Doamnele din caritate
Care este motivaţia şi care sunt satisfacţiile gestului caritabil?
Cei mai mulţi oameni de afaceri au pus pe primul loc, aşa cum era şi normal pentru o perioadă de început, în primul rând business-ul. Implicarea în comunitate, CSR-ul vin de obicei în perioada de „maturitate“, când afacerea este stabilă. Liderii au atunci timpul şi disponibilitatea de a se uita în jur, mai cu atenţie, pentru a vedea ce altceva le mai influenţează afacerile, ce altceva este în capacitatea şi dorinţa lor să facă, cum ar vrea să se raporteze indivizii şi comunitatea la ei şi afacerea lor. „În România cea mai complicată formă legală de «a da» este, din păcate, donaţia. Aşa cum este ea reglementată, trebuie să se petreacă în prezenţa unui notar. Vă daţi seama că orice bune intenţii pot fi spulberate astfel“ – explică Adriana Stoica, Director Community Impact & Network Development, Europe în cadrul United Way Worldwide.
Procedura sponsorizării este relativ simplă, iar în cazul firmelor şi al persoanelor fizice autorizate, se bucură şi de avantaje fiscale (scăderea din impozitul pe profit, în limita a 20% din impozit şi 0,3% din cifra de afaceri). Şi persoanele fizice pot acorda sponsorizări sau pot face daruri (bani sau bunuri) dar, spre deosebire de firme, nu beneficiază de nici o facilitate fiscală atunci când sprijină diverse cauze de interes public.
Există avocaţi şi mai ales contabili, care îşi pot informa clienţii că pot face sponsorizări dacă se încadrează în plafonul menţionat.
„De multe ori, la sfârşitul anului fiscal firmele constată că au un profit mai mare decât au anticipat şi îşi pot permite să investească mai mult în comunitate, prin sponsorizare. Înainte de criza economică, sume semnificative de bani au putut astfel ajunge către organizaţii şi programe care meritau să fie sprijinite – care fac enorm cu bugete nesemnificative şi cu nici un ajutor din partea statului“- precizează Adriana Stoica.
O fundaţie care îşi onorează cu succes misiunea de a îmbunătăţi calitatea vieţii în comunitate prin încurajarea donaţiilor individuale, corporatiste şi a voluntariatului este United Way România. Înregistrată în 2004 şi afiliată la United Way Wordwide, cu un personal de numai şase oameni, fundaţia sprijină financiar, cu know-how, training-uri, servicii şi materiale, peste 40 de ONG-uri care oferă servicii educaţionale, de sănătate sau de integrare. Dincolo de aceasta, există persoane care într-un fel sau altul se implică personal în acţiuni de dezvoltare a comunităţii prin sponsorizări, donaţii, campanii de fundraising, voluntariat, marketing comunitar. Mihaela Geoană, Veronica Savanciuc, Cristiana Copos, Catherine Sofianou, Ileana Farmache, Stephanie Roth, Gabriela Alexandrescu, Leslie Hawke sau Principesa Margareta sunt figurile centrale din mijlocul acţiunilor umanitare sau al programelor socio-educative. În fiecare an, omul de afaceri Camelia Şucu alocă sume importante şi dedică mult din timpul său cauzelor de natură socială. Dana Deac a fost cea care a aprins anul acesta lumina roz pe clădirea Palatului de Justiţie din Bucureşti – „Iluminare în roz“ – ca simbol al luptei împotriva cancerului de sân, eveniment devenit tradiţie, aflat la a unsprezecea ediţie. Le putem numi, fără rezerve, „Doamnele din caritate“.
Farmecul discret al carităţii
Ştefania Magidson, Preşedintele Fundaţiei Blue Heron
A pus bazele Fundaţiei Blue Heron în anul 2002, în Beverly Hills, într-un moment când simţea că a ajuns pe o treaptă a existenţei în care pasul natural este acela de a împărţi o parte din realizări cu cei care nu au prea multe porţi deschise spre oportunităţile vieţii. A fost inspirată de mama soţului său, doamna Shirley Magidson, o persoană implicată în cauze sociale şi filantropice în Beverly Hills, şi, nu în ultimul rând, de organizaţia „Everychild Foundation“ din Los Angeles.
