Dumitru-Claudiu Sergentu, tânărul cercetător chimist care aspiră la Premiul Nobel

În lumea chimiei, numele său este asociat cu transformarea înțelegerii modului în care sunt analizate structurile electronice. A reinventat modul de interpretare a datelor obținute din spectrele de absorbție în raze X pentru elementele chimice rare, oferind noi perspective asupra modului în care aceste elemente interacționează cu ceilalți atomi din structurile moleculare.

Cercetările sale nu doar că au contribuit la modul în care sunt înțelese aceste interacțiuni, dar au și deschis uși către potențiale noi aplicații, inclusiv în domenii precum radioterapia imunologică, industria nucleară și magnetismul molecular. Prin inovațiile sale, a reușit să evidențieze legături chimice esențiale și a oferit noi instrumente teoretice și computaționale pentru cercetătorii din întreaga lume.

Este complet dedicat muncii sale și fiecare realizare îi alimentează dorința de a merge mai departe. E conștient că mai are mult de parcurs, multe eforturi, multe sacrificii, dar vede asta ca pe o sursă constantă de motivație. Pentru că fiecare pas înainte, fiecare descoperire speră să îl apropie și mai mult de visul său suprem: ”Îmi doresc, la o vârstă înaintată, să am suficiente realizări pentru a putea aspira la Premiul Nobel. Deși este posibil să nu ating niciodată acest obiectiv, nu-mi pasă! Rămâne visul meu, legenda mea personală, așa cum ar spune alchimistul lui Paulo Coelho”.

De la un simplu vis de copil la recunoaștere internațională

Încă din clasa a VII-a, când a descoperit tainele chimiei, a știut că aceasta este chemarea sa. A muncit cu o intensitate rar întâlnită, dedicându-se complet carierei, împingându-și limitele dincolo de obișnuit. Ani la rând, somnul său s-a redus la doar 3-4 ore pe noapte, iar concediile au fost doar ocazii excelente de a avansa în cercetare.

De-a lungul timpului, experiențele sale academice și profesionale l-au purtat prin numeroase țări, locuri pline de oportunități culturale și turistice. Cu toate acestea, nu și-a permis niciodată să exploreze aceste destinații – nu a avut timp pentru ele. Nici măcar acasă, în România, până acum câțiva ani, nu ajunsese vreodată la mare sau la munte, de fapt, nicăieri mai departe de Bacău și Iași.

Dar nu regretă. Știa de la început că succesul în cercetarea de vârf vine doar cu prețul unor sacrificii personale imense. Iar astăzi, succesul îi recompensează din plin eforturile susținute. Se bucură de o reputație solidă în comunitatea științifică, cu zeci de articole publicate în cele mai prestigioase reviste de științele naturii și peste 1300 de citări în literatura de specialitate. Numele său este asociat cu descoperiri impresionante, care au deschis noi direcții de cercetare, oferind perspective inovatoare pentru cercetătorii din întreaga lume.

Tânărul cercetător al anului 2024

Recent, a fost desemnat „Cel mai bun cercetător sub 35 de ani din România” în cadrul competiției „Tineri Cercetători în Știință și Inginerie,” organizată de Primăria Municipiului Cluj-Napoca în colaborare cu Rada Flavia Mihalcea, profesor la Universitatea din Michigan, SUA. Prestigioasa competiție, ajunsă deja la a X-a ediție, recunoaște tinerii cercetători care au demonstrat excelență în domeniile lor și au adus contribuții științifice remarcabile.

Pentru Claudiu, această distincție nu este doar o recompensă, ci și o recunoaștere profundă a muncii sale neobosite și a impactului pe care își dorește să îl aibă în lumea științifică. Este mai mult decât un premiu, este o confirmare că e pe drumul cel bun și o legătură specială cu cel mai important om din viața sa profesională, dr. Ionel Humelnicu.

O prezență far în cariera sa, dr. Ionel Humelnicu este pentru Claudiu nu doar un profesor, ci și mentor, și prieten care i-a luminat permanent drumul profesional. Faptul că acesta l-a recomandat pentru premiul cel mai bun cercetător al anului 2024, face ca recunoașterea să fie cu atât mai valoroasă.

Să îl cunoaștem, așadar, pe Dumitru-Claudiu Sergentu, în prezent asistent universitar doctor la Facultatea de Chimie și cercetător în cadrul laboratorului RA-03 RECENT AIR al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC).

