În dialog cu Marcel Iureș. Un chip care domină scena și o voce imposibil de denaturat

Pendulând între notorietatea din țară și ignoranța de afară

Pentru mine a fost o experință specială, ca o infuzie de celule stem, să mă întorc în timp la fílmele pe care le vedeam în adolescența mea dinainte de 1989. Reîntoarcerea la primul film cu Marcel Iureș, „Vis de ianuarie”, a fost nostalgie pură. Rolul pe care l-a făcut Iureș interpretându-l pe compozitorul și pianistul Franz Liszt a fost unul care m-a marcat la vremea respectivă și care m-a făcut să întrezăresc un actor de compoziție cu un potențial aparte.

CITEŞTE ŞI: "Nu muncesc, nu învăț, nu îmi pasă. Mama și tata nu se supără"

Nu știam atunci că acesta a fost primul său rol și nici că ascensiunea lui va depăși granițele. Actorul a rememorat câteva dintre amintirile de culise ale realizării filmului, inclusiv faptul că a generat o dilemă politică la acea vreme („e bine ca un român să îl care în spate la propriu pe un reprezentant al regimului austro-ungar, fie el și un artist inofensiv?”) și că vocile bărbaților erau modulate pe tonalități înalte astfel încât să nu sune prea masculin. Emascularea vocilor nu se preta însă oricărui actor, iar Marcel Iureș se număra printre cei care nu puteau fi denaturați. Așa a rămas de atunci – un chip care domină scena sau ecranul și o voce inconfundabilă.

„Nu aș putea să trăiesc pentru totdeauna la Hollywood, această imensă sală de așteptare a lumii.”

În dialogul de sâmbătă seara, s-a pus mai mult accent pe poveștile de la Hollywood, probabil din cauză că nu e tocmai la îndemâna oricui să joace în filme de box-office, iar publicul consideră asta ca un element de senzțional. Marcel Iureș este unul dintre puținii actori care a înțeles repede regulile după care funcționează star-systemul hollywoodian și s-a adaptat perfect. Regula numărul 1 este că notorietatea din țara ta și prestigiul de actor de compoziție nu valorează prea mult în afara granițelor. Star systemul are alte principii – aici trebuie să fii acceptat și validat de vedeta filmului (Johnny Depp, Bruce Willis, George Clooney – de la caz la caz), trebuie să te înregimentezi în sistemul dat, fără crâcnire, fără pretenții. E un exercițiu de smerenie pe care actorul l-a deprins în toți acești ani de carieră internațională, în SUA sau Europa. Și care l-a ținut probabil departe de multe lupte de orgolii specifice artiștilor. Nu e simplu să pendulezi ani de-a rândul între venerația din care te hrănești ca maestru în țara ta și indiferența cu care ești tratat la studiourile de filmare hollywoodiene, în care vedeta filmului te întreabă ușor arogant ”who are you?” Actorul a recunoscut cu sinceritate că trebuia să fie agreat de actorii consacrați, că a fost invitat și la câte o ”băută” cu ei, că agenții lui pot fi ignoranți („who the fuck is this Costa Gavras?”), că filmul „Amen” (în care a jucat rolul Papei Pius al XII-lea) nu a avut succesul scontat, că a filmat și voluntar, de dragul unui prieten, care l-a recompensat cu o ladă de Uniqum, celebrul bitter unguresc.

CITEŞTE ŞI: Apa vie a educației

„Octav” e un film de colecție, filmat pe peliculă

Marcel Iureș a evocat și amintiri legate de filmările pentru „Octav”, care va rula în cinematografe din 6 octombrie 2017: „Producătorul filmului, Adela Vrînceanu Celebidachi, mi-a spus că vine o legendă a filmului pe peliculă, pe numele lui Blasco Giurato. A fost înălțătoare întâlnirea cu el. Totul a decurs firesc. Am început filmările la Câmpulung Muscel, o zonă aparte a Subcarpaților și am locuit câteva luni într-o cofetărie care ne-a răsfățat cum un mi s-a mai întâmplat nici unde în lume. Vremea a ținut cu noi și a fost ideală pentru ce urma să filmăm. Regizorul Serge spunea că acest lucru a fost pur și simplu un miracol pentru film, că am fost luați în brațe de natură și ni s-a dat ce vroiam. Iar dragul de a face Octav a fost imens.” Actorul a dezvăluit un element tehnic care dă un farmec aparte filmului – directorul artistic, Blasco Giurato, a filmat totul pe peliculă, un lucru foarte rar în lumea cinamatografiei digitalizate de azi, și a anunțat că va fi ultimul său film de acest fel, un testament al filmului pe peliculă. De aici probabil și atmosfera specială, cu un aer atât de „vintage”, așa cum reiese și din trailer. O alegere inspirată pentru a transpune o poveste atât de umană despre emoții atemporale și general valabile despre visuri, înfrângeri, victorii, temeri și regrete și ceea ce ne pricepem să facem cu ele aproape de finalul vieții.

Foto: Andrei Preda

Lung-metrajul „Octav”, în regia lui Serge Ioan Celebidachi, este o coproducție România — Marea Britanie, realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, producător Adela Vrînceanu-Celebidachi.

Filmul, în care Marcel Iureș are rolul principal, va avea Premiera de Gală pe 4 octombrie 2017, iar lansarea oficială în cinematografe va fi pe data de 6 octombrie 2017.

CITEŞTE ŞI: Cristian Hatu: „A crescut presiunea asupra decidenților pentru a face schimbări relevante în sistem”