Faptul că a adus pe lume doi copii sănătoşi, care nu duc lipsă de nimic, a făcut-o să se gândească la copiii şi tinerii care nu au condiţiile de viaţă ale celor proveniţi din familii stabile. Pentru că în inima sa avea încă o puternică legătură cu România (de unde a plecat în 1983), a ales să dedice eforturile Fundaţiei Blue Heron copiilor români.
Programul de burse universitare şi Transformare personală Blue Heron, început în 2005, este cea mai mare realizare a fundaţiei. Au întins o mână de ajutor tinerilor orfani, proveniţi din centrele de plasament din peste 20 de judeţe ale României. Le-au crescut şansele de a termina o facultate prin acordarea de burse în bani, prin programul de mentorat şi monitorizare, prin cursurile profesionale (engleză, computer, permis de conducere). „Pe scurt, i-am ajutat să devină tineri independenţi şi productivi în societate, care nu vor repeta ciclul vicios al sărăciei şi abandonului.“ Până în prezent, Fundaţia a strâns
1 000 000 de dolari de la peste 700 de donatori din SUA. şi România în beneficiul acestor tineri merituoşi, dar fără posibilităţi materiale.
„România este una dintre puţinele ţări unde legea nu stimulează donaţiile caritabile, prin scutirea de impozite pe sumele acordate ONG-urilor. Generozitatea nu este răsplătită, iar, ca atare, cei neajutoraţi şi, în general, România ca ţară, au mult de pierdut.“ Cea mai simplă cale de a dona este transferul sumei dorite în contul Fundaţiei. Ar fi bine ca, şi în România, să funcţioneze modelul folosit în SUA, aşa-numitul „Giving Circle“: un număr fix de donatori care contribuie cu o anumită sumă în fiecare an. În cazul Blue Heron, există 200 de donatori şi contribuţii individuale de minimum 500 Euro/an. Se reunesc pentru a prezenta realizările fundaţiei anual şi invită membrii să doneze. O altă modalitate de a susţine o cauză umanitară este participarea la evenimentele de fundraising, cum este Valentine’s Day Charity Ball organizat de Blue Heron, a cărui următoare ediţie va avea loc pe 11 februarie 2012.
Rafinamentul generozităţii
Camelia Şucu, Preşedinte Class Living
Implicarea sa concretă şi conştientă, în probleme de natură socială, datează din perioada 1999-2000 când a participat, alături de alte doamne, decise să preia o cauză şi să o poarte pe calea ei – „până când acoperă tot ce înseamnă nevoie în domeniu“ –, la deschiderea primului centru de diagnosticare a cancerului mamar la Bucureşti. Împreună cu Cristiana Copos şi Mihaela Geoană, fiecare a făcut tot posibilul pentru a contribui la dotarea centrului „Renaşterea“ cu aparatură medicală. Fundaţia a contribuit la conştientizarea publică a faptului că un simplu test îţi poate salva viaţa şi a atras atenţia femeilor că există un loc unde, chiar şi acelea dintre noi lipsite de posibilităţi materiale, se pot diagnostica şi îşi pot evalua starea de sănătate.
Din numărul mare de femei diagnosticate în centrul din Bucureşti sau în unităţile mobile din ţară, foarte multe au fost îndrumate către medici buni din ţară sau din străinătate şi supravegheate pe parcursul tratamentului. În unele cazuri, au fost ajutate să facă rost de fonduri, fundaţia oferind ea însăşi din când în când ajutor financiar. Multe cazuri au fost astfel rezolvate, iar femeile respective trăiesc astăzi alături de familiile şi copiii lor. Din iniţiativa aceleiaşi fundaţii, anul acesta a fost deschis un al doilea centru de diagnosticare a cancerului, incluzând şi testele pentru depistarea cancerului uterin şi de prostată. „Este rezultatul muncii mai multor oameni şi al unui proiect pentru obţinerea de fonduri europene care a fost aprobat cu succes.“ Costurile proiectului, cu o durată de 24 de luni, se ridică la 2 725 310 euro, iar valoarea finanţării europene este de 2 299 889 euro.
