Dragos Petrescu, Un boem in lumea afacerilor

Presa v-a cam luat in vizor datorita vervei cu care v-ati extins afacerea. Ce vi se intampla din momentul in care va vine o idee de business pana cand aceasta se concretizeaza?

Atunci cand esti manager intr-o companie corporatista trebuie sa indeplinesti anumiti pasi, sa prezinti planul tau echipei sau unor superiori sau sa il supui spre aprobare vreunui comitet. Organizatia de tip antreprenorial este mult mai simpla si de aici apare primul avantaj: orice decizie, orice idee pe care o ai poate fi pusa in aplicare mult mai rapid. Partea buna a birocratiei este ca intr-o corporatie decizia trece prin mai multe filtre si are sansa sa fie mai just analizata decat decizia rapida, antreprenoriala. Posibilitatea sa gresesti e mai mare intr-o organizatie de tip antreprenorial decat intr-una corporatista, in care o suta de ochi se uita pe decizia ta si fiecare isi spune parerea si poate sa sesizeze o eroare.

Totusi, cum depasiti indoielile care ne blocheaza pe noi, ceilalti?

Daca pornesti pe calea antreprenoriala a luarii deciziilor si a asumarii responsabilitatii asupra urmarilor acestor decizii inca de la optsprezece ani, cand ajungi la treizeci si opt de ani, deja toate elementele care tin de spectrul emotiilor, increderii, intrebarilor sunt foarte bine inregimentate. Stii cum sa reactionezi, ai mai multa incredere si mai multa experienta. Toti acesti douazeci de ani de antreprenoriat se regasesc in deciziile mele de astazi.

Compania Trotter Prim, al carei actionar majoritar sunteti, opereaza in prezent lanturile City Grill/City Cafe, Buongiorno si restaurantul Caru' cu Bere. Ce ati facut ca sa va meritati reputatia de bun manager pe care o aveti in lumea restaurantelor?

In primul rand as vrea sa dezvalui ca Trotter Prim nu este singura companie din spatele acestui lant de restaurante, ci sunt trei companii. La doua dintre ele sunt actionar majoritar. Trotter Prim se ocupa de City Grill/City Cafe, iar cealalta, Trotter Management, se ocupa de Caru` cu bere si de lantul de restaurante Buongiorno. Mai este o companie a francizatului nostru care opereaza trei dintre restaurantele noastre astazi, in mod independent. Nu va ascund nici ca in viitor Buongiorno se va desprinde ca identitate juridica intr-o alta companie, odata cu dezvoltarea lantului Buongiorno.

E de presupus ca oamenii din HORECA si-au format aceasta parere despre mine datorita unui lucru invatat inca de la o varsta frageda de la unul dintre mentorii mei, si anume, ca nu exista afacere construita altfel, decat pe baza de corectitudine. Atunci cand iti tratezi atat angajatii, cat si partenerii de afaceri bazandu-te pe principiul corectitudinii nu poti sa primesti decat respectul celorlalti. Corectitudinea in afaceri in Romania este o calitate destul de rar intalnita. Intr-o tara aflata in plina dezvoltare, in care oamenii abia invata sa respecte un contract, abia exerseaza moralitatea in tranzactiile de business, iesi imediat la suprafata daca cei care au lucrat cu tine ca angajati sau ca parteneri spun: daca ai batut palma cu Dragos Petrescu, atunci lucrurile asa se vor intampla.

Oricine poate sa faca business, sau iti trebuie MBA? Ce ati invatat la Scoala de afaceri?

Cred ca pentru a face business nu este absolut necesar sa ai un MBA. Sunt exemple nenumarate de oameni de afaceri de succes care nu au nici un MBA si poate ca unii dintre ei nu au nici facultatea absolvita. Principalele ingrediente ale unui om de afaceri sunt calitatile lui innascute, ingeniozitatea si modul in care s-a format in domeniul in care performeaza. Totusi, un MBA, ca orice alta forma de educatie, iti poate creste valoarea. Cu certitudine, in zona de business a anului 2008, dincolo de calitatile tale, native sau dobandite, completarea unui program de MBA este un castig.