Vă propunem o poveste despre perseverență, pasiune și curaj, dovada vie că, prin muncă și dedicare, orice vis din copilărie poate deveni realitate.

Fascinația chimiei

Dumitru-Claudiu Sergentu și-a visat cariera de chimist încă din copilărie. Crescut în satul Viișoara din zona Onești, Bacău, interesul său pentru acest domeniu a fost alimentat de prezența rafinăriilor și a centrelor de prelucrare a cauciucului sintetic din apropiere. Își imagina că, într-o zi, va lucra într-una dintre acele fabrici.

Hotărât să-și urmeze visul, a ales să studieze matematică-informatică în liceu, convins că îi va dezvolta gândirea logică necesară unei cariere de succes. După liceu, s-a înscris la Facultatea de Chimie din Iași.

În anul II de facultate, a descoperit chimia cuantică, o ramură fascinantă a chimiei care aplică principiile mecanicii cuantice pentru a înțelege proprietățile sistemelor chimice la nivel microscopic. Această descoperire a fost un moment de cotitură pentru el, atunci a decis să-și dedice viitorul acestui domeniu, cunoscut sub numele de chimie teoretică și computațională.

În anul III, și-a susținut lucrarea de licență în chimia cuantică, axându-se pe studiul structurii electronice folosind metode de calcul semi-empirice. Imediat după această reușită, a aplicat pentru o bursă Erasmus Mundus, obținând una completă pentru a urma un master în chimie computațională, chimie teoretică și modelare computațională la Universitatea din Groningen, Olanda.

Studiile de master l-au purtat prin mai multe țări din Europa, de la Olanda la Italia și Spania, unde a lucrat la proiecte de cercetare importante și a publicat primul său articol științific. A primit recunoașterea comunității științifice și a participat la conferințe internaționale, unde și-a prezentat lucrările.

După master, Claudiu a fost atras de chimia computațională a elementelor grele și radioactive, ceea ce l-a condus la Universitatea din Nantes, Franța, unde a început studiile doctorale. Aici, la laboratorul SUBATECH și CEISAM Nantes, a lucrat pe un proiect legat de astatin, un element radioactiv utilizat în radioterapia imunologică pentru tratamentul cancerului. Doctoratul său a vizat dezvoltarea de metode teoretice și computaționale pentru calculul proprietăților fizico-chimice ale astatinului.

Cei trei ani de doctorat au trecut rapid, iar pasiunea lui pentru chimia computațională a crescut constant, datorită mentorilor care l-au ghidat și încurajat să devină un cercetător independent. În ultimul an de doctorat, a participat la un workshop în Germania, unde a fost fascinat de spectroscopia de absorbție în raze X și a decis să dezvolte noi metode de calcul pentru a explora chimia elementelor grele.

După doctorat, dorința sa de a cerceta chimia metalelor grele l-a dus în Statele Unite, la Universitatea din Buffalo, unde a avut succes timp de cinci ani, publicând numeroase articole apreciate internațional.

La începutul anului 2020, a obținut un post de profesor asociat la Institutul de Materiale Avansate din Shenzhen, China, după un interviu cu laureatul Nobel Roald Hoffmann. Din cauza pandemiei de COVID-19, a fost însă dificil să călătorească între continente și, oricum, dorința lui era să se întoarcă acasă, în România. A făcut demersurile necesare și, la sfârșitul anului 2021, s-a întors la Iași. Imediat a obținut postul de asistent de cercetare științifică în cadrul proiectului RECENT AIR, implementat în cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și profesor asistent la Facultatea de Chimie a aceleiași aceleiași universități.

Pasiune, voință, efort susținut

Dumitru-Claudiu Sergentu consideră că pentru a deveni un cercetător de succes, este esențial să dezvolți câteva calități și abilități fundamentale. În opinia lui, pasiunea pentru ceea ce faci este pe primul loc. Fără o pasiune profundă pentru cercetare, este dificil să avansezi în acest domeniu. De asemenea, determinarea și voința de a face un efort susținut sunt foarte importante. Pentru el, cercetarea nu este un job cu un program fix, ci o activitate continuă, care necesită sacrificii: ”Cercetarea nu este un job care începe la ora 09:00 și se termină la ora 17:00. Este un job care de cele mai multe ori nu se mai termină. Câteodată îți setezi ceasul noaptea la 3, trebuie să te trezești, ai niște calcule care trebuie verificate sau un experiment în lucru care necesită atenție. Dacă nu poți face față unui efort susținut și îți lipsește voința, vei renunța rapid”.

