Elena Petculescu – O cariera cat o viata de om

November 9, 2018 21:09

May 18, 2005 00:00 ▪ de Rodica Nicolae

Elena Petculescu - O cariera cat o viata de om

Prima femeie presedinte de banca din Romania. Prezenta in lista primelor o suta de romance de succes. Are in spate o cariera de 50 de ani si in fata perspectiva unei pensionari active, cu sustinerea si promovarea imaginii bancii in relatia cu organismele financiare si postale din tara si strainatate, actiuni caritabile si gradina plina de flori si nepoti. Elena Petculescu - un bancher realizat.

La o varsta la care altii se gandesc la pensie, Elena Petculescu s-a apucat sa construiasca o banca – Bancpost. Era in 1991. De atunci, "banca tuturor" i-a adus o multime de premii si satisfactii: Oskarul acordat de revista Capital pentru "Banca anului 1998" si "Banca anului 2004", "Bancpost – cea mai buna banca in relatia cu clientii IMM" – 2004 si premiul "Corporate Citizen" – 1998, acordate de Bucharest Business Week, Premiul pentru "Cea mai buna performanta a unei banci mari participante la Programul EU/EBRD de Finantare a IMM-urilor destinat statelor candidate la Uniunea Europeana", "Banca anului in Romania 2004" – acordat de publicatia The Banker, diploma de merit pentru presedintele si CEO Bancpost, Elena Petculescu, pentru calitatile manageriale deosebite – acordat de The Gallup Organization, Premiul Flacara pentru management in 2002, pentru cele mai importanate realizari in management.

Pe 20 aprilie, in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor, si-a anuntat oficial intentia de a se retrage din activitate, dupa 50 de ani de munca. Despre motivele care au stat la originea acestui gest, Elena Petculescu spune: "Gestul meu e justificat de mai multe motive. Am o varsta, chiar daca multa lume nu mi-o da. As dori, ca orice om, sa profit de linistea anilor de pensie si sa ma simt bine. Niciodata nu am crezut ca voi fi atatia ani in activitate. Dar timpul a fugit o data cu preocuparile mele. Am inceput sa fac o banca atunci cand aveam deja 52 de ani. Asa a si decurs discutia mea cu ministrul Andrei Chirica: <> A fost greu, dar si provocator. In momentul acela dificil, la un an de la Revolutie, toate structurile economice se organizau si reorganizau. Colosul care era Ministerul Comunicatiilor s-a spart in mai multe companii, regii autonome si o banca. Noi ne-am gandit sa facem o banca care sa functioneze in sistem privat. Practic, nu aveam nici macar cadrul legal. Printr-o decizie guvernamentala, s-a infiintat Bancpost, cu capital de stat, pentru inceput. Cand a aparut baza legala, in 1997, am inceput formalitatile de privatizare. Am fost, impreuna cu BRD, prima banca ce s-a privatizat. In 2 aprilie 1999, am semnat contractul de privatizare a bancii pentru 45% din actiuni, cu General Electric Capital Corporation si cu Banco Portugues de Investimento, ca principali actionari. La o luna si jumatate dupa, alte opt procente au fost preluate de salariatii bancii si membri ai consiliului de administratie".

Daca revenim la motivele pensionarii?

In mintea fiecarui om, exista ideea ca, la un moment dat, trebuie sa te retragi. Asta m-a determinat si pe mine sa o fac. Nu am pus motivul plecarii pe starea sanatatii. Cu un an in urma, intr-un alt interviu, la intrebarea: "Daca ar fi sa o luati de la inceput, ati mai face o banca?", am raspuns: "Da, dar din pacate nu mai am timp". Revin si intaresc ceea ce am spus atunci: Nu mai am timp. E bine sa nu uitam ca ducem niste ani in spate.

Ce veti face de acum pentru Bancpost, pentru ca nu va fi o despartire totala?

