Dr. Petru Rai: Cred în dictonul „cine vindecă are dreptate” (II)

Există voci care afirmă că homeopatia este medicină informațională, și implicit, o medicină a viitorului. Ideea de medicament informațional m-a fascinat, dar am găsit puțini specialiști care să îmi explice științific această idée care pare o metaforă. Eu însămi am testat de multe ori medicamentele homeopate, cu efecte foarte bune, dar faptul că putem avea acces simplu la medicamente informaționale m-a făcut să vreau să înțeleg mai bine acest lucru. L-am invitat pe doctor Petru Rai, medic cu competență homeopatie, să explice acest concept.

Ceea ce am aflat a fost o uimitoare și foarte complexă lecție de fizică, medicină, chimie și informatică care mi-a confirmat faptul că aceste remedii sunt în deplină rezonanță cu principiile Revoluției tehnologice 4.0. Ideea de transdisciplinaritate a homeopatiei a constituit prima parte a interviului în care doctorul Petru Rai, medic cu o experiență de peste 30 de ani, mi-a demonstrat că modul de funcționare a remediilor homeopatice este asemănător cu procesul de devirusare a unui program soft în IT. Așadar, putem vorbi despre această ramură a medicinei ca fiind una de viitor. „În opinia mea, progresul autentic al medicinei va fi atunci când cunoașterea medicală aplicată va depăși bariera moleculară în zona atomică și subatomică”, explică reputatul homeopat.

Dr. Petru Rai: „Homeopatia este o știință fizică aplicată, nu o vrăjitorie” (I)

Cum se vede această tendință din afară, cu ochii medicului care participă la congrese medicale? „Sunt multe acumulări cantitative, sunt progrese uluitoare, dar și provocări pe măsură. Știința medicală evoluează fulminant, paradoxal, însă, și bolile incurabile”, constată cu tristețe medicul bistrițean.

„Au existat două revelații mari în viața mea: primul a fost Bebop, a doua a fost Homeopatia.” (Dizzy Gillespie, muzician de jazz)

Cu experiența câtorva zeci de ani la activ, practicant în era pre- și post-comunistă, doctorul Rai apreciază că România furnizează o valoroasă pepinieră de talente, în medicină, dar și în alte domenii. „Le naște, le crește, le formează, dar nu le lasă pe majoritatea să se manifeste și atunci talentele aleg să plece. Din păcate, România are talentul de a-și irosi valorile, „calitate” pe care alte țări nu o au. Personal cunosc acest gust amar și vă spun doar că dețin trei brevete de invenție (Înreg. OSIM :nr. 90023/1986, nr. 120758/2007 și nr. 00433/2017). Toate cu aplicabilitate în domeniul medical. Altfel, nu îmi lipsește nimic aici în țară, ca profesionist, dar și ca om obișnuit – poate doar Timpul dacă ar fi mai dilatat, în rest mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate”, povestește Petru Rai. „Din momentul în care am început să practic homeopatia, adică de 30 de ani, pregătirea este continuă. Anual particip la diverse congrese și seminarii, asimilând informații și experiențe noi în specialitate, prezentate de lectori și profesori de înaltă ținută profesională din întreaga lume. Vă asigur că pentru mine, oricât de mari ar fi costurile de energie, sănătate și liniște sufletească, sunt mici în raport cu câștigul în plan profesional.”

Ce îl face pe doctorul Petru Rai să descopere soluții medicale acolo unde alte specialități nu le mai văd? „La mine la cabinet vin numeroși pacienți care au fost și la alți colegi medici, dar fără rezultate în restabilirea sănătății lor. Aplicându-le tratamente conform specialității și priceperii mele, foarte mulți se simt bine. Am convingerea că toți colegii mei din toate specialitățile sunt buni profesioniști și sunt bine intenționați, doar că anumite specialități din medicină se pliază mai bine pe anumite tipuri de patologie, iar altele nu. Prin urmare, la anumite tipuri de patologii se pretează mai bine doar una dintre gândirile și formele de terapie medicală și anume aceea în care se regăsește integral patologia lui. De aceea, pentru un medic este bine să aibă un orizont cât mai larg în profesie.

De exemplu, în homeopatie, fiecare simptom reprezintă un cuvânt dintr-o frază sau text, prin care organismul vrea să comunice problema lăuntrică, iar medicul homeopat caută să înțeleagă fraza și mesajul coerent al simptomelor; în alte specialități, simptomele care întotdeauna deranjează pacientul sunt șterse prin tratamente simptomatice, fără a se pune problema ce a vrut să transmită de fapt organismul bolnav, de fapt?”, explică doctorul Rai. „De altfel, însăși relația medic – pacient trebuie văzută ca pe o simbioză biologică necesară, din care fiecare are de câștigat în contextul supraviețuirii de grup, nicidecum o raportare de nivel ierarhic.”