Un alt aspect pe care îl subliniază este capacitatea de a colabora și de a comunica eficient cu diverse grupuri de cercetători. În cercetare, succesul se bazează adesea pe colaborări, iar abilitățile inter-relaționale sunt esențiale.

”Dacă nu ești pasionat, nu prea reușești să ajungi departe. Cercetarea se face mai mult din pasiune. Dacă ești interesat mai mult de latura financiară, înseamnă că cercetarea nu este pentru tine. Așadar, pasiunea, voința, disponibilitatea la efort susținut și o capacitate foarte bună de inter-relaționale, acestea ar fi abilitățile esențiale pentru a deveni un cercetător de succes”.

Q&A: Cu cât țintești mai sus în știință, cu atât devii un cercetător mai bun

Pentru Dumitru-Claudiu Sergentu, a fi cercetător și a face parte dintr-o comunitate științifică nu înseamnă doar să acumuleze cunoștințe, să descopere, să ofere perspective noi, ci să contribuie activ la avansarea cunoașterii. Crede că este o imensă provocare, dar și un privilegiu, să poată aduce soluții la probleme complexe și să colaboreze cu minți strălucite din întreaga lume.

Pentru el, fiecare idee împărtășită, fiecare proiect finalizat și fiecare descoperire reprezintă nu doar pași importanți pentru știință, ci și o speranță concretă pentru un viitor mai bun. Exact această dedicare profundă îl motivează să continue, știind că urmându-și visul și prin eforturile sale științifice, poate influența acest viitor. Chiar dacă va remodela doar o fărâmă din el, chiar și cea mai mică particulă, va crea noi oportunități pentru generațiile viitoare. Rolul său de chimist teoretician îi permite să exploreze profunzimile materiei și să descopere legile ascunse care o guvernează, iar faptul că face parte dintr-o comunitate științifică globală îi oferă șansa de a influența și modela viitorul prin inovațiile sale.

Care sunt cele mai importante realizări ale lui Claudiu până acum și cum își vede el viitorul? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările la care el răspunde în secțiunea Q&A.

Claudiu, care sunt realizările din cariera ta de până acum de care te simți cel mai mândru și care crezi că ți-au deschis drumul către recunoașterea în comunitatea științifică?

Cred că principalul lucru pentru care sunt menționat în literatura de specialitate astăzi este faptul că am revoluționat, sau am reinventat mai bine zis, modul în care se interpretează spectrele de absorbție în raze X în cazul sistemelor chimice cu lantanide și actinide, acestea fiind elementele ce constituie cele două linii din partea inferioară a tabelului periodic al lui Mendeleev. Raționalizate corect, aceste spectre evidențiază legăturile chimice și natura acestora între un metal central, precum o actinidă sau o lantanidă, și atomii înconjurători. Prin dezvoltarea unor noi scheme de calcul și strategii computaționale, am demonstrat că aceste spectre nu reflectă legăturile chimice așa cum sunt ele formate în starea electronică fundamentală, cu cea mai joasă energie, ci, în principal, gradul de covalență din stările înalt excitate observate în experimente. Am făcut și alte descoperiri importante: în revista Nature, am demonstrat că, în condiții de presiune ridicată, ionul trivalent de curium formează, în mod neașteptat, legături chimice covalente cu atomii de sulf. În revista științifică Nature Communications, am arătat pentru prima dată că ionul tetravalent de ceriu poate forma o legătură chimică covalentă cu un atom de carbon arilic. În revista Chemistry – A European Journal, am demonstrat existența unui nou produs de hidroliză a astatinului, cu potențial în radioterapia imunologică…

Ce înseamnă pentru tine distincția: Cel mai bun tânăr cercetător din România cu vârsta sub 35 de ani?

