Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol: 3 actori-antreprenori și o afacere în expansiune

În România, despre actorie se spune des că e o profesie din care nu te îmbogățești, iar dacă ești și tânăr, riști să mori de foame sau să te întrețină părinții până la maturitate. Câțiva actori români tineri, talentați și cu notorietate dobândită mai ales prin intermediul filmului, au decis că e momentul să încerce și antreprenoriatul, dezvoltând o afacere în domeniul actoriei de film. Din interviurile cu actorii cei mai în vogă ai momentului, am aflat că școala românească de actorie de film aproape că nu există, iar deficitul de talente în această zonă este foarte mare, pe măsura cererii. Așadar, ce e în mintea unor actori care se avântă în domeniul antreprenoriatului?

De aceea, am vorbit cu cei trei curajoși actori-antreprenori: Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol, care au pus bazele unei inedite afaceri: o școală de actorie de film actoriedefilm.ro. O școală de actorie care să funcționeze în paralel și pe post de casă de producție independentă. Am vorbit cu ei despre adevărul din spatele mitului că un actor roman tânăr riscă să rămână sărac toată viața, despre cât de mult te ajută notorietatea în business, ca actor, despre felul în care actoria și antreprenoriatul se completează sau se exclud, despre ceea ce au în comun un artist și un om de afaceri. Am aflat care sunt motivațiile care stau la baza deciziei unui actor român de a se lansa în antreprenoriat, dar și felul în care creativitatea artistului poate fi de folos în antreprenoriat sau invers, cum poate ajuta pragmatismul antreprenorial în demersul artistic. Am vorbit despre cine sunt protagoniștii acestui tip de business, dar și despre riscul ca antreprenorul să sufoce actorul, care se poate pierde ca artist.

Dorian Boguță: „Ce au în comun un artist și un om de afaceri? Pragmatism și creativitate.”

„Mitul actorului român predestinat sărăciei e discutabil. Cum a zis odată marele Einstein, că totul în lumea asta e relativ, nici actoria nu este străină acestui adevăr. Cunoaștem mulți actori care trăiesc din actorie la cel mai înalt nivel financiar și în același timp, mulți actori își caută tot felul de job-uri că să poată duce un trăi cât de cât decent. Ei vor și să își îndeplinească visul de a deveni actori mari, care să le aducă faimă și în același timp bani, iar dacă se poate mulți, cu atât mai bine. Urmând această idee, îmi aduc aminte de vorba unui mare actor rus Oleg Yankovskii, care la întrebarea unei ziariste, cum a reușit să facă atâția bani din profesie, știindu-se faptul că e greu, el a răspuns că un om o jumătate din viață își face un nume, iar apoi numele îi face jumătatea cealaltă de viață, așa că ai grijă ce nume îți faci. Eu cred că lucrul acesta se poate atribui oricărei persoane din toate domeniile, dar în actorie cu atât mai mult. Așa că nu pot să zic că e un mit, dar oamenii când aleg această profesie, nu o aleg doar din dorința de a face bani.
Un actor român care vrea să se lanseze în antreprenoriat are nevoie de dorință, răbdare și poate o ambiție izvorâtă dintr-o frustrare, care să te împingă spre a-ți demonstra ție, mamei, prietenului, dușmanului, vecinei, iubitei că nu eșți doar un pierde-vară și poți găsi minte și forță în ține de a face și bani. Important e să-ți placă ce faci și să nu te lași doborât la primul eșec. Poate sună pompos,dar e chiar adevărat. Și bineînțeles noroc, că fără el e cam greu. Notorietatea în acest tip de business poate ajuta, fiindcă transmite o doză de încredere, iar acest lucru cred că e foarte important în business, pentru că atunci când îți dorești să intri în afaceri, de multe ori riscul e definitoriu, iar notorietatea de multe ori diminuează acest risc. Acum, bineînțeles, depinde și de faima pe care o ai, iar mă întorc la vorbele marelui actor rus de mai sus.
În echipa de business, prima condiție e să lucrăm cu oameni. Nu încercăm să alegem parteneri după profesie, ci după cum sunt ei ca persoane.