Sunt și alte forme de medicină, cu alt tip de gândire medicală, care nu vin să excludă medicina academică, ci să o completeze.

Medicul bistrițean este pasionat de medicina alternativă și de învățarea continuă pe care aceasta o aduce în viața de medic. Cele mai grele momente pentru el sunt cele în care, după tratamentele prescrise și aplicate ca la carte, nu se produce nicio ameliorare a stării pacienților. „Acele momente sunt pe de o parte cele mai frustrante, dar, pe de altă parte, ele sunt și momentele în care se declanșează adevărata învățare a profesiei medicale. Nu mă consider special, dar cred că sunt deschis pentru orice formă terapeutică care rezolvă problema de sănătate, conform dictonului „cine vindecă are dreptate”.

„Este neintelectual să combați ceea ce nu cunoști.” (Petre Țuțea)

În breasla noastră, după obținerea licenței postuniversitare, majoritatea confraților mei consideră cunoașterea astfel obținută ca ultim adevăr. Fals! Și îmi asum acest termen. Sunt și alte forme de medicină, cu alt tip de gândire medicală, foarte eficiente pe anumite plaje de patologie. Ele nu vin să excludă medicina academică, ci să o completeze. De aceea, combaterea vehementă a ceea ce fac alții, dar tu nu practici, adăugând și apelative ridiculizante, le consider reacții răutăcioase. Petre Țuțea descria foarte plastic și intelectual această meteahnă: „Este neintelectual să combați ceea ce nu cunoști.”

Niciodată nu poți să știi de unde poți primi o lecție, dacă ești deschis să asculți și să înveți. De exemplu, eu am primit o lecție de medicină, cu mulți ani în urmă, de la un cioban. Aveam o pacientă cu o boală diareică cronică, la care, cu toate tratamentele și încercările mele, nu am avut rezultat. La un moment dat nu a mai venit la cabinet. După câteva luni am întâlnit-o pe stradă, arăta bine, nu mai era deshidratată și avea culoare bună în obraji. Am întrebat-o cum de nu a mai venit la cabinet și mi-a răspuns că s-a vindecat, dar nu cu tratamentul indicat de mine, ci cu cel indicat de un cioban. I-a dat cheag de brânzit laptele și în 3 zile s-a vindecat.
Am dat acest exemplu pentru a sublinia cât este de important să nu rămânem încrâncenați într-o convingere fixă, acumulată la un moment dat. La fel de valabil este acest lucru și pentru pacienți în momentul în care văd că un tip de tratament medicamentos nu le aduce schimbări benefice – să încerce și altceva”, povestește dr. Rai.

Ce îl ține în țară pe un medic experimentat? Bănuiesc că I s-au făcut numeroase propuneri de a pleca din țară și îmi confirmă că a fost invitat să plece în Germania, respectiv Statele Unite: „Am fost, am văzut, am stat puțin, dar am revenit rapid acasă. De cele mai multe ori, chiar când sunt plecat în concediu în afara țării, după câteva zile nu mai am răbdare, un nu știu ce irezistibil mă atrage ca un magnet înapoi acasă.

Nu cred că medicii trebuie constrânși în vreun fel să rămână în țară, ci administrația centrală ar trebui să le ofere o motivație reală pentru a rămâne. Apoi, dacă ar exista motivație, celor care ar alege să plece totuși din țară le-aș cere să deconteze toate cheltuielile pe care statul le-a făcut pentru ei până la acel moment. În niciun caz coerciție.

Tinerilor medici le-aș sugera să caute specialitatea cea mai apropiată de vocația personală și să aibă convingerea că prestația lor este indubitabil eficientă. Eu, spre exemplu, în primii ani de practică medicală aveam o problema de sănătate la care intervențiile terapeutice de atunci nu produceau nicio schimbare benefică. Tot citind și căutând un tratament care să aibă rezultat, am auzit pe cineva vorbind despre homeopatie și mi-am zis hai să încerc și asta. Am găsit un medic homeopat, mi-a indicat un tratament pe care l-am urmat și după un timp rezonabil problemele de sănătate s-au rezolvat. Mi-am zis atunci că ar fi prea frumos ca așa o intervenție medicală, relativ simplă, să fie atât de eficientă. Posibil să fi fost doar o coincidență și oricum m-aș fi vindecat, mi-am zis. A fost o provocare pentru mine și atunci, discutând cu medicul homeopat, l-am rugat să primească și alți pacienți pe care îi voi trimite.