Consider că acest premiu este cel mai important pe care l-am primit până acum și reprezintă o mare realizare pentru mine. Este o confirmare a pasiunii mele pentru chimia computațională și o recunoaștere a rezultatelor obținute în urma activităților de cercetare. Sunt o persoană modestă și, ca om de știință, îmi este aproape imposibil să mă fac cunoscut publicului larg, mai ales lucrând în cercetare fundamentală, care nu produce rezultate imediat aplicabile sau care să poată fi înțelese cu ușurință de publicul larg. Când am revenit în România, în 2021, aveam temeri legate de integrarea în comunitatea științifică locală, deoarece domeniul meu de activitate – chimia lantanidelor și actinidelor – nu este foarte bine dezvoltat aici. Însă, am reușit să inițiez o colaborare esențială cu domnul dr. Fănică Cimpoeșu, CS1 în cadrul Institutului de Chimie Fizică „Ilie Murgulescu” al Academiei Române, cercetător senior cu interese și experiență îndelungată în magnetismul molecular și chimia metalelor grele. Această colaborare îmi este extrem de benefică și îmi oferă ocazia să continui cu cercetări avansate în direcția proprietăților magnetice ale lantanidelor și, în viitor, posibil și ale actinidelor.

Premiul I în competiția celor mai buni cercetători cu vârsta sub 35 ani mi-a oferit vizibilitate pe scena științifică din România și este un element important în CV-ul meu, facilitând obținerea de finanțări pentru proiecte viitoare. Premii de acest tip sunt esențiale pentru a demonstra că cercetarea mea este recunoscută și apreciată. Premiile aduc onoare și prestigiu. Cu cât țintești mai înalt din punct de vedere științific, cu atât este mai bine și pentru tine ca cercetător, evident și pentru instituția la care ești afiliat și pentru țară mai departe.

Cum ai reușit să atingi succesul în cariera ta de cercetător? Ce te-a motivat să mergi mai departe, în ciuda provocărilor?

Am reușit să am succes în comunitatea științifică datorită unei combinații de factori esențiali. În primul rând, am avut norocul să fiu înconjurat de profesori și mentori care nu doar că m-au ghidat în cercetare, dar au devenit și prieteni apropiați. Această relație de mentorat și prietenie a fost crucială, deoarece m-a ajutat să mă simt confortabil și să dezvolt abilități de raționament și cercetare într-un mediu de susținere și încredere. Profesorii mei au fost foarte riguroși cu mine în ceea ce privește standardele profesionale, insistând pe importanța unui comportament serios atunci când era necesar. Acest lucru m-a învățat să abordez cercetarea cu seriozitate și să mă angajez complet în fiecare task al muncii mele. Un alt aspect important, am fost învățat să pun tot efortul în scrierea și prezentarea lucrărilor științifice. Profesorii m-au învățat că fiecare raport, articol sau lucrare trebuie să reflecte cel mai bun efort al meu. Dacă lucrările mele nu erau la standardele așteptate, ei îmi ofereau feedback constructiv și mă îndemnau să le îmbunătățesc înainte de a le trimite mai departe.

Această abordare m-a ajutat să îmi dezvolt abilități esențiale, precum scrierea științifică și capacitatea de a raționaliza în mod riguros rezultatele cercetărilor. În plus, am învățat să accept și să reflectez asupra criticilor constructive. Chiar și atunci când feedback-ul era dur, l-am văzut ca o oportunitate de învățare și îmbunătățire. Această mentalitate m-a ajutat să devin mai bun și să mă integrez mai bine în comunitatea științifică, transformând criticile într-o parte valoroasă a procesului meu de dezvoltare profesională.

În concluzie, succesul meu în comunitatea științifică se datorează în principal sprijinului și mentoratului oferit de profesori care au fost atât mentori, cât și prieteni, precum și angajamentului meu de a aborda cercetarea cu seriozitate și profesionalism. Într-un mediu profesional, trebuie să depui tot efortul pentru a te asigura că tot ceea ce produci este cel mai bun rezultat posibil al muncii tale.

Ai zeci de articole științifice publicate în reviste de prestigiu, ești citat de peste 1300 de ori în literatura de specialitate.…

Da, și mă bucură foarte mult acest lucru.

Ce înseamnă pentru tine impactul pe care l-au avut realizările tale în lumea academică?

