Exploratoarea Uca Marinescu – Când ieși din Valea Plângerii, ai toate șansele să ajungi în Valea Centenarilor
Uca Marinescu este profesoară, exploratoare și sportivă de performanță. Pentru toți cei care au intrat în contact cu ea, ca educator, îndrumător sau doar interlocutor, este Mentorul, cel care te amprentează ca atitudine de viață pentru întreaga existență. O discuție mai mult sau mai puțin formală cu „doamna Uca”, așa cum îi spun copiii, se transformă într-o poveste fără sfârșit. E greu să cuprinzi așa o viață de om într-un interviu, poate doar o carte să adune la un loc atâtea experiențe-limită de viață. E greu să o oprești din povestit – la fel de greu cum e să o oprești din a porni iarăși la drum.
După pensionare, când cei mai mulți dintre noi abia așteaptă să se retragă pasivi în fața televizorului, Uca Marinescu a decis că trebuie să cunoască lumea, iar de atunci viața ei înseamnă explorarea cât mai multor locuri din lume, greu de atins, incluzând Polul Nord, Sud și cel magnetic, Polul Frigului și crestele celor mai mari munți ai lumii. Cine nu o cunoaște își închipuie că e o persoană înstărită care cheltuie sume exorbitante călătorind și pe care suferințele fizice o ocolesc. Greșit. Trăiește dintr-o modestă pensie de profesor de sport și o indemnizație de la Ministerul Sportului, și-a cultivat un fantastic simț al supraviețuirii în orice condiții, iar în expedițiile sale trăiește în condiții extrem de cazone, de cele mai multe ori în comunitățile băștinașe. La aproape 79 de ani, deși este într-o formă fizică spectaculoasă, se confruntă și ea cu tot felul de afecțiuni. Unele chiar serioase, dar asta nu o împiedică să își continue visul.
Una dintre devizele sale este „dacă începe să mă doară ceva, e semn că trebuie să o iau din loc”. Înaintea interviului se pregătea de o intervenție chirugicală, dar asta nu îi anulează următoarea expediție, ci doar o amână un pic. Planul ei este sî meargă pe urmele exploratoarei Alexandra David‑Neel (1868‑1969), fostă solistă de operă, transformată în jurnalistă și exploratoare a Tibetului. Ea a studiat studieze religiile orientale la „ele acasă” și a scris peste 30 de carti despre aceste religii si jurnale de calatorie. Câteva dintre ele pot fi citite în cărțile traduse de Editura Polirom.
A explora înseamnă pentru ea a se descoperi pe sine pretutindeni pe unde a călătorit în lume, iar cea mai importantă revelație a acestor călătorii a constituit-o universul uman. În căutarea meticuloasă a matrixului spiritual de pe cele cinci continente, a simbolurilor și a arhetipurilor culturale ale civilizațiilor, din America de Nord până în America de Sud și din Alaska până în Mongolia, Siberia, de la Polul Nord din Antarctica până în Papua Noua Guinee, de la Polul Sud până în Africa și Nepal, din India și Tibet până în Europa, Uca Marinescu a trăit, de fapt, experiența celor mai frumoase daruri ale acestei planete – natura și natura umană.
La aniversarea de 70 de ani a făcut ocolul Pământului, acum doi ani s-a întors din Valea Hunza, supranumită Valea Centenarilor, din Munții Himalaya, iar anul trecut a venit din Bhutan, țara cu cel mai ridicat indice al fericirii. Lecția cea mai importantă pe care a învățat-o de-a lungul călătoriilor sale este dragostea puternică pentru oameni, pentru umanitate, credința nezdruncinată în prietenie și bunătatea – unica armă împotriva violenței, urii, alienării și distrugerii mediului înconjurător.
Călătorește de la 50 de ani, o vârstă la care mulți români renunță la visurile din tinerețe din comoditate, din sărăcie, din teamă, din resemnare. Uca Marinescu le-a depășit pe toate, inclusiv limitele personale. La 50 de ani se apuca să învețe limba chineză, iar acum 18 ani, când am cunoscut-o pentru prima dată, deprindea vocabularul de bază al limbii papuașe, parte din pregătirea obligatorie a expediției în Papua Noua Guinee. Asta pentru că în expedițiile sale interacționează mult cu populația băștinață, nu doar cu ghizii de limbă engleză. Pentru doamna Uca, învățarea continuă, îmbătrânirea activă și asumarea vârstei sunt concepte pe care le trăiește în fiecare zi, de mai bine de 30 de ani, și nu doar din cărți sau de la televizor. Fiecare nouă călătorie începe cu o carte sau mai multe, din care se documentează temeinic. După care stabilește itinerariul, caută oamenii cu care se adună – deși unele dintre cele mai grele expediții au fost solitare – apoi bugetează toată „aventura”. De regulă, doar costurile de transport sunt sponsorizate, în rest, se descurcă la fața locului. Acum, că a fost mai peste tot în lume, are mulți prieteni, iar asta o ajută foarte mult. Întotdeauna pleacă la drum cu o carte de rugăciuni și un pic de slăninuță ardelenească. Deși e vegetariană de 20 de ani, slăninuța e o consolare excepțională la care apelează doar la mare depărtare de casă, când frigul și dorul de casă devin aproape insuportabile.
