Dr. Ionuț Gobej, medicul care strecoară neurochirurgia prin ”gaura cheii”

Adolescent fiind, a avut două mari pasiuni: Medicina și Informatica. Și, ironie sau providență, peste ani, a ajuns doctor specializat în calculatoare anatomice umane. Pentru că, ce altceva este creierul uman, decât – metaforic vorbind – un complex computer, iar medicul neurochirurg, specialistul care intervine atunci când ”computerul” dă semne de oboseală.

Dr. Ionuţ Gobej este medic primar neurochirurg, cu supraspecializare în neurochirurgie cerebrală, vasculară și spinală. Este este unul dintre cei mai apreciați medici din România. Și pentru profesionalismul impecabil, dar și pentru curajul cu care s-a opus unui sistem pentru care siguranța pacientului nu este întotdeauna o prioritate.

Dr. Ionuț Gobej este și unul dintre cei doi medici care, după ani lungi de studiu și practică în străinătate, au decis să se întoarcă în ţară, pentru a oferi pacienţilor români șansa de a se trata la standarde internaţionale. Și-au pus mari speranțe în Spitalul Colentina, dar au demisionat în momentul în care nu și-au mai putut face meseria la standardele de la care nu admiteau să abdice și au fondat împreună NeuroHope.

”Fără satisfacția muncii prestate, profesia poate deveni chiar un calvar”

Pentru prima dată, s-a gândit că i-ar plăcea să îmbrățișeze o profesie medicală la sfârșitul ciclului gimnazial. Câțiva ani mai târziu, la liceu, era ferm convins că Medicina este facultatea pe care vrea să o urmeze, deși mai avea o altă mare dragoste, Informatica. Atracția pentru științele naturii și ideea de a putea face un serviciu oamenilor a fost cea care a înclinat balanța.

S-a implicat încă de pe băncile facultății în activități care aveau legătură cu neuroștiințele, a lucrat în diverse laboratoare cu astfel de profil și deja din a doua jumătate a anilor de studiu s-a conturat, în mod firesc, ideea că specialitatea pe care vrea să o urmeze este neurochirurgia, despre care, ca și cealaltă pasiune a sa, informatica, spune că este la fel de riguroasă.

După terminarea facultății de medicină, a urmat rezidențiatul în Franța (Lyon – 6 luni, Marsilia – 1 an, Paris – 3 ani și jumătate). La Paris, a avut și privilegiul de a-l cunoaște pe cel pe care îl numește mentor, un neurochirurg român originar din Iași, Dr. Sorin Aldea, alături de care a lucrat sute de ore și de la care a învățat cum să ducă spre performanță profesia aleasă. Pe dr. Aldea îl consideră un profesionist desăvârșit, de o calitate umană deosebită, un om incredibil, care i-a fost și profesor, și prieten, și ”mamă”, și ”tată”, și față de care manifestă o recunoștință profundă.

S-a întors în țară ca să fondeze la Spitalul Colentina o secție de neurochirurgie, pe care a condus-o aproximativ 3 ani și pe care a părăsit-o în momentul în care nu și-a mai putut face meseria la standardele de la care nu admitea să abdice. Drept urmare, împreună cu colegul său dr. Dorel Bică, au pus bazele Clinicii NeuroHope.

Astăzi, spune despre sine, cu umor, că fondează clinici pentru că, după episodul ”Colentina”, a conștientizat că în sistemul public de sănătate va fi mai greu să atingă și să mențină acele standarde pe care le dorește.

Crede cu tărie că omul ar trebui să își aleagă în viață o meserie pe care să o facă cu plăcere, pentru că o mare parte a vieții adulte se desfășoară în domeniul de activitate ales, iar fără satisfacția muncii prestate, profesia poate deveni chiar un calvar.

Recunoștința pacienților, o inepuizabilă sursă de energie

Admite că în medicină sunt mai multe surse de satisfacție. Pe de o parte, este componenta științifică, unde lucrurile au o dinamică, apar descoperiri diverse, pasionante. Pe de altă parte, există satisfacția care împlinește atunci când medicul reușește să redea starea de sănătate pacientului său, să îi amelioreze suferința, să îi prelungească speranța de viață. Și este de-a dreptul minunat, când are parte de manifestarea recunoștinței pacienților săi, recunoscând că aceasta este sursa lui de recăpătare a energiei, în momentele grele sau de epuizare.