Pentru mine, a avea un impact în domeniul cercetării înseamnă să contribui semnificativ la avansarea cunoștințelor și să fiu recunoscut pentru acest lucru. Este extrem de satisfăcător să văd că munca mea este citată de alți cercetători și că rezultatele mele influențează și inspiră noi studii. A avea impact înseamnă să primesc solicitări pentru colaborări, să fiu contactat pentru informații suplimentare și să contribui la proiecte internaționale, consolidând astfel relevanța și vizibilitatea muncii mele în comunitatea științifică globală.

Care au fost cele mai mari obstacole pe care le-ai întâlnit pe parcursul carierei tale de cercetător?

De la început, principala mea dificultate a fost cea financiară. Provin și dintr-o familie modestă. În Olanda, am plecat de unul singur. Bursa nu a fost chiar atât de mare. Dar și acolo m-au ajutat cumva domnii profesori și am reușit să stau pe linia de plutire. Însă cea mai mare dificultate pe care am întâmpinat-o a fost să fiu singur în țări străine. Și bariera de limbă, care a fost imensă la început. Simțeam că nu fac față. Este una să vorbești limba engleză cu prietenii și alta să o folosești într-un cadru științific, unde trebuie să te obișnuiești cu termenii de specialitate. Și activitatea de cercetare era atât de intensivă, încât uneori dormeam doar 3 sau 4 ore pe noapte, gândindu-mă mereu la rezultate și la ce trebuia să fac. Aveam un singur țel: să îmi dezvolt cât mai mult CV-ul, fiind conștient că un CV solid mă poate duce departe într-o bună zi. Ceea ce s-a întâmplat, de altfel. Cea mai mare dificultate a fost că nu am avut timp pentru mine, dedicându-mă aproape exclusiv studiilor și activităților de cercetare. De fapt din 2011, de când am plecat din România și până la sfârșitul anului 2021 nu am plecat absolut niciodată în concediu. Nu îmi luam timp liber, chiar și atunci când eram forțat în acest sens. Mergeam acasă, dar mă conectam tot la serverul de calcul pentru a continua activitatea mea și a obține rezultate. Când concediul se termina, reveneam pentru a prezenta rezultatele și a continua munca. De exemplu, în Buffalo, în cei 5 ani petrecuți acolo nu am vizitat aproape nimic. Singura excursie a fost în New York City, unde am mers doar pentru a-mi reînnoi cartea de identitate și pașaportul. Doar așa am vizitat New York City, în rest nu am fost nicăieri, nu am vizitat niciun oraș, nici măcar în România nu am fost niciodată la mare, nu am fost niciodată la munte. De fapt, până în 2011 nu am vizitat niciodată mai mult decât Bacău și Iași. Nu am avut prea mult timp pentru mine. Activitatea de cercetare de vârf necesită asumarea unor responsabilități și luarea unor decizii importante.

Și are satisfacții pe măsură, nu? Care crezi că e cea mai mare satisfacție în munca ta?

Nu știu exact. Cea mai mare satisfacție în munca mea vine atunci când scriu un articol de la început până la sfârșit și îl public într-o revistă de prestigiu. Îmi place foarte mult să scriu și cred că, deși cercetarea este importantă în sine, a arăta lumii rezultatele muncii tale este esențial. Să comunici rezultatele într-un mod accesibil și clar este crucial. Mă simt extrem de entuziasmat și împlinit atunci când un articol pe care l-am redactat de la titlu până la concluzii este acceptat și publicat, fiind astfel recunoscută munca mea. Este o realizare personală care mă face să mă simt bine.

Dacă ai avea puterea să dai timpul înapoi, ai alege aceleași drum?

Cel mai probabil, da! Încă din clasa a VII-a, când am început să studiez chimia, am știut că vreau să devin chimist. Am planificat deja atunci cum să urmez această cale, discutând cu mama despre cum să îmi dezvolt cariera în chimie. Deși îmi plăcea și matematica, și informatica, și am fost atras de aceste domenii, am realizat că îmbinarea lor cu chimia este ceea ce îmi doream cu adevărat. Chimia computațională, care combină chimia, matematica și informatica, este exact ceea ce fac acum și ceea ce îmi place cel mai mult. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș alege aceeași profesie, deoarece pasiunea mea pentru aceste domenii a fost constantă.

Care crezi că au fost motivele pentru care ai fost nominalizat și ai câștigat competiția „Tineri cercetători în știință și inginerie”?