Educație prin mișcare fizică la nivel de excelență
Toți cei care o cunosc o admiră pentru longevitatea și vitalitatea de excepție. Parte din ele sunt moștenite genetic, de la părinți harghiteni, în rest sunt cultivate de frigul copilăriei, dar mai ales de furtunile vieții. Suferințele nu au ocolit-o, ci au călit-o și au pregătit-o pentru cea de-a doua jumătate a vieții sale, cea de exploratoare. De aceea, nu a stat să își contemple problemele și să se văicărească, ci și-a transformat orice condiție nefavorabilă de viață într-o condiție de a crește personal. Spiritul ei tânăr transcende toate clasificările de generații despre care se vorbește azi – X, Y, Z, mai nou Alpha. Copiii pe care îi învață să schieze o adoră, iar cei care merg în taberele ei se disciplinează în timp record. Trucul magic al doamnei Uca e reconectarea lor cu natura, de regulă pe munte, acolo unde toate curg altfel. Foștii elevi de la Liceul Caragiale, adulți în toată firea acum, îi poartă o amintire specială – în momentul în care le vorbești despre dumneaei, vezi asta fiindcă li se luminează fața. La doamna Uca nimeni nu avea scutire la sport, fiecare făcea un pic de mișcare, indiferent de condiția fizică. Chiar și cei care nu i-au fost elevi vorbesc despre ea cu admirație, pentru că la orele ei, totul era „altfel”. Cu certitudine, e un pedagog înnăscut, un educator de mare calibru, un mentor.
Senioritate activă și învățare continuă
Uca Maria Marinescu e un exemplu de senioritate activă, de învățare continuă, de modestie, liniște interioară și smerenie. E fascinată de oameni, de civilizațiile străvechi și de „firul roșu” ancestral care străbate toată lumea și o ține unită – Dumnezeu și bunătatea din oameni. O spune un om care a văzut lumea din cele mai îndepărtate și mai greu accesibile colțuri.
Ce o mână mereu să escaladeze munții și să străbată lumea? „O chemare – eu aşa îi spun. O chemare care a venit spre mine şi care nu mă lasă în pace. De multe ori îmi spun că asta e ultima plecare, dar mereu vine chemarea asta, e dincolo de rațional. O aștept, m-am obişnuit cu ea. Apare și pornesc la drum.” Are un cult pentru munte, fie că e Piatra Craiului, cu poiana specială în care se reculege în fiecare an, fie că e optmiarul Kangchendjonga, care i s-a dezvăluit prima dată într-un zbor cu avionul peste Himalaya, la întoarcerea din Bhutan. „M-a impresionat, m-a chemat și peste ceva timp am venit să îl văd de aproape.”
Cu toate că marii exploratori și alpiniști ai lumii sunt bărbați, România are un contraexemplu demn de laudă – prima femeie explorator din lume este o româncă, Smaranda Gheorghiu (1857 – 1944), scriitoare, care a ajuns la Polul Nord în 1904. Ea a fost si prima profesoară din România care a ținut conferințe în Europa. O altă femeie care o inspiră pe doamna Uca este franțuzoaica de origine belgiană, primadona Alexandra David-Neel, prima femeie explorator care a avut ocazia să ajungă în audienţă la Dalai Lama, de două ori, în 1912, când femeile nu puteau nici gândi la o astfel de cunoaștere. Călăuzită de scrierile sale, doamna Uca vrea să refacă traseele pe care le-a strabătut curajoasa femeie acum o sută de ani. Ea a trăit 101 ani și a lăsat în urmă 30 de lucrări despre religiile și civilizațiile orientale pe care le-a cunoscut pe viu.
Nu este singura centenară care o fascinează pe doamna Uca, dumneaei explorând direct condițiile de viață care fac posibilă atingerea și depășirea vârstei de 100 de ani, chiar în Valea Centenarilor, pe care a vizitat-o în urmă cu trei ani. Este vorba de Valea Hunza, locul în care se spune că ar trăi urmașii lui Alexandru Macedon. Trăsăturile lor nu seamănă deloc cu cele mongoloide ale vecinilor, dimpotrivă, au ochi albaștri, păr blond, statură înaltă. Toate vin să confirme presupunerea că localnicii sunt urmașii lui Alexandru Macedon, care a traversat zona cu oștirile sale, mulți dintre războinici rămânând uitați în zonă. Limba vorbită aici conține multe rămășite din limba veche macedoneană. Uimitor este și faptul că această enclavă s-a păstrat aproape intactă din punct de vedere etnic.