Deoarece am fost un bun ambasador si am o buna reputatie, am fost numita Presedinte de Onoare al bancii. Functie care, si de data aceasta, ma provoaca si ma obliga. Am semnat un contract cu banca prin care, pe o perioada nedeterminata, voi continua sa fac tot ceea ce va depinde de mine pentru o imagine curata si frumoasa a bancii. Eu consider ca sistemul bancar actual este destul de curat. Ceea ce a fost de indepartat, in mare parte s-a dus. De-acum inainte, intr-un mediu cat se poate de concurential, fiecare banca va cauta sa-si dezvolte un segment sau sa fie cat mai prezenta pe piata. O dezvoltare pregnanta, chiar agresiva, de la caz la caz. Totdeauna elementul de comparatie trebuie sa predomine.

Veti mai avea un program riguros, veti mai veni la ora fixa la banca?

Voi lua putin aer, in sensul ca voi avea un program mai aerisit. Asta imi va fi necesar ca sa am suflul necesar pentru ceea ce imi propun sa fac. Aici, unde stam de vorba, va fi sediul meu in continuare, imi pastrez secretara, soferul, masina si anumite atributii pe care le am deja statuate. Principala mea preocupare va fi in continuare mentinerea bunei imagini a bancii.

Ca formatie, este economist, specialitatea finante. A absolvit Facultatea de Finante, Specialitatea Finante-Credite, la ASE. Pana in 1986, Elena Petculescu a lucrat in sistemul economic si de finantare al Cailor Ferate. Dupa Revolutie, si-a pastrat functia de Director General in Ministerul Comunicatiilor, pe care o detinea din 1986, pe partea economica si a postei.

Cum au fost inceputurile?

Ca eleva, pe langa invatatura, mi-a placut mult muzica. Am cantat in Corul de Copii al Radiodifuziunii, unde, pentru scurta vreme, am fost colega cu Ileana Cotrubas. Ea era solista. Datorita talentului ei deosebit, s-a detasat si a urmat o alta cale. La 16 ani, am intrat in Ansamblul Artistic al Tineretului, condus de Marin Constantin. Era in 1953. Aveam parte de o instruire foarte serioasa: repetitii lunea, miercurea, vinerea de la ora 8.30 la 10.30 seara si sambata pana la pranz. Succesul corului nostru era extraordinar. Un moment de referinta l-a reprezentat al VI-lea Festival al Tineretului si Studentilor, de la Moscova, in 1957. Au venit in concurs 30 de coruri. Dintre ele, sase au luat premiul I, deoarece comisia nu le-a putut departaja in nici un fel. S-a decis ca macar acordarea premiilor sa se faca diferentiat. Primul chemat pe scena a fost corul Romaniei.

In paralel, maestrul Marin Constantin crease si Madrigalul, in care Elena Petculescu a cantat de asemenea, ca mezzo-soprana, pentru scurta vreme. In acel an s-a si casatorit. Terminase liceul cu diploma de merit, dar nu a putut intra la facultate pentru ca avea dosar de mic burghez. In mod normal, cu diploma de merit ar fi intrat fara examen.

"A fost o mare durere in familie. M-am angajat. In primul an cand s-au dat burse de intreprindere, in 1962, am intrat la facultate. Aveam 20 de ani. Intre timp, renuntasem la cor din cauza unei raceli foarte puternice care m-a afectat vreme indelungata. La implinirea varstei de 70 de ani, maestrul Marin Constantin a fost sarbatorit la Cotroceni. Dupa speech-uri si decernarea medaliei, am mers fiecare dintre cei invitati sa-i transmitem felicitari maestrului. In momentul in care am ajuns in fata lui, mi-a spus pe numele de domnisoara: <

Mai cantati?

Mai cant acasa, ascult muzica, merg la concerte, la opera, de cate ori am ocazia. Am ramas cu sensibilitatea pentru muzica. Asa se explica si efortul de sponsorizare al bancii noastre indreptat catre institutiile muzicale, restaurari, pictura… Concertele recente pe care le-am sponsorizat i-au avut ca invitati pe Richard Claiderman si Angela Gheorghiu. A fost cadoul nostru pentru clientii bancii. Bancpost a participat la multe proiecte culturale, prin sponsorizari. Primul care imi vine acum in minte este refacerea Bisericii Sfantul Nicolae, o biserica a bancilor, a comunitatii noastre.