Camelia Şucu departajează caritatea de responsabilitatea socială. Caritatea este acel ajutor pe care îl oferi necondiţionat unui om pentru sănătatea sau viaţa lui sau unei categorii sociale – un gest pe care nu îl vocalizezi. O practici cu discreţie, fără să aştepţi să ţi se întoarcă înapoi: „Toţi facem lucruri bune dezinteresat, fără a aştepta să ni se facă un bine.“ Responsabilitatea socială se referă la proiecte mari şi trebuie vocalizată, pentru că prin exemplul oferit transparent, poţi arăta şi altora de ce te simţi responsabil faţă de mediu, educaţia şi sănătatea societăţii. „Educaţia, cultura, mediul sunt pietrele de bază pe care putem construi un viitor sănătos pentru noi şi copiii noştri.“
Camelia Şucu e fericită când îi poate face pe alţii fericiţi. Sunt oameni dotaţi cu o capacitate de dăruire mai mare decât a altora şi ea se bucură şi de dorinţa şi de posibilitatea de a dărui. A fost întotdeauna atentă la nevoile celor apropiaţi sau apăruţi din senin în viaţa ei. A ajutat copii bolnavi pentru care a donat bani sau a căror suferinţă a încercat să o aline şi nu crede că a spus „Nu“ cuiva. Admite că există posibilitatea ca generozitatea să treacă drept naivitate şi că oamenii cu dare de mână pot fi induşi în eroare de cei care le solicită ajutorul. Ca să nu se întâmple acest lucru, cel mai bine este ca orice caz social întâlnit sau orice solicitare de ajutor financiar pentru o problemă medicală gravă să fie direcţionate către o fundaţie. Oamenii de afaceri îşi pot crea propria fundaţie cu personal specializat care să găsească soluţii pentru fiecare caz în parte sau se pot îndrepta către asociaţiile nonguvernamentale deja existente, oferind o donaţie prin intermediul acestora. „Ce nu îmi place? Cum aş vrea să mişc lucrurile, astfel încât să îmi placă ce se întâmplă?“ – sunt întrebările simple de la care orice om din business ar trebui să pornească pentru a se putea implica în programe legate de sănătate, educaţie, mediu, ajutorarea bătrânilor şi copiilor. Când şi-a răspuns la ele, va şti şi în ce direcţie se poate îndrepta. Apoi va trebui să verifice istoricul fundaţiei pe care o alege şi corespunde cauzei care l-a chemat, să verifice transparenţa. Să participe la o gală în calitate de contribuabil minor, ca mai târziu, după ce îşi adună toate datele, printr-un contract de sponsorizare sau de donaţie, să devină un contribuabil mai serios.
Camelia Şucu a răspuns la solicitările asociaţiei „Salvaţi copiii“ pentru că rezultatele lor erau vizibile de la un an la altul. Aceasta este ce trebuie să urmărească un om cu posibilităţi financiare şi cu dorinţa de a ajuta, devenit conştient de ceea ce trebuie să păstreze pentru viitor. Organizaţia „Salvaţi copiii“ a argumentat foarte clar importanţa aducerii copiilor în şcoală, necesitatea şi dreptul lor de a fi educaţi şi a reuşit să facă pentru un număr mare de copii ceea ce este absolut necesar pentru ca ei să beneficieze de educaţie. Leslie Hawke şi fundaţia OvidiuRom militează pentru aceeaşi cauză. Camelia Şucu a contribuit în calitate de donator, persoană fizică, la construcţia unei case prin intermediul organizaţiei „Habitat pentru umanitate“ după modelul pe care fostul preşedinte american, Jimmy Carter, l-a oferit în SUA . În 2007, la Rădăuţi, 27 de case au fost astfel construite într-o săptămână de 650 de voluntari din întreaga lume pentru familiile nevoiaşe. Ea subliniază că în toate programele te poţi implica voluntar, dacă nu poţi contribui financiar: „capacitatea de muncă este la fel de valoroasă ca şi banul“.
„Salvaţi copiii“, „SOS Satele copiilor“, „Asociaţia prietenii muzeelor Minovici“- toate asociaţiile pe care le sprijină urmăresc rezolvarea unei cauze pentru care este nevoie de bani şi de voluntari. Banii vin din donaţii mai substanţiale de la marii contribuabili, din cei 2% din impozitul pe venit sau din fundraising în cadrul galelor de caritate. Donaţiile făcute în nume propriu de Camelia Şucu, în urma unor contracte de sponsorizare sau mecenat derulate în ultimi şase ani, depăşesc, cel mai probabil, 2 milioane de euro.