Hunza este o mică vale muntoasă din regiunea Gilgit-Baltistan, provincia autonomă de nord-vest din Pakistan, lângă Tibet și munții Pamir. La sfârșitul secolului al XIX-lea, un colonel britanic a descoperit această zonă, supranumită apoi Valea Centenarilor, datorită speranței de viață de 120 de ani. Aici localnicii nu se îmbolnăvesc aproape niciodată, cancerul nu există, iar fertilitatea se conservă până la vârste înaintate – 60 de ani la femei, peste 80 de ani la bărbați. Media de vârstă este 120 de ani, vârsta biblică a omului din Vechiul Testament și dovedită și de testele ADN, iar cei care ajung la 140 de ani nu sunt deloc excepții. Ceea ce a fascinat-o cel mai mult pe doamna Uca este puritatea apei și a aerului, stilul de viață al băștinașilor – foarte conectat la natură, lipsit de artificiile vieții moderne – ceea ce le asigură o longevitatea unică în lume. Și mai spectaculos este faptul că localnicii nu se îmbolnăvesc aproape niciodată, cancerul nu există, iar fertilitatea este valabilă până la vârste înaintate – 60 de ani la femei, peste 80 de ani la bărbați. Nu există spitale, sanatorii de boli mintale, farmacii, poliție, închisoare, infractori. În schimb există școală, iar cei mai mulți copii din generațiile recente ajung până la liceu. Rata de alfabetizare este de 90%, ceea ce spune multe despre cât de esențială este educația.
Pentru o imagine completă a ceea ce însemnă doamna Uca Marinescu, ca om și profesionist, urmăriți interviul video pentru Elita României.
Uca Marinescu: „Viața nu se termină la 60 ani, din contră, devine mai frumoasă!” (VIDEO)
Din itinerariile exploratoarei Uca Marinescu:
E greu să cuprinzi toate călătoriile doamnei Marinescu, prezint aici câteva, așa cum apar pe blogul razvanpascu.ro, referitor la tricolorul romanesc care a însoțit-o în:
– Elbrus – Caucaz, 1991- Europa
– Kilimandjaro – Tanzania, 1999 – Africa
– Mt. Wilhelm – Papua Noua Guinee, 2003, premieră românească – Oceania
– Tavanbogd –Malcin- Altai – Mongolia, 2005, premieră românească – Asia
– ghețarul Belucha din Altaiul Siberian – august 2008
– Mont Blanc – ascensiune în cadrul acțiunii Președintelui Franței pe Mont Blanc, declarat vârf al Uniunii Europene -1 iulie 2008
Palmares:
– Cucerirea POLULUI NORD pe schiuri, 28 aprilie 2001
– Cucerirea POLULUI SUD pe schiuri, 24 decembrie 2001
– Cucerirea POLULUI NORD MAGNETIC -7 martie 2007
– Cucerirea POLULUI SUD MAGNETIC – 25 decembrie 2008
– Este PRIMUL ROMÂN care reușește această performanță
– Este PRIMA FEMEIE ca varsta si a treia din LUME care ajunge intr-un singur an la cei doi Poli Geografici ai Pamantului.
– Este PRIMA FEMEIE care ajunge la cei patru Poli
Ascensiuni :
– Mont Blanc – prin Elvetia, Italia si Franta, 2002
– Mt. Kosiasko – Australia, 2003
– Mt. Ossa – Tasmania, 2003
– Mt. Ben Newis – Scotia, 1994
– Trecking feminin in Himalaya, 1996
– Ascensiuni in Alpii Dolomiti si Pirinei, 1992 –1996
– Vf. Mussala – Balcani, 1987
– Vf. Rissi – Muntii Tatra, 1988
– Pik Europa – Spania, 1998
– Atlas-Maroc-Jebel Toubkhal, 2006
– Vf. Malchin- Altai – Mongolia, 2005
– Mt. Kailash – regiunea Humla- Tibet, 2007
– Mt.Blanc – reprezintă Romania – UE-Corde de Europe-2008
– Mt Belucha-ghețar – Altai Siberian – 2008
– Vulcanii Goreli și Mentlanovschi-Kamceatka, 2008
Escaladarea ghețarilor din:
-Antarctica
-Arhipelagul Svalbard
-Groenlanda
-Ghețarul Tasman, Mont Cook – Noua Zeelandă
-Ghețarii Kennicott și Ruth din Wrangel, St. Elias – Alaska
-Ghețarii Alexander si Malchin, Altai – Mongolia
-Ghețarul Belukha-Alta