In conditiile in care e criza de personal in toate sectoarele, cum gasiti oameni care sa lucreze cu pricepere in restaurante?

Revin la calitatile pe care trebuie sa le ai ca manager in relatie cu angajatii tai. Imi sprijin afirmatia pe toate studiile de specialitate privind resursele umane atunci cand spun ca principala cauza a plecarii unui angajat din organizatia ta este cea a tratamentului necorespunzator pe care il primeste. Cu alte cuvinte, daca ai grija de angajatul tau si il tratezi cu respectul cuvenit, il antrenezi, il motivezi – si nu ma gandesc strict la o motivare financiara – ci mai degraba la o vorba buna, la grija fata de problemele lui, la un ajutor real dat atunci cand are nevoie, atunci retentia in organizatie este mare si face ca echipa sa ramana alaturi de tine, chiar in conditiile unei piete in care competitia vine si ii spune: iti dau salariu cu 40% mai mare, cu 50% mai mare… cu 100% mai mare, doar sa vii la mine. Arma ta de aparare, singura care iti ramane atunci cand nu poti sa cresti salariile in fiecare an, este tocmai comportamentul fata de angajatii tai.

Ce masuri poate lua CEO-ul unei companii pentru a trezi mandria angajatilor pentru brandul pe care il reprezinta?

Intr-o companie de tip antreprenorial, echipa pe care managerul o construieste il va copia in multe, dar mai ales in comportamentul pe care il va vedea la el. Aceasta mandrie incepe sa se construiasca pornind de la exemplul personal, intr-o prima etapa. In etapa a doua, trebuie sa construiesti o identitate de companie, intr-un mod asemanator modelului corporatist. Iti structurezi o viziune si o misiune, o imagine care inseamna logo si slogan in care oamenii trebuie sa inceapa sa aiba incredere. Dar cum vor capata incredere in aceasta identitate de companie si in insemnele ei? Numai atunci cand o vor vedea aplicata. Rezultatele apar in etapa a doua, cand echipa din fruntea companiei adopta si promoveaza aceste valori. In situatia in care organizatia isi stabileste ca misiune sa fie cea mai buna in domeniul sau, sa ofere o experienta extraordinara fiecarui client care ii trece pragul, iar echipa manageriala, antreprenorul/CEO-ul au in fiecare zi in minte ca prin obiectivele pe care le stabilesc sa urmareasca aceste lucruri, atunci si angajatul va avea incredere in misiunea care i s-a transmis.

Pe noi ne-a atras postura dv. de restaurator. Ne place cum arata acum Caru` cu bere. Ati achizitionat fostul sediu al Primariei sectorului 2 si o alta vila care a apartinut Elenei Lupescu. Ce fel de strategie implica reabilitarea cladirilor vechi?

Cladirile vechi si reabilitarea lor reprezinta una dintre pasiunile mele. E o pasiune scumpa. Toate elementele birocratice care stau in calea restaurarii efective a unei cladiri-monument istoric sunt descurajante si fac ca o lucrare care ar putea sa se desfasoare pe perioada unui an sa necesite doi-trei ani. Aceasta inseamna costuri generate de comisioanele bancare si dobanzi, inseamna pierderi datorate lipsei de operare (pierderi financiare si din nevalorificarea spatiului). Cand am vazut Caru' cu bere restaurat, dupa noua luni de munca asidua, am fost extrem de multumit si de fericit. Astazi, cand intru acolo si vad treptele care duc la cele doua balcoane, facute din lemnul de stejar pe care l-am ales eu si care respecta intocmai modelul si desenul fondatorului, Mircea Nicolae, de la sfarsitul secolului al XIX-lea, sunt plin de multumire. Cand vad ca si clientii mei apreciaza acest lucru, e cu atat mai bine. Deci am o satisfactie… dar cu eforturi extraordinare si costuri semnificative.