Chiar dacă perioada economică nu a fost deloc favorabilă carităţii, oamenii au răspuns afirmativ la cauzele pe care le cunoaşte şi speră ca şi la ediţia Festivalului Brazilor de Crăciun de anul acesta să fie la fel de săritori. La evenimentul cu scop caritabil organizat de „Salvaţi copiii“ pe 8 decembrie, Camelia Şucu a contribuit în calitate de sponsor, dar şi cu un brad achiziţionat de la designerul Philippe Guilet.
„Îmi place să văd oameni normali, echilibraţi şi fericiţi în jurul meu şi ori de câte ori este nevoie, mă implic acolo unde e necesar. Am această pornire de a mă duce către lucrurile care nu merg şi să pun umărul ca să le fac să meargă.“
Satisfacţia pentru actele sale caritabile vine când primeşte veşti bune de la cei pe care i-a ajutat. „Mă bucur de fiecare dată să aflu că se întâmplă bine pentru că am intervenit şi eu.“ Sau când „Satele copiilor“ şi „Clasic e fantastic“ au numit-o ambasadoarea lor. În această calitate speră că va putea trezi responsabilitatea şi în sufletele altor oameni şi nu uită să reafirme că nu trebuie să fii neapărat un om extrem de bogat ca să dăruieşti.
„Există în fiecare dintre noi această dorinţă, dar şi putere, de a-i ajuta pe cei care au nevoie sau de a interveni acolo unde ceva este stricat şi trebuie reparat. Motivaţia aceasta o avem fiecare, indiferent că provine de acasă, din familie sau din educaţia de la şcoală sau pentru că o vedem la alţii. Poate o conştientizăm mai târziu în viaţă, dar ea există din totdeauna în noi. “
Chiar dacă trăim o perioadă de recesiune care durează de mai bine de trei ani şi induce un oarecare scepticism în rândul oamenilor de afaceri, activitatea de caritate nu trebuie să înceteze. În condiţii normale, o fundaţie are sponsori şi donatori consacraţi, dar poate să se susţină şi prin diverse activităţi care să genereze venituri.
În străinătate, fundaţia îşi creează propriile motoare de susţinere pentru rezolvarea cauzelor pe care le urmăreşte. La noi tot ce se câştigă se cheltuieşte şi nu rămân bani de pus deoparte pentru cazurile în care, din motive economice, sponsorii se retrag sau îşi diminuează ajutorul. Deşi au existat fondurile europene, foarte puţine fundaţii le-au accesat.
Activism cu mănuşi de catifea
Dana Deac, Director TVR1
Diplomele care atestă participarea în activităţile caritabile atârnă cuminţi pe pereţii biroului său de la etajul 10 al turnului Televiziunii Române. Sunt semnele de mulţumire pe care le-a primit de-a lungul timpului de la organizatorii Galei Societăţii Civile, United Way România, Crucea Roşie, OvidiuRom. Admiraţia sa faţă de Oriana Falacci, jurnalista italiană care reprezintă modelul său profesional, datează din tinereţe şi tot de atunci s-a lăsat inspirată de modelul activistei americane Angela Davis – ambele rezonau cu propria-i chemare de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie.
Era cel mai probabil la Antena 1, când asociaţia Smiles a iniţiat o campanie pentru copiii cu handicap sau aflaţi în dificultate, când a început să se implice direct în binefacere. A pornit prin a susţine programele europene care ajutau copiii abandonaţi sau respectarea legislaţiei legate de adopţiile internaţionale. Aşa a participat la campania de sensibilizare publică privind drepturile copilului „Casa de copii nu e acasă“. Cu timpul a intrat în ONG-uri şi a început să facă parte din jurii care ofereau premii celor care se străduiau să facă o lume mai frumoasă. Colaborează cu ONG-urile pentru că acolo unde statul nu poate şi nu vrea să facă ceva sau e absent pentru celălalt, e bine ca noi să fim cei care se implică. „Dacă o societate nu are ONG-uri puternice, nu poţi vorbi de o societate sănătoasă. ONG-urile dau imunitatea unei societăţi.“ În calitate de membru al comitetului director al fundaţiei „United Way of Romania“ a putut oferi o mână de ajutor celor care aveau programe legate de educaţie, de sprijinire a bătrânilor sau copiilor cu probleme de sănătate sau financiare.