Cred că activitatea mea de cercetare, concretizată în 34 de articole publicate în reviste de top, cum ar fi Nature, Nature Communications, Chemical Science și Journal of the American Chemical Society. Aceste reviste sunt recunoscute internațional ca fiind printre cele mai prestigioase în domeniul științelor naturale. În plus, articolele mele sunt citate în jurnale de prestigiu, ceea ce reflectă impactul lor. Esențiale au fost și proiectele de cercetare postdoctorală pe care le-am câștigat.

În 2019, cu dorința de a reveni în România, am câștigat un proiect de cercetare postdoctorală într-o competiție desfășurată de UEFISCDI. Acest proiect presupunea cercetarea fundamentală a elementului actiniu, utilizat în prezent în radioterapia imunologică pentru tratamentul cancerului. Am obținut cel mai mare punctaj din țară pentru acest proiect, în jur de 98 de puncte, dar din păcate nu am reușit să îl implementez la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, din cauza pandemiei COVID-19, care a întrerupt toate legăturile între Europa și SUA. În 2022 am câștigat cel mai prestigios proiect de cercetare postdoctorală, bursa Marie Skłodowska-Curie BIENVENÜE COFUND, cu un proiect privind designul și implementarea unor noi strategii teoretice de investigare a magneților unimoleculari la Universitatea din Rennes, Franța. Acesta este cel mai prestigios proiect pe care îl poți câștiga tu ca cercetător tânăr în Europa. Este cea mai dificilă competiție, dar rezultatul este extrem de satisfăcător: ești bine remunerat, respectat și faci parte dintr-o rețea europeană de top, formată din cei mai buni cercetători. Aceasta îți deschide noi orizonturi. Ca fellow al bursei „Marie Skłodowska-Curie”, am avut oportunități extinse și cred că această bursă a avut un impact semnificativ în obținerea premiului I în competiția celor mai buni cercetători. Nu mulți obțin acest premiu, cei mai mulți din a doua sau a treia încercare. Eu l-am obținut din prima. Și atunci a fost cumva… nu știu cum să spun, mă întorceam cu soția în 2021, aproape de Crăciun, din SUA și am stat în carantină în satul natal al soției mele, Brehuiești, comuna Vlădeni, județul Botoșani. Nu aveam internet de mare viteză prin cablu și nici semnal 4G la rețeaua mobilă. Am scris acel proiect de finanțare utilizând rețeaua 3G. Așezam telefonul la geam, unde prindeam semnal 3G, și dezvoltam proiectul de finanțare.

În acest moment, care este visul tău cel mai mare?

Acum, având un contract permanent de muncă, pot să mă concentrez mai mult pe activitatea de cercetare. În prezent, activitatea didactică îmi ocupă mult timp, dar, având o situație stabilă și fiind trecut de perioada de tranziție ca cercetător postdoctoral, pot să mă focalizez ceva mai bine pe cercetare. Obținerea unei poziții permanente este dificilă, deoarece astfel de poziții sunt puține. Acest lucru nu este specific doar României, ci este valabil la nivel global, inclusiv în SUA, Olanda și Germania. Acum că am o poziție stabilă, pot să mă concentrez mai mult pe atragerea de fonduri și pe dezvoltarea activității de cercetare. Chiar acum câteva săptămâni mi-a fost acceptat primul meu proiect de cercetare, intitulat FLUMAG. Este un proiect de colaborare România-Franța și se axează pe mobilitate. În cadrul acestuia, voi dezvolta prima mea cercetare din poziția de asistent universitar, vizând luminiscența lantanidelor, împreună cu o echipă de la Universitatea din Rennes, Franța. Mă concentrez în prezent și pe obținerea de finanțare pentru proiecte mai ample. Îmi doresc să aplic pentru o bursă ERC – European Research Council, care oferă sume substanțiale pentru cercetarea de vârf. Voi încerca să redactez proiecte pentru atragerea de fonduri prin mecanisme ERC sau, dacă nu, prin alte surse disponibile în România. Sper ca, la o vârstă înaintată, să am rezultate care să mă plaseze printre cei care pot aspira la premiul Nobel.

N.R. Mulțumim, lect. univ. dr. Sergiu-Lucian Raiu, consilier sociolog, și Oana-Andreea Grosu, consilier psiholog în cadrul Centrului COACH-USV din Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava pentru facilitarea acestui interviu.