Si aceste doua cladiri vor fi restaurate si li se va reda farmecul din perioada construirii lor pentru ca, in viziunea mea, un loc de iesit la restaurant este mai placut atunci cand pastreaza farmecul vremurilor interbelice decat oricare altul dintr-o cladire noua de tip Mall sau business center. Atuul nostru va fi tocmai atmosfera care se va crea in interiorul spatiului acestor cladiri restaurate.

Va plac specialistii? Aveti incredere in contabili, avocati, firme de consultanta designeri, arhitecti?

Parintii mei sunt amandoi arhitecti. Unul dintre bunicii mei, tot arhitect. De la ei am invatat ca e bine sa lasi specialistul sa isi faca treaba. In ultimii ani, cand se doreste ca totul sa fie facut foarte repede, iar lupta cu timpul este uriasa, exista tentatia tot mai mare sa te substitui inginerului, arhitectului si sa te apuci sa iti faci propria casa, propriul restaurant. Dar propria viziune, de cele mai multe ori, nu reprezinta cea mai buna solutie pentru proiectul tau. De aceea am incredere in specialistii alesi cu mare grija si cred ca o casa proiectata de un arhitect si decorata de un designer va iesi intotdeauna mai bine decat o casa desenata de un doctor si amenajata de un inginer.

Ce ar fi trebuit sa devina Hanul lui Manuc in viziunea dv.? Ce n-a mers in negocierea pe care ati purtat-o cu mostenitorul de drept, Serban Cantacuzino?

Nu as vrea sa creez un subiect din Hanul lui Manuc. In lumea de business, din douazeci-treizeci de proiecte discutate se realizeaza doar unul sau doua. Pentru a reusi intr-un proiect trebuie sa vezi inca alte cincisprezece-douazeci, ca sa se realizeze macar unul cu succes. Proiectul Hanul lui Manuc nu s-a finalizat. Este un proiect foarte mare care necesita resurse considerabile, si care, manageriat corect, poate sa devina un succes. Atunci cand proprietarul va decide asupra directiei pe care o va lua Hanul lui Manuc, se vor vedea si rezultatele. Astazi insa nu se intampla nimic acolo.

Ce s-ar fi putut face pentru fosta berarie Gambrinus de la parterul hotelului Cismigiu? De ce au esuat negocie-rile pe care le-ati purtat cu spaniolii de la compania Hercesa?

Avem o relatie foarte buna cu Hercesa, dezvoltatorul de proiecte imobiliare care a achizitionat respectiva locatie, iar negocierile noastre n-au esuat in nici un fel. Ca si in cazul Hanului lui Manuc, beraria Gambrinus este un proiect mare, pe un monument istoric, extrem de dificil de realizat din punct de vedere birocratic si cu costuri uriase derivate de aici. Atunci cand esti nevoit sa pastrezi elemente de fatada sau elemente de structura dintr-o locatie deteriorata in proportie de 70%-80% este extrem de costisitor si de dificil sa realizezi un proiect viabil. Cum bine stiti, costurile sunt cu mult mai mari atunci cand restaurezi, decat atunci cand construiesti de la zero o cladire identica. Avem de-a face cu constrangeri date de timp si de documentatii si cu constrangeri de ordin financiar. De aceea, pana astazi nu s-a intamplat nimic semnificativ cu fosta berarie Gambrinus, dar am incredere ca la un moment dat se va intampla.

Se spune ca asocierea cu compania de telefonie mobila Vodafone ofera un plus de credibilitate cafenelelor City Cafe. O considerati o idee fericita?

Asocierea punctuala cu Vodafone la cladirea din Charles de Gaulle este una pozitiva pentru noi. City Cafe este o cafenea de business foarte dinamica si Vodafone se alatura conceptului, se incadreaza in intreaga imagine, conferindu-i dinamica printr-o comunicare rapida, moderna. Comunicatiile wireless sunt oferite gratuit clientilor nostri din cafenea si aceste elemente comune ne confera un plus de imagine si noua si companiei Vodafone.