Nu este greu să dai o mână de ajutor. O scrisoare înmânată zilele trecute pe stradă, de la o asociaţie pentru sprijinirea copiilor cu sediul în Suceava, îi semnala că sătenii le fac greutăţi la ferma pe care o au în comuna Spătăreşti unde îşi susţin activitatea. Fără să stea pe gânduri, i-a rugat pe colegii săi de la emisiunea „Viaţa satului“ să investigheze situaţia; aceştia au cerut autorităţilor locale să intervină şi totul s-a rezolvat favorabil pentru ONG.
În prezent, alături de alte personalităţi, Dana Deac face parte din consiliul consultativ al asociaţiei „OvidiuRom“ a cărei misiune este de a da o şansă copiilor săraci între 3 şi 6 ani de a se integra în sistemul de învăţământ. Şi-a păstrat statutul de membru onorific în mai multe fundaţii şi le acordă ajutorul ori de câte ori e solicitată.
Dana Deac îşi aminteşte de exemplul oferit de pakistanezul Muhammad Yunus, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, care a inventat „Banca săracilor“ şi a cărui soluţie presupune finanţarea fără dobândă a micilor antreprenori, cu condiţia ca proiectul de afaceri al acestora să fie îndreptat către ridicarea nivelului de trai al comunităţii. Antreprenoriatul social este aproape inexistent în România sau, acolo unde există, se confruntă cu probleme. „Statul ar trebui să încurajeze antreprenoriatul social. Eu singură nu mă pot întâlni cu membrii tuturor fundaţiilor care au probleme ca să îi ajut.“
Îmi atrage atenţia că românii direcţionează 2% din impozitul pe venit pentru SMURD ceea ce este admirabil, dar că sunt multe alte fundaţii ale căror resurse sunt limitate şi a căror activitate nu beneficiază de promovare. „Există un ONG în Bacău care face lucruri minunate pentru familiile defavorizate, dar cum poţi să convingi pe cineva din Timişoara să doneze cei 2% pentru Bacău?“ Deac crede că posibilitatea de a dona ar putea fi stimulată şi altfel. Statul nu ar pierde, ci ar avea de câştigat dacă ar canaliza sume serioase, procent din profit, de la multinaţionale sau persoanele care au afaceri bănoase direct către ONG-uri.
Deocamdată cei care au bani, timp şi disponibilitate să doneze pot face acest lucru prin intermediul United Way of Romania. O comisie formată din membrii boardului United Way vizitează periodic 40 de asociaţii nonguvernamentale pentru a verifica starea lucrurilor. Comisia cercetează nu doar felul în care arată sediul, ci şi cum stă asociaţia cu actele contabile şi cu proiectele pe care le derulează. Apoi concepe un raport pe care îl prezintă boardului United Way. La rândul ei, United Way of Romania se obligă prin statut să fie auditată de o instituţie independentă, precum PriceWaterHouseCoopers.
„În perioada 2007-2009, înainte să înceapă criza economică, United Way împreună cu multinaţionalele partenere, pe proiecte derulate în Bucureşti, au adunat cca 1 milion de euro.“
Cel mai aproape de sufletul său rămâne momentul în care a ajutat la deschiderea centrului de recuperare Sfânta Irina pentru copiii cu probleme psihomotorii severe în Bucureşti. Un băieţel cu o problemă severă, care abia reuşea să articuleze câteva sunete, a venit la final, a strâns-o în braţe şi a sărutat-o pe obraz. I-a făcut atunci o fotografie lui Florinel, pe care o păstrează şi astăzi acasă, pe desktop. De ziua ei de naştere, reprezentatele centrului i-au trimis o fotografie cu acelaşi Florinel care îi trimitea un nou sărut. Faptul că acel copil e în viaţă, e cea mai bună recompensă pe care putea să o primească pentru munca depusă în slujba carităţii.
Odată cu criza economică au apărut şi problemele în colectarea de bani. ONG-urile care au proiecte desfăşurate pe mai mulţi ani sunt în continuare ajutate, dar multinaţionalele se confruntă cu probleme şi, foarte probabil, ponderea voluntariatului a crescut.
„Nu trebuie să muţi munţii din loc, nu trebuie să faci fapte eroice, ci să fii alături de copiii aceia, câteva ore.“
Dana Deac îi îndeamnă pe toţi care îşi doresc să facă acte de binefacere şi nu ştiu de unde să o pornească să apeleze cu încredere la fundaţia „United Way“.
