Despre norocul lui Leonardo da Vinci. Norocul tău în ce s-a deghizat?

NOROCUL LUI LEONARDO DA VINCI

Leonardo da Vinci a avut norocul să fie un copil nelegitim. Altfel, ar fi trebuit să devină notar, pentru că în acele vremuri fiecare prim-născut legitim trebuia să urmeze meseria tatălui. Așa își începe Walter Isaacson cartea despre da Vinci.

Vi-l imaginați pe Leonardo da Vinci notar?

Vă imaginați o lume în care Leonardo da Vinci ar fi fost notar?

Ambiguitatea statutului său de copil nelegitim i-a dezvoltat lui Leonardo da Vinci spiritul de aventură și capacitatea de a improviza. Astfel, pe terenuri necunoscute și în situații neclare acesta își păstra deschiderea la minte – un atât de important factor propulsator pentru forța creatoare a omului. Leonardo da Vinci a fost un explorator, iar procesul de explorare include zone de ambiguitate, de paradox și cuprinde multe lucruri necunoscute, dintre care multe se refuză multă vreme cunoașterii. O minte în permanentă căutare se simte confortabil în condiții de neclaritate, ambiguitate, nesiguranță. În vremuri de schimbări rapide și evoluții profunde, cum sunt cele de astăzi, aceste abilități sunt cu atât mai esențiale.

Nefiind un copil legitim, Leonardo nu a fost trimis la „școlile latine”, cu o programă foarte strictă, unde își făceau studiile mai-marii vremurilor. În mare parte, Leonardo a învățat singur. Iar asta l-a ajutat să devină un „discipol al experienței”, calitate de care era foarte mândru. Leonardo s-a salvat de gândirea tradiționalistă și a evoluat prin experiență și experiment, satisfăcându-și pe deplin curiozitatea naturală și necontenita foame de adevăr, care l-au făcut să privească lucrurile din perspective diferite, neașteptate, neobișnuite. Leonardo da Vinci susține că experiența este o importantă sursă de înțelepciune, cu ajutorul căreia cunoștințele pot fi testate și înțelese mai bine, se pot formula întrebări noi, care conduc către noi teritorii, descoperiri și teorii.

Vă imaginați o lume în care Leonardo da Vinci ar fi considerat un incult?

„Îmi este foarte clar că lipsa studiilor îi poate face pe unii, mai plini de ei, să se creadă îndreptățiți a mă învinovăți, considerându-mă un neînvățat. Ce neghiobi! Ei umblă țanțoși și îngâmfați, dichisiți și împodobiți, dar nu cu roadele muncii lor, ci cu roadele muncii altora. Vor spune că, pentru că nu am studii, nu pot exprima cum se cuvine ceea ce vreau să descriu. Dar ei nu știu că subiectele mele necesită experiență, nu ideile altora”, îl citează Walter Isaacson pe Leonardo da Vinci.

Leonardo da Vinci nu avea un respect implicit pentru autoritate și era înclinat să conteste înțelepciunea clasică, ceea ce l-a ajutat să dezvolte o metodă empirică de examinare și înțelegere a naturii, bazată pe experimentare, curiozitate și pe capacitatea excepțională de a se lăsa uimit de natură și de minunile ei.

NOROCUL TĂU ÎN CE S-A DEGHIZAT?

„I am large, I contain multitudes”, scrie Walt Whitman.

Viața noastră e bogată în experiențe și în învățăminte, pe care nu apucăm să le vedem pentru că suntem cu ochii mai ales după eșecuri și reușite. Viața este o bogăție de putere și de energie, pe care le ignorăm și de care nu ne bucurăm pentru că o măsurăm mereu cu o singură unitate de măsură, necorespunzătoare pentru majoritatea darurilor sale.

Avem un set fix de idei și credințe, cu care construim mereu aceeași poveste, pentru că ne raportăm mereu la un singur și același punct de reper: sunt fericit sau sunt nefericit, am reușit sau am pierdut, sunt victimă sau sunt învingător, etc. Fiecare element din viața noastră este interpretat binar: este bun sau rău, mai puțin sau mai mult, pozitiv sau negativ. Iar noi reacționăm, evităm sau acceptăm fără ca măcar să ne aruncăm o privire asupra darurilor de informație și de simțire care sunt îndestulătoare, profund transformatoare și care ne sprijină devenirea, la fiecare pas.

Reexaminează poveștile vieții tale. Descoperă abilitățile, trăsăturile, experiența, înțelepciunea și forța cu care te-a dotat fiecare. La fel ca Leonardo da Vinci, ferește-te de înțelepciunea clasică și de interpretările ei. Privește-ți viața cu curiozitate, cu uimire, cu bucurie și dorință de descoperire.

Tu ce poveste îți spui despre tine? Povestea ta este aceea care te construiește, care te inspiră, care te afirmă, care te susține, care te încurajează. Care îți arată câte ai simțit, câte ai înțeles, cum te-ai transformat. Povestea ta este cea care îți deschide inima și îți dă încredere în tine. Care te face să te simți în largul tău. Care te lasă să (te) iubești.

Acum, gândește-te: este adevărată povestea pe care ți-o spui despre tine? Pot fi adevărate numai poveștile iubitoare, pentru că iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare. Privește-te cu inima deschisă și vei vedea poate aceleași lucruri, dar le vei înțelege altfel. Îți va fi clar că fiecare treaptă de pe scara vieții tale te-a ridicat, te-a susținut, te-a echipat. Totul e bine așa cum devine, pentru că tot ce trăiești te conduce către tine.

Povestea te ancorează în realitate sau te sprijină când realitatea e grea. Povestea te dezvăluie, te arată, te destăinuie. Ne putem salva prin poveste și ne putem distruge prin poveste. Spusă corect, povestea ne eliberează de granițe și limite, dărâmă bariere, întărește legături și construiește încredere între oameni. Povestea este o forță cum alta nu este.

Ni se aduce aminte mereu că norocul și-l face omul și suntem îndemnați să nu ne uităm norocul. Știi să-ți recunoști norocul? Știi să-l cauți în locuri nebănuite, în care se află neștiut de nimeni – nici de cei care te evaluează, nici de tine?