Sunteti un om inclinat catre cultura, lucru putin obisnuit pentru un bancher…

Da. De altfel, n-am crezut ca voi ajunge bancher. Mi-a placut mult analiza economica. Am fost implicata intens in activitatea de finantare a Cailor Ferate. Poate vi se pare ciudat termenul "finantare" in plin comunism, dar chiar si atunci exista foarte multa disciplina financiara. Sectoarele economiei nationale functionau pe sistemul autogestiunii economice, deci isi finantau cheltuielile prin propriile tarife. Toate acestea insemnau gestiune economica cu profit. Chiar daca nu aveam de-a face cu un investitor, exista o disciplina financiara si interesul pentru o alta sursa de finantare. Acesta este punctul comun cu activitatea bancara. Si revin la exemplul bancii noastre. Dupa ce ne-am creat propriile structuri organizatorice, am fost in Anglia sa vedem ce se intampla in sistemul postelor si telecomunicatiilor de acolo. Nu va spun cat de surprinsa am fost vazand ce mare importanta se acorda departamentului de strategie si planificare. Cu alte cuvinte, fara un plan bine chibzuit, nu poti sa faci nimic intr-o economie privata. Ne propunem un business plan si cream un buget de venituri si cheltuieli, ca instrument de control al acelor tinte din planul de afaceri pe care ni le-am propus. Nici un investitor nu vine daca nu esti bine organizat, daca nu dezvolti impreuna cu el o strategie pe care uneori ti-o aduce chiar el ca model, daca nu construiesti un buget.

Anglia a fost un model pentru Bancpost?

Nu. Noi am creat Bancpost din fostele structuri de comunicatii. Aveam experienta bancilor postale care se infiintasera de-a lungul timpului in diferite tari. Romania este membru fondator al Uniunii Postale Universale, organizatie care functioneaza sub egida ONU. In istoria acestei organizatii, am putut vedea cate banci postale s-au creat. Ele lucrau prin reteaua postala, diversificata si la indemana clientelei, acoperind intreg teritoriul unei tari. Erau servicii financiare care se dezvoltau din necesitatea de a oferi populatiei si altceva in afara de timbre si scrisori. Neavand in spate o istorie ca banca de economii, ne-am infiintat direct ca banca comerciala universala. Am inceput sa vindem produse specifice unei banci comerciale universale: produse destinate economiilor populatiei, certificatele de economii la termen, la vedere si asa mai departe.

Asa am plecat la drum. Ceea ce avem in comun cu Posta Romana, pe baza de contract comercial, este dreptul de a folosi reteaua postala drept canal de distributie pentru vanzarea produselor noastre bancare. Aceasta conventie se deruleaza in continuare.

Cum a fost pentru dv. sa fiti prima femeie presedinte de banca din Romania?

N-a fost deloc usor. Mi-a luat ceva timp pana m-am dezmeticit. Ministrul imi spunea ca sunt economist si ca sunt singura la care poate apela ca sa faca o banca. Imi daduse sarcina sa lucrez la statut. Erau multe necunoscute. Ne intrebam: "Oare va fi in stare Bancpost-ul sa se mentina pe piata?" O data obtinuta autorizatia de functionare, am trecut la formarea unei structuri organizatorice. Am avut atunci ideea sa creez o structura atat cu oameni din sistemul comunicatiilor, cat si cu oameni din banci. In plan local, ei si-au construit propriile structuri.

Cum au fost lunile acelea de inceput? V-ati reapucat de invatat, ati citit mult, v-ati consultat cu specialisti?