Mi-e greu să explic cum se îmbină actoria cu antreprenoriatul. În ce mă privește, atunci când trebuie să mă concentrez pe antreprenoriat nu funcționez cu ceva ce am învățat din actorie, ci cu intuiția personală ori experiența învățată pe parcursul vieții. Iar dacă se întâlnesc, poate că experiența din actorie, adică aceea de a mă expune public, mă face să fiu mai relaxat și să gândesc mai limpede când vreau să conving pe cineva de una ori de alta alta.
Sunt sigur că și viceversa funcționează foarte bine, adică și în actorie de multe ori ai nevoie de pragmatism. Spre exemplu, când ai de filmat o scenă când trebuie ca personaj să-i dai două palme colegului sau chiar un pumn, păi dacă nu eșți creativ, e posibil să-i zbori dinții ori chiar să-l bagi în spital. În același timp, antreprenoriatul adoră creativitatea. Ce au în comun un artist și un om de afaceri? Pragmatism și creativitate.

Pe de altă parte, e posibil orice: antreprenorul poate sufoca actorul sau există riscul să te pierzi că actor. Dacă acest lucru se întâmplă înseamnă că așa a fost să fie. Pe lângă asta, dacă te interesează actoria la nivel macro, ca să folosesc un termen pragmatic, e greu să te sufoce ceva, poate doar tu însuți să te sufoci în frustrarea care poate apărea – dacă îi faci loc în sufletul tău. Cât despre pierzania în actorie, de când e lumea oamenii s-au pierdut, de la împărați până la hamali ori medici sau judecători. Dacă se ivește o ocazie pentru a încerca o nișă nouă de afaceri, de ce nu? Până la urmă banii sunt bani și toată lumea aleargă după ei, important e să nu-ți pierzi demnitatea, capul ori bunul simț când faci asta.”

Alexandru Papadopol: „Cred că nu poți să te ocupi cu adevărat de artă gândindu-te dacă s-a plătit TVA -ul.”

„Cred că în orice meserie ai nevoie de ceva ajutor, dar în actorie aștepți să fii distribuit și, din păcate, lucrurile se pot prelungi. Pe de altă parte, însă, dacă vrei să faci un program cu o trupă de actori, este aproape imposibil, pentru că toți sunt foarte ocupați. De aceea cred că există și tendința actorilor de a exagera. Spun lucrul asta incluzându-mă. De foame nu am murit niciodată, dar am avut și perioade mai puțin „onorabile” din punct de vedere material.
Ce îi trebuie unui actor român să se lanseze în antreprenoriat? Sincer… îi trebuie un „Dragoș Bucur” și lucrurile sunt rezolvate într-un procent covârșitor. Și nu glumesc!
Atât în antreprenoriat, cât și la teatru, notorietatea joacă rolul principal. În general, oamenii caută instinctiv cel mai cunoscut avocet, doctor sau actor-profesor. E o garanție a seriozității și a profesionalismului. În ziua de azi nimeni nu ajunge cunoscut dacă nu are calități reale. Avantajul major al capitalismului și al concurenței. În genul acesta de business, e bine să lucrezi cu oameni care înțeleg specificul acestei afaceri care este, totuși, puțin atipică și presupune și multă emoție.
Actoria și antreprenoriatul se întâlnesc prin empatie și bucuria de a împărtăși sincer ceea ce crezi și simți. Și bineînțeles prin respect și prietenie pentru parteneri și studenți. Adică, important este să spun ceea ce știu și să nu încerc să mă dau mare cu ceea ce știu. Altfel, creativitatea artistică și pragmatismul antreprenorial nu sunt în principiu foarte compatibile. Caragiale, pe care eu îl consider cel mai mare artist născut vreodată, a cam dat greș în afaceri. Cred că nu poți să te ocupi cu adevărat de artă gândindu-te dacă s-a plătit TVA -ul. Una dintre activități trebuie să fie predilectă.
Așadar, ce au în comun un artist și un om de afaceri? Depinde cât de mult timp acorzi propriei dezvoltări, propriului drum. Eu cred însă că genul de business pe care îl avem ne ordonează și ne face mai riguroși. Iar venirea Iuliei Rugină a dezvoltat zona de interes pentru actoriedefilm.ro”