Discreţia, minunatul detaliu al dăruirii
Măriuca Talpeş, CEO Inuitext
Măriuca Talpeş s-a implicat dintotdeauna în binefacere, mereu a ajutat şi ajută şi astăzi. A sprijinit cazuri individuale, oameni cu probleme de sănătate, fără a urmări un plan concret. Un plan de investiţii în educaţie a prins însă contur acum 10 ani, când s-a gândit că e bine să îşi aleagă un domeniu în care să facă o diferenţă. Dacă avem disponibilitate, ne îndeamnă pe toţi să alegem un domeniu pe care îl îndrăgim şi în care vrem să vedem o schimbare. Demersul civic al doamnei Talpeş e axat pe educaţie. Ideea sa a fost să investească în profesori, copii şi părinţi, cele trei componente ale sistemului educaţional. Cea mai mare investiţie au făcut-o în cadrele didactice. A început prin a construi portalul didactic.ro o adevărată „cancelarie naţională“. În această comunitate socială sunt înscrişi cam 70% dintre profesorii din ţară şi de aici află totul despre metodele de predare, despre cum se face un plan de lecţie, despre testele pe care le-au utilizat în clasă, proiectele experimentale pe care le-au derulat cu copiii etc. Pe site există peste 150 000 de astfel de documente pedagogice pe care profesorii le-au postat de-a lungul a 9 ani. Află cum predau alţii şi, luând ca model lecţia celuilalt, creşte nivelul predării din toată ţara. Portalul didactic.ro e deschis în aceeaşi măsură şi părinţilor, şi copiilor dornici să se informeze. „Aceasta e o mare investiţie, în fiecare lună site-ul are în medie 870 000 de vizitatori unici şi un număr de 20 de milioane de afişări.“
Tot în zona de comunităţi online a înfiinţat două direcţii, amândouă dedicate copiilor care iubesc competiţia şi şcoala. Olimpiade.ro, un site care afişează materialele de la concursurile şcolare, la 30 de discipline diferite. Conţine rezolvări, bareme şi rezultate, o resursă imensă pe care viitorii olimpici o consultă în permanenţă. Al doilea lucru valoros început din iniţiativa firmei pe care o conduce este viitoriolimpici.ro, proiect dezvoltat în colaborare cu Societatea de Ştiinţe Matematice. Abordează matematica dincolo de curricula şcolară şi estompează diferenţele dintre copii în favoarea celor care nu îşi pot cumpăra cărţi, sau nu pot primi pregătire suplimentară. Vara, odată cu concursul Gazetei matematice, se adună rezultatele testelor, şi copiii sunt chemaţi într-o tabără la Câmpulung Muscel. Măriuca Talpeş susţine financiar concursul Gazetei matematice şi Viitori olimpici, la care anul acesta au existat participanţi din 20 de ţări, s-au adunat peste 12 000 de soluţii la problemele afişate pe site şi aproximativ 100 dintre ele au fost evaluate de Societatea de Ştiinţe Matematice ca fiind briliante. În tabără au fost invitaţi 160 de copii; pe majoritatea dintre aceştia o veţi regăsi în lotul naţional de matematică. Alteori ajută lotul român să meargă la olimpiada internaţională de matematică. Măriuca Talpeş creşte un incubator de performeri în matematică, a cărui susţinere financiară o sprijină integral. O altă comunitate online pe care a dezvoltat-o este comunitatea părinţilor „suntparinte.ro“ care oferă idei de activităţi cu copiii de toate vârstele. „Nu poţi face matematică sau orice altă ştiinţă bine, dacă nu dezvolţi partea artistică, sufletul, în copii.“
Măriuca Talpeş vrea să îi ajute pe cei care îşi doresc să înveţe chiar şi în sătucuri uitate de lume. Din 2004, în fiecare an, sprijină şcolile din comunităţile izolate şi îi ajută pe cei care vor să înveţe, ca să-şi deschidă mintea, ca să devină mai informaţi şi să aibă mijloacele cu care să înveţe. Li s-a oferit aparatură de proiecţie, calculatoare etc. şi speră să poată să ajungă în tot mai multe localităţi din ţară.
