
Respectă bunurile altora și își plătesc datoriile.
Sunt sinceri, iar de minciună se tem ca de foc.
Nu mint nici măcar în legătură cu cele mai neînsemnate lucruri. Minciuna este o insultă pentru cel care o ascultă și îl coboară pe acesta în ochii celui ce i-o spune. Oamenii cultivați nu pozează, pe stradă se poartă ca acasă, nu se laudă, n-o fac pe grozavii. Nu vorbesc fără rost și nu-i copleșesc pe ceilalți cu problemele și secretele lor. Din respect pentru auzul celorlalți, preferă să tacă.
Nu se discreditează pentru a stârni compasiune.
Nu cântă fals pe corzile inimii semenilor lor. Nu-i vei auzi spunând: „Sunt un neînțeles” sau „Am decăzut”, pentru că astfel de efecte sunt vulgare, ieftine, răsuflate, ipocrite.
Nu sunt vanitoși.
Nu caută să fie văzuți dând mâna cu o celebritate sau alta, nu caută să fie renumiți, nu se laudă că au intrare unde alții n-au. Iar cei cu adevărat talentați sunt discreți, în mulțime, și nu caută să se facă cunoscuți pentru talentul lor. Nu degeaba se spunăe că butoiul gol sună mai tare decât cel plin.
Dacă au un talent, și-l respectă.
Talentul și menirea lui sunt mai importante pentru ei decât odihna, plăcerile, vanitatea. Sunt mândri de talentul lor și sunt exigenți cu roadele acestuia.
Își dezvoltă simțul estetic.
Nu se culcă îmbracați cu hainele de zi, pereții lor nu sunt crăpați, nu respiră aer stătut, nu pășesc pe podele murdare, gătesc mâncarea în condiții civilizate. Caută să-și înnobileze instinctele. În femeie caută o adevărată parteneră de viață. Nu caută o inteligență care se întreține prin aparențe. Iar dacă sunt artiști, la femeie caută prospețime, eleganță, umanitate, sentimentul maternității. Nu consumă alcool la orice oră. Au grijă de corpul lor, pentru că ei cred în zicala mens sana in corpore sano.
Cum ar fi dacă ai fi tu scriitorul (sau cititorul) poveștii tale? Cum te-ai privi? Ce ai simți? Cum ai deveni? Ce capitol urmează în cartea vieții tale?