Dragoș Bucur: „Eu cred că trăim într-o lume în care doar puțini actori fericiți mai pot funcționa perfect fără a combina antreprenoriatul cu actoria.”

„Actoria este o profesie riscantă, șansele de reușită fiind foarte scăzute. Și în situația în care devii un actor de succes, din cauza faptului că piața este una relativ mică, nu există o siguranță a zilei de mâine și nici o constantă a acestui succes. În ultimii ani, salariile din teatre au crescut față de cum erau acum 15 ani, însă și dacă ești angajat într-un teatru, pentru a avea un trăi decent, tot ești nevoit să faci o mulțime de alte lucruri în paralel – publicitate, TV, evenimente, proiecte independente etc.
De ce îi trebuie unui actor român să se lanseze în antreprenoriat? Pentru a-și păstra independența și implicit creativitatea și a putea să își facă profesia în cel mai idealist mod cu putință. Și, da, notorietatea e de mare ajutor. Evident că dacă businessul se desfășoară în același domeniu în care activezi ca persoană fizică și în care ai deja notorietate, lucurile merg mult mai ușor pentru că oamenii (investitori, clienți, parteneri) au o confirmare a capacității tale de a te descurcă peste medie în acel domeniu.
În acest tip de antreprenoriat, tendința este să lucrăm cu profesioniști, adică persoane care sunt specializate în domeniul în care vrem să colaborăm. Faptul că Actoriedefilm.ro este un business înființat de trei actori vine din câteva motivații foarte serioase: suntem prieteni, avem încredere unul în altul ca actori și știm că ne putem baza unul pe celălalt. Nu îmi imaginez că acum opt ani ar fi existat prea mulți investitori care să creadă într-o școală de actorie care să funcționeze în paralel și pe post de casă de producție independentă. Noi am crezut în aceste lucruri și filmele Love Building și Două Lozuri au dovedit că ideile noastre au funcționat.

Mulți dintre cursanții școlii noastre Actoriedefilm.ro sunt antreprenori care vor să vadă ce înseamnă actoria și ar fi interesant să afli și răspunsurile lor, din această perspectivă. Ca să revin la sensul inițial al întrebării despre felul în care se pot îmbina actoria și antreprenoriatul, eu cred că trăim într-o lume în care doar puțini actori fericiți mai pot funcționa perfect fără a combina aceste două planuri. Și sincer să fiu, îi invidiez.

Pe de altă parte, ați fi surprinși să aflați de cât pragmatism este nevoie în actorie și ce profesie dură este, cu mijloace stricte și care necesită o capacitate analitică ieșită din comun. Iar antreprenoriatul, cred că este evident pentru toată lumea, este un mediu care, în lipsa creativității, se sufocă.
Ce au în comun un artist și un om de afaceri? În cazul meu, cei doi se sprijină unul pe celălat. Când actorul șomează prea mult timp, apelează la omul de afaceri pentru un job temporar sau pentru finanțarea unui proiect artistic, iar când omul de afaceri obosește, apelează la artist pentru o cură de dezintoxicare.
Și da, antreprenorul poate sufocă actorul, iar balanța trebuie echilibrată cu mare atenție. Cu siguranță, piața aceasta de afaceri este în creștere și se văd noi oportunități, însă așa cum spuneam, echilibrul între actor și antreprenor trebuie menținut cu atenție. Și mai cred că aceste noi oportunități vin cu riscul ca balanța să se încline în mod irecuperabil în zona de business.”