Tot din iniţiativă proprie susţine Şcoala Normala Superioară Bucureşti (SNSB), formată după modelul Şcolilor Normale Superioare din Paris şi din Pisa şi al colegiilor universităţilor Cambridge şi Oxford. Este o şcoală de masterat, care are ca discipline de bază matematica, informatica şi biologia, finanţată în totalitate din fonduri private. Consideră că este una dintre cele mai bune alegeri în materie de masterat, cel puţin în domeniul matematicii, şi unde oferă burse celor mai buni studenţi. Un alt tip de ajutor este direcţionat către Institutul de Matematică al Academiei Române, pe care îl creditează ca având una dintre cele mai bune activităţi de cercetare în matematică din România, dacă nu şi din lume. „Au reuşit să adune cele mai bune creiere acolo, au proiecte, fac evenimente mereu, ţin congrese, adună matematicieni din toată lumea“ – povesteşte ea cu însufleţire.
Investiţiile sale sunt de trei feluri: timpul său, timpul colegilor săi şi banii efectivi pe care îi oferă unor institute pentru proiecte de cercetare. Per total, fără a avea pretenţia că a ţinut o contabilitate precisă, de 10 ani încoace, 300 000 de euro au fost direcţionaţi anual în aceste proiecte de educaţie.
Satisfacţia cea mai mare vine când află că rezultatele copiilor sunt mai bune la concursurile de matematică de la an la an sau atunci când vede proiecte de cercetare care reuşesc. Afirmă că nu e necesar să investeşti sume mari de bani, e doar important să îţi propui să faci o schimbare cu puţinul pe care îl ai, cu mâinile şi mintea ta. Poţi să faci o schimbare în comunitatea în care locuieşti, numai să-ţi propui să faci un lucru care să provoace această schimbare. În ceea ce o priveşte, se implică trup şi suflet, mult din timpul personal, în proiectele caritabile. Participă la deplăsări alături de angajaţii săi şi susţine că până nu iei contact cu cei pe care vrei să-i ajuţi, n-ai cum să afli nici ce nevoi au. Îşi doreşte ca învăţământul românesc să fie de calitate şi ca profesorii să creeze generaţii care să schimbe România. Se bucură an de an alături de copiii care termină liceul şi sunt extraordinar de apreciaţi în ţară sau în străinătate. „Deşi e stropită cu noroi, şcoala românească produce copii buni, poate nu în număr aşa de mare, dar sunt mai buni anul ăsta decât au fost anul trecut.“
Motivaţia intimă pentru care face toate aceste lucruri este că iubeşte matematica şi crede că dacă copiii şi profesorii ar iubi matematica la fel de mult şi i-ar face pe copii să gândească, aceştia ar fi mai buni şi mai organizaţi indiferent de meseria pe care şi-o aleg. „Matematica nu te face robot, ci artist.“ Măriuca Talpeş vrea să reînvie raţiunea care te face să înveţi, te apropie de materiile de la şcoală şi de calculator, în acelaşi scop.
„Să facem un proiect sănătos, să setăm impactul pe care vrem să-l obţinem, să ne asociem cu alte companii şi să atragem în proiectul nostru specialiştii în domeniu şi să pornim un proiect perseverent.“
Un pic mai bine pentru fiecare
Cristina Dăianu, Managing Counsel, Salans
Se implică în activitatea caritabilă de aproximativ 12 ani. Primele tentative le-a avut pe când locuia în Germania, mai întâi timid – de exemplu cumpărând felicitări de Crăciun de la organizaţii care se ocupau de persoanele cu dizabilităţi, apoi mai concret – sprijinind asociaţii care se ocupau de copiii din ţările defavorizate. De aproximativ şapte ani, subiectul o preocupă intens, datorită implicării sale active în fundaţia „United Way“, unde a ocupat poziţia de membru în consiliul director vreme de mai mulţi ani.
Cristina Dăianu se consideră o persoană norocoasă în viaţă şi se simte răspunzătoare moral pentru ceea ce se întâmplă în jur. Nu agreează atitudinea ridicatului din umăr şi răspunsul „nu este treaba mea“. Crede că putem ajuta cu toţii, indiferent de statut sau de posibilităţi, mai ales că ajutorul nu se cuantifică doar material, ci şi ca timp şi motivaţie. În ultimii şapte ani a sprijinit activitatea fundaţiei United Way, pe care o consideră una dintre cele mai serioase din România şi, de fapt, din întreaga lume.