Aveam pacienți cu afecțiuni trenante la care tratamentele uzuale alopate erau doar amelioratorii, simptomatice. I-am trimis la medicul homeopat, i-am monitorizat și, urmărind evoluția lor, am constatat vindecări și ameliorări consistente. M-am convins în acest mod că homeopatia chiar funcționează și este extrem de eficientă. În urma acestei experiențe, am hotărât să urmez cursurile postuniversitare de specializare în homeopatie, organizate de către Centrul de perfecționare a cadrelor medicale superioare din Ministerului Sănătății, pentru obținerea competenței în această terapie medicală. Și de atunci încoace mă perfecționez continuu, participând constant la seminarii și la congrese cu lectori și profesori de cel mai înalt calibru la nivel mondial.

Dintre mentorii, și modelele mele profesionale, aș enumera câteva nume dintre colegii și profesorii care m-au îndemnat să urmez acest parcurs: Prof. R. Chitul, Dr. A. Receanu, Dr. S. Dinică, cât și pe cei care au contribuit la formarea mea ca specialist: Dr. Maria și Pavel Chirilă, Dr. G. Bungetzianu, Dr. I. Teleianu, Prof. Dr.G. Vithoulkas, Prof. Dr. R. Sankaran, Dr. F. Heiner, Dr. M. Russel etc.

Cât despre actuala stare de fapt, avem nevoie de implicarea elitelor în administrația la vârf, de o strategie coerentă, realizabilă, cât și de responsabilizarea pentru erori sau abuzuri decizionale. Nu aș spune că sistemul de sănătate din România este muribund, dar spun că bolnav este sigur, însă nu de o boală incurabilă. Sunt entuziast și optimist, iar seriozitatea, punctualitatea, corectitudinea, perfecționismul care mă descriu mă ajută să izbândesc în profesia mea”, ne încurajează medicul bistrițean.

Am obișnuit ca în toate interviurile mele cu medici, să le adresez întrebarea „Care e relația cu Dumnezeu a unui medic?”, știut fiind că în România există un fel de tradiție ca pacienții să se raporteze la doctori ca la Dumnezeu. Nu bănuiam că voi primi un răspuns sub forma unei poezii, ți să descopăr un medic-poet: „Relația mea cu Dumnezeu este una specială. Și cel mai bine o pot exemplifica prin câteva versuri pe care le-am scris recent pe această temă:

PĂRINTE
Tu, acela veșnic
Acela ce Ești,
Ceartă-ne și iartă-ne
Ca un bun Părinte
Ce credem că Ești;
Te așteptăm la noi
De unde ești,
De-acolo de sus
Din tronuri Cerești.
Te așteptăm de unde Ești
Gârboviți de cocoașa din suflet
Târâtă cu greu din strămoși
Mai mare, mai multă,
Mai cruntă,
Se face tot mai grea
În generația mea.
Tu, Cel ce dai viață,
Și sufli-n ea mereu,
Ce ai de gând cu noi
Și care-i planul Tău?
Îl ții ascuns și nu ni-l spui?
Sau dacă tu ni-l spui,
De ce urechi de auzit
Tu nu ne pui?
De ce să n-auzim a vieții toamnă,
De ce să nu simțim a vieții iarnă?
De ce să nu simțim simțirea Ta,
Oricât de gârboviți am fi,
Oricât de n-genuncheați am sta?
De ce ne lași mereu
Neștiutori copii ai Tăi și nu ne crești,
S-ajungem și noi mari
Să te putem cunoaște cine Ești?
De ce Tu nu ne lași să creștem mari
Să ne-mplinim, să fim mai tari?
În neputință noastră de fii curtenitori
Ajută-ne măcar să fim ascultători,
Să fim ai Tăi copii din somn treziți,
Pentru viață, suflet, trup,
Să Te slăvim smeriți.
Ajută-ne, Părinte,
Să știm să nu greșim,
Ajută-ne, Părinte,
Să știm cum să trăim;
Și dacă fără voie greșim și ne-ndoim,
Ajută-ne, Părinte,
Ne ceartă și ne iartă,
Ajută-ne, Părinte,
Ne iartă și ne-ndreaptă!”

Foto: arhiva personală a doctorului Petru Rai