Acceptati sa va fie contestata o hotarare? Cum reactionati cand cineva va spune "nu"?

Nu numai ca accept, dar si incurajez exprimarea opiniilor diferite de a mea. Sunt multe cazuri in care imi schimb decizia in functie de argumentele si opiniile colegilor mei din top management. Suntem o echipa de top management formata din sase oameni si avem intalniri operationale de doua ori pe saptamana pentru fiecare categorie de branduri in parte. In cadrul acestor sedinte, orice idee sau decizie pe care o iau eu sau oricare dintre colegii mei pentru departamentul lor este subiect de dezbatere. Trebuie sa recunosc – si asta este una dintre cele mai mari satisfactii pe care le am – ca ei au de multe ori idei si solutii mai bune decat cele pe care le dau eu. De altfel, cred ca orice manager si orice lider este supus greselii si cred cu tarie ca performanta este data de asumarea greselii si corectarea ei cat mai rapida, nu de ascunderea ei sub pres. Corectarea greselii si oferirea acestui exemplu echipei tale de top management face foarte bine afacerii. Cu cat este recunoscuta si indreptata mai repede, cu atat este mai benefic pentru companie.

Ce faceti cind oamenii nu va inteleg ?

Incerc in fiecare zi sa fiu un comunicator activ. Nu astept sa mi se comunice lucruri, ci imi intreb partenerul de discutie ce ar mai vrea sa stie de la mine, ce parere are despre un anumit lucru, despre o decizie a mea, a grupului, a colegilor mei. Ma implic in discutiile dintre membrii echipei mele, cu intentia de a le afla problemele si pentru a le preintampina sau a le rezolva. Intr-o echipa manageriala, cele mai mari probleme apar din cauza lipsei de comunicare. Atunci cand oamenii nu imi inteleg o decizie sau un anumit tip de comportament, consider ca eu sunt cel care a gresit undeva. Cheia succesului unei echipe si a celor cu care lucrezi este sa inteleaga cum reactionezi tu si care sunt motivele pentru care reactionezi asa. Atunci cand ei nu inteleg cum reactionez si de ce am luat o anumita decizie, o iau ca pe un esec personal. Imi doresc ca aceste esecuri sa fie cat mai rare si sper ca sunt cat mai rare.

Poti sa te adaptezi la lume sau sa incerci sa o schimbi. Dv. in ce tabara sunteti?

Eu incerc sa ma adaptez conditiilor de business ale Europei anului 2008 si totodata incerc sa schimb in bine mediul de afaceri din Romania. Am adoptat valorile anglo-saxone de business, care au la baza munca asidua, exemplul personal, corectitudinea in tratamentul fata de parteneri si angajati, alaturi de procedeele care stau la bazele businessului in cultura anglo-saxona si pe care le implementez intr-un mediu… care nu recunoaste integral aceste valori. Sunt incredintat insa ca pe an ce trece si pe luna ce trece aceste valori vor incepe sa iasa in evidenta si in mediul de afaceri din Romania.

Calatoriti? Ce informatii aduceti in bagaj din aceste calatorii? Ati imprumutat ceva din obiceiurile altor tari in afacerea dv.?

Calatoria reprezinta pentru mine cea mai mare bucurie pe care mi-o pot oferi. Nu ma intereseaza masinile sau bijuteriile si nu cheltuiesc banii in cazinouri. Atunci cand calatoresc sunt asemeni unui burete, caut sa absorb tot ceea ce locul respectiv a creat de-a lungul timpului. Pornind de la Europa, care a fost ca o plecare in viitor pentru mine si o experienta extraordinara pentru businessul meu (ce sansa mai mare poti sa ai decat sa te duci in restaurantele din Europa de Vest si sa vezi ce se va intampla cu resturantele tale peste 15-20 de ani?) pana la SUA, Asia sau Africa, tot atatea locuri interesante pe care le poti vedea. Nu ma refer aici strict la industria de restaurante. Gasesc ceva de invatat in fiecare loc si port un carnetel de care nu ma despart niciodata in care imi notez tot ce mi se pare interesant din toate domeniile.