Filantropia în România e la început de drum, iar alinierea la reglementările din Uniunea Europeană prin introducerea unei legi a filantropiei este următorul pas firesc. Fundaţia „United Way“ a iniţiat un proiect de advocacy, susţinut de CEE Trust, şi a creat o alianţă împreună cu actori civici importanţi, prin care urmăreşte crearea unui mediu propice din punct de vedere legal pentru a încuraja contribuţiile de tip individual şi corporatist către ONG-uri.
Dacă dispune de timp, oricine poate să se angajeze în activităţi de voluntariat, prin care să asiste fundaţiile sau ONG-urile existente în activitatea lor. Dacă dispune de bani, poate face o donaţie/sponsorizare. Dacă dispune de amândouă (situaţie mai rar întâlnită!) poate să se gândească la a-şi pune pe picioare propria fundaţie pentru un domeniu pe care îl consideră de interes. În România nu a existat până de curând o cultură a implicării în activităţi de caritate. Dar acest lucru începe să se schimbe, şi din ce în ce mai multă lume este dornică să contribuie. Multe corporaţii din ţara noastră şi-au creat departamente de CSR şi alocă bugete importante acestor activităţi.
Un studiu GfK Verein realizat în 14 ţări arată că mai mult de jumătate dintre români nu se implică în cauze caritabile, fie pentru că nu îşi pot permite, fie pentru că nu sunt interesaţi. 38% donează bani şi fac voluntariat, iar 7% oferă alte bunuri în schimb. Sărăcia şi lipsa de educaţie combinate fac uneori ca generozitatea să pălească. Însă ingredientul principal în acţiunile sociale nu sunt banii, pentru că poţi investi timp şi dăruire în beneficiul altora. Românii nu au nici suficient timp, nici destulă disponibilitate să îi ajute pe ceilalţi, numărul celor care renunţă la o parte din timpul lor pentru a susţine cauze nobile este mai mic în România decât în alte ţări, de numai 2%. ONG-urile îndreaptă o parte din lucruri, dar nu pot constitui un substitut pentru programele guvernamentale, ci pot fi complementare acestora. Copiii aflaţi în dificultate şi organizaţiile umanitare sau religioase sunt cauzele către care s-au îndreptat cele mai multe donaţii (79% şi respectiv 30%), urmate îndeaproape de campanii în caz de dezastre naturale (29%).
Există anumite acte normative care încurajează caritatea din punct de vedere fiscal, cum ar fi regimul special fiscal al sponsorizărilor sau posibilitatea oferită persoanelor fizice de a redirecţiona 2% din impozitul lor pe venit către o organizaţie neguvernamentală. Un sistem clar, de implementare a deducerii donaţiilor făcute de către donatori individuali – cum este cazul în multe state ale Uniunii Europene – nu există însă în acest moment în România. Dar există o campanie puternică din partea ONG-urilor. Dacă apare suspiciunea că nu toate proiectele prezintă garanţii de eficienţă şi seriozitate, avocat Cristina Dăianu, Managing Counsel – Salans, recomandă ca cei care doresc să se implice în caritate să exploreze foarte bine două planuri: pe de o parte, să selecţioneze acele proiecte demne de a fi sprijinite şi, pe de altă parte, să se familiarizeze cu cadrul legislativ aplicabil care oferă – chiar şi în forma lui actuală – anumite facilităţi. Cea mai simplă cale prin care un om de afaceri poate face o donaţie, o reprezintă sponsorizările în numele companiei. De asemenea, există posibilităţi de deducere pentru persoanele fizice autorizate. Donaţiile făcute de persoane fizice în scopuri caritabile nu au din păcate, la momentul actual, un regim juridic preferenţial, dar există speranţa ca acest lucru să se schimbe în viitor.
Avem exemple de caritate şi responsabilitate socială în jurul nostru, trebuie doar să le acordăm atenţie. Fundaţia „Principesa Margareta“ organizează concerte caritabile, în cadrul cărora strânge fonduri pentru tinerele talente, organizaţia „Salvaţi copiii“ apără drepturile copilului şi îi ajută pe cei aflaţi în dificultate, „Hospice-Casa Speranţei“ se ocupă de bolnavii diagnosticaţi cu cancer în stadiu avansat, Leslie Hawke şi asociaţia pe care o patronează, „OvidiuRom“, se ocupă de copiii defavorizaţi şi de integrarea copiilor romi. Exemplele pot continua şi, cine ştie, poate că de la anul veţi pune şi dumneavoastră umărul pentru ca România să se schimbe.