Totul a fost atat de rapid, incat n-am avut timp sa ma gandesc prea mult. Am vorbit totusi cu cativa colegi din sistemul bancar care m-au sfatuit. Primul om pe care l-am sunat a fost Ion Ghica, presedinte la BCR. El a "spart" activitatea comerciala din BNR prin crearea BCR. L-am rugat sa-mi dea si mie proiectul de statut sa-l citesc. De indata ce ministrul mi-a spus: Gata, treceti la treaba!, mi-am luat din colectia de Monitoare Oficiale trei legi: Legea Bancii Nationale, Legea Bancara si Legea 31 (a societatilor comerciale). Cu ele in mana, m-am dus acasa si m-a apucat dimineata citindu-le…

Fascinanta lectura…

Intr-adevar, a fost coplesitor, citeam, subliniam si ma gandeam cu ce sa incep. Ministrul imi spusese sa nu ma grabesc, aveam cateva luni… Poate nu ma credeti, discutia a avut loc pe 1 iulie, iar pe 10 iulie infiintasem deja consiliul de administratie al bancii.

Sa inteleg ca luati decizii repede, sunteti un om de actiune?

Asa e, nu mi-a placut niciodata sa stau prea mult pe ganduri. Imi place sa actionez condusa de principii, in cunostinta de cauza. Sa gasesc solutii cu legea in mana. Am ca principiu de conduita tripleta "CCC": cunoastere, competenta si curaj. Unul fara altul nu se poate.

#squarebanner#

Recent, ati fost nominalizata printre primele 100 de femei de succes. Cum va explicati acest loc?

Am fost foarte surprinsa si impresionata ca mi s-a acordat acest loc in top. M-am bucurat ca am luat 10 la cariera, pentru ca in rest am luat note de corigenta, pe nedrept. La realizarile lui 2004 sunt in totala discordanta cu ceea ce s-a scris acolo. Chiar ei s-au contrazis, scriind in articol ca, in 2004, Bancpost si-a dublat profitul fata de 2003. Iar dupa parerea mea, indicatorul de profit este cel mai sintetic indicator, el spune tot despre o companie. In timp ce nota primita a fost 5. La fel si la implicarea sociala. Probabil nota mica obtinuta aici se datoreaza discretiei cu care am sprijinit proiectele sociale. Acesta a fost principiul meu de viata. Daca ma intrebati ce-mi propun pentru perioada urmatoare si ce mi-ar placea sa fac cu adevarat, o sa va spun ca imi propun ca, impreuna cu mai multe femei, sa ma implic in actiuni sociale.

Ce veti face in timpul liber?

Imi doresc sa dau familiei ceea ce nu i-am dat pana acum: timpul meu. Fara sprijinul alor mei, n-as fi reusit nimic din ceea ce am facut in cariera. Sotul meu, care nu suporta singuratatea, a fost unul dintre cei mai convingatori in decizia mea de a renunta la activitate. Un om mai intelegator decat sotul meu nu cred ca exista pe lume! Eu, practic, n-am fost acasa zeci de ani. La 7 dimineata eram in banca si plecam ultima. Apostol, sotul meu, m-a incurajat intotdeauna, a fost sprijinul meu. In 1988, cand urma sa devin ministru, am inceput sa plang. El m-a sustinut ca eu sa-mi pot mari doza de responsabilitate. Asa am trecut de la statutul de gospodina excelenta la cel de "Doamna Ministru". Acum, speram sa ajungem bunici. Copiii nostri, fiica mea si ginerele, amandoi medici, nu reusesc sa-si faca timp pentru asa ceva. In iulie, cand sarbatorim al cincilea lor an de casnicie, inauguram casa cea noua, ocazie cu care sa sper ca ne vor da vestea cea mare.

Elena Petculescu este mereu inconjurata de flori, la birou, la festivitati, acasa. Este si motivul pentru care gradina se afla pe lista de prioritati: tocmai i-au inflorit magnoliile din curte si s-au ivit frunzele colorate ale artarilor japonezi. "Sunt un om foarte ferm, dar si foarte sensibil. Sunt sentimentala. Ma mai caracterizeaza ceva: combativitatea. Inca de mica, am avut un simt al dreptatii foarte dezvoltat. Poate asta a facut din mine un lider popular, intr-o lume severa si masculina prin excelenta". Pentru ca in curand Elena Petculescu isi va sarbatori ziua de nastere si de nume, revista CARIERE ii ureaza La multi ani!