Dr. Gobej se declară norocos în viață pentru că a avut posibilitatea să facă aproape tot ce și-a dorit, singura parte complicată a profesiei fiind în momentele în care pacienții tratați de el nu evoluează conform așteptărilor și în sensul eforturilor depuse, sau atunci ”când ți-ai fi dorit să faci mai mult și nu ai putut din diverse motive conjuncturale”.

Niciodată nu a privit eforturile depuse în termeni de sacrificiu, se consideră destul de ”egoist”, unul care face totul pentru că se simte bine, bucuria lucrului bine făcut venind ca o recompensă.

”Să oferi cea mai bună versiune a ta, îți asigură un confort psihic”

Consideră că pentru a-și menține sănătatea psihică, medicul trebuie să facă tot ce-i stă în putere, astfel încât să ofere oamenilor un serviciu medical maxim în folosul pacientului. ”Este reconfortant psihic, dacă poți spune la sfârșitul unei zile că ai făcut tot ce-i omenește posibil pentru un pacient. Doar așa îți poți face meseria fără să o iei razna atunci când lucrurile nu merg bine!”.

Pentru că a fi medic este una dintre cele mai solicitante meserii din lume, iar în fața stresului inerent trebuie să apară mecanisme de ”coping”, care să îl reducă. În acest sens, cel mai bun mecanism identificat de către dr. Gobej este ”să îți faci treaba cât de bine poți. Adică să oferi cea mai bună versiune a ta. Asta îți conferă un confort psihic, știind că ai dat tot ce ai putut pentru binele pacientului”.

Cel mai greu în meseria sa îi este să anunțe oamenii că au boli grave, să anunțe pacienții că au apărut complicații… i se pare teribil de greu să anunțe familiei decesul celui drag și este la limita suportabilității să facă asta când nefastul rezultat nu era previzibil.

Din fericire, sunt foarte rare astfel de momente, dar atunci când se întâmplă, recunoaște că încă nu a găsit o metodă care îi ușureze săptămânile următoare. Noroc că viața vine și compensează prin pacienții care evoluează bine și se însănătoșesc.

Îi plac provocările și simte o mare satisfacție atunci când pacientul îi acordă toată încrederea sa: ”Sunt oameni care vin din medii diferite, cu valori și comportamente diferite, au idei diferite, însă toate aceste diferențe trebuie să rămână dincolo de ușa cabinetului, pentru că omul este un complex, nu e doar o boală. Pacientul vine la pachet cu multe lucruri, cu sentimente, cu temeri și ușor, ușor, învățăm să navigăm prin gândurile oamenilor, să aducem la suprafață temerile și problemele care nu pot fi evaluate la RMN sau prin altă investigație”.

De aceea, tratează cu interes și curiozitate toate cazurile și spune ca ar fi solicitant dacă ar trata mecanic, ba chiar ar fi plictisitor.

De ce s-a întors? Nici el nu știe!

S-a remarcat printre puținii specialiști care operează cu succes prin două metode neurochirurgicale mai puțin abordate în România: chirurgie cerebrală «prin gaura cheii», «keyhole neurosurgery», și chirurgia spinală endoscopică. A ales cele două mari categorii de tehnici pentru că, din experiența sa, cele mai bune rezultate întâlnite în practica proprie și la alți specialiști s-au înregistrat prin aceste tehnici.

”Noi medicii avem datoria de a fi în permanentă căutare a celor mai optime metode de tratament existente la standardele momentului. Pentru mine, ar fi o provocare să abordez alte tehnici, pentru că lucrurile nu sunt grele sau ușoare, ele trebuie măsurate în termeni de rezultat pentru pacienți”

Ca medic, se simte împlinit și recunoscător pentru toate lucrurile bune care i se întâmplă în fiecare zi, pentru că își poate exercita meseria la standarde acceptabile, pentru că are în jurul său oameni care îl susțin, pentru că dispune de dotări materiale care îi permit realizarea unor servicii exact așa cum și le dorește, pentru că nu este nevoit să facă rabat de la calitate.

Nu are un răspuns rațional la întrebarea ”de ce nu a rămas să profeseze în străinătate”. Fără să fie atașat de un loc sau să se declare un patriot, dr. Ionuț Gobej consideră că mai importanți decât orice altceva sunt oamenii cu care lucrează, colegi și pacienți. Cel mai probabil, asta l-a adus acasă! ”Cel mai important este să existe oameni care să facă lucrurile foarte bine și dacă acești oameni sunt și în echipa ta, ești norocos!”.