Mi-ati vorbit de un mentor la inceputul discutiei. Despre cine era vorba?

Dezvalui bucuros acest lucru oricui este curios sa il afle. Am doi mentori si sunt foarte fericit ca am sansa de a-i avea pe acesti oameni in viata mea. Primul care mi-a structurat valorile de business este Alexander Hergan, in momentul de fata unul dintre dintre primii cinci dezvoltatori de Real Estate din Romania. Conduce grupul Avrig 35. Acum 20 de ani, cand l-am cunoscut eu, venea pentru prima data in Romania. Era unul dintre cei mai buni prieteni ai tatalui meu si inca mai este. La vremea respectiva, afacerile mele erau extrem de… neimportante. Eram proaspat absolvent de facultate, munceam de dimineata pina seara pentru micile mele afaceri si omul acesta a fost pentru mine ca o gura de oxigen. Am avut sansa ca, de la o persoana trecuta prin viata, cu un succes deosebit in SUA, sa aflu si sa adopt valorile sanatoase de business, care au la baza cinstea, corectitudinea fata de cei din jur, modul in care te comporti. Am aflat de la el daca e bine sau nu sa tipi, daca e bine sa asculti oamenii, daca e bine sa te imbraci intr-un anume fel, ce e bine sa spui intr-un anumit moment si ce e bine sa spui intr-un alt moment. Cu Alex ma vad si astazi, cu mare drag si destul de des, inca nu destul de des pe cat mi-as dori, pentru ca afacerile lui au capatat o alta anvergura.

Cel de-al doilea personaj foarte important pentru mine este Marian Alecu, pe care l-am cunoscut mai tarziu, in timpul pregatirii mele ca francizat McDonald's. Am avut (si mai am) foarte multe de invatat de la Marian. Ma vad cu el des si cred ca in majoritatea deciziilor importante de business am in el un bun sfatuitor. Marian este persoana de la care am invatat cum sa reusesti in societatea de business din Romania, cum sa faci sa ai multi prieteni si foarte putini dusmani. Tot el mi-a oferit un exemplu prin felul in care a reusit sa construiasca o organizatie de 3.500 de oameni, care functioneaza astazi ca cea mai performanta locomotiva germana.

Daca ati putea sa inventati ceva, ce ar fi?

Daca as putea, as inventa un mecanism prin care lucrurile sa se petreaca mai repede in directia pe care mi-o doresc. Principalul impediment de care ma lovesc astazi este lipsa timpului. As vrea sa fac si mai mult, tot mai mult, dar toate lucrurile bine facute necesita completarea unor etape. As dori sa mai sar peste aceste etape daca s-ar putea si inca n-am inventat mecanismul in stare sa faca asta.

Marian Alecu – Director General McDonald's Romania, Moldova, Bulgaria & Macedonia

Dragos este special in business. El face afaceri pentru placere. Fara sa fie interesat de bani …face si bani. Dragos face business pentru a interactiona cu oamenii si are cele mai mari satisfactii cand investitiile lui in oameni se arata profitabile. Dragos este un boem al afacerilor si, ca prin minune, lumea il place, il accepta si se simte obligata sa fie boema in relatie cu el.

A lucrat la McDonald's, a fost sef de restaurant si candidat de francizor. Dupa cativa ani de la plecarea lui, am inteles ca dintre toti cei care au trecut pe la noi si care s-au orientat spre o alta cariera, el a stiut cel mai bine sa fructifice ce a invatat in acest sistem. Iar acest lucru se vede in felul in care merg afacerile sale.

Si mai e ceva: Dragos este special ca prieten, iar prietenia lui valoreaza mult mai mult decat orice afacere.

Sa va vand si un pont despre el: chiar daca e un mare dansator, sotia il surclaseaza la acest capitol.