Intraprenorii. Un alt fel de antreprenori.

Vazandu-i pe vizitatorii mei explorand plaja insulei zilele trecute, mi-am reamintit ca unul dintre primele lucruri pe care strainii le vad cand ajung aici sunt indicatoarele din zona de Sosiri a aeroportului, destinata check-in-ului. Spre deosebire de restul lumii unde se vorbeste engleza, aici in loc de cetateni „rezidenti” si „nerezidenti” pe indicatoare scrie: „belongers” si „non-belongers”.

De cand am devenit rezident, mi-am dat seama ca termenul „belonger” este uimitor de puternic. Atunci cand o natiune spune despre cetatenii sai ca „apartin acestui loc”, spre deosebire de „locuiesc aici”, acea natiune cultiva o forma speciala de loialitate. Ne reaminteste ca apartinem locului si ca eforturile noastre nu sunt doar in numele nostru propriu, ci si in beneficiul comunitatii.

Acest lucru m-a facut sa ma gandesc la modul in care s-ar aplica astfel de mici detalii, care au in aparenta doar insemnatate semantica, in lumea afacerilor: Ce s-ar intampla oare, daca firmele ar avea si ele „belongers”, in loc de angajati? Felul in care ne adresam unii altora face vreo diferenta?

Pot sa va spun ca de-a lungul timpului mi s-a spus in multe feluri, iar unele dintre apelative nici nu pot fi reproduse aici! Insa eticheta pe care o folosesc oamenii tot mai des cand vorbesc despre mine este de antreprenor. Mi-aduc aminte ca prima data cand revista Student m-a descris drept „un antreprenor in devenire”, m-am dus repede sa caut cuvantul in dictionar. La acea vreme, acest apelativ nu era tocmai un compliment, deoarece exista o perceptie negativa generala fata de business si intreprinzatori.

Cum pana atunci eu ma considerasem fondatorul unei reviste si om de afaceri, noul meu titlu mi se parea destul de cool pentru ca descria o persoana care „initiaza si organizeaza noi intreprinderi comerciale, cu un grad considerabil de risc”, cum scria in dictionarul meu.

Astazi, milioane de oameni isi poarta cu mandrie titlul de „antreprenor”. Eu vreau insa sa va atrag atentia asupra unui alt titlu care nu se bucura nici pe departe de atentia pe care o merita si anume acela de „intraprenor”, adica un angajat caruia „i se ofera libertatea si sprijinul financiar necesare pentru a crea noi produse, servicii si sisteme, care nu trebuie sa se supuna rutinei sau protocolului obisnuit al companiei”.

Desi este perfect adevarat ca orice companie are nevoie de un antreprenor care sa o puna pe picioare, o crestere sanatoasa necesita o mana de intraprenori care sa o conduca catre proiecte noi si sa exploreze directii noi si zone neasteptate pentru dezvoltarea afacerilor.

Virgin n-ar fi ajuns niciodata conglomeratul de 200 de companii pe care il vedeti astazi daca n-ar fi existat un flux constant de intraprenori care au cautat noi oportunitati pe care sa le dezvolte si care sa depuna efortul de a merge impotriva curentului. Un exemplu care imi vine in minte este cel al liniei aeriene Virgin Atlantic, cu aproximativ 10 ani in urma. Nici una dintre marile firme de design de scaune scumpe nu era capabila sa rezolve problemele de proiectare ridicate de specificatiile noastre pentru clasa business, dar un tanar designer, Joe Ferry, a propus sa mai acordam inca o sansa acestui proiect si a insistat sa-l preia el. I-am oferit aceasta libertate si ca rezultat al gandirii sale „in afara cutiei” au aparut acele cubicule de dormit, de care se bucura milioane de pasageri. Dar cum credeti ca se dezlantuie puterea creatoare a unor intraprenori cum este Joe? Secretul este sa le permiteti sa isi urmeze visele.

Cel mai adesea, managerii, directorii si CEO-ul unei companii nu sunt vazuti ca niste persoane care permit altora sa aiba initiativa. Dar din cate stiu inca de pe vremea cand faceam revista Student, un CEO al unei mari corporatii ia cateva decizii pe an care pot afecta vietile a milioane de oameni si acesta mi se pare un mod teribil de a conduce o companie. Deoarece aceasta pare sa fie abordarea in intreaga lume de business, in mod clar e timpul pentru o mica revolutie in nomenclatorul afacerilor! Ce s-ar intampla daca CEO s-ar traduce prin Chief Enabling Officer? Ce-ar fi daca acel CEO ar avea ca principala preocupare sa dezvolte niste intraprenori care la un moment dat sa se transforme in antreprenori?

Eu mi-am asumat fara sa constientizez acest rol la Virgin, fie numai si in virtutea faptului ca atunci cand am intrat in afaceri, aveam prea putine cunostinte in domeniu sau chiar deloc si mi-am selectat cu mare grija cateva persoane care aveau priceperea care mie imi lipsea. Nici cand am intrat in industria de telefonie mobila nu aveam nici un fel de experienta. I-am cautat la rivalii nostri pe cei mai buni manageri, i-am angajat, le-am cerut sa-si scoata cravata si le-am dat libertatea sa infiinteze noi divizii in cadrul grupului Virgin. Tom Alexander, din Marea Britanie, Dan Schulman din SUA si Andrew Black din Canada au raspuns cu succes la aceasta propunere, ducand companiile din cadrul grupului Virgin in directii noi si neasteptate.

Poate ca cel mai important lucru in aceasta formula de intraprenoriat este ca de cele mai multe ori, oamenii devin atat de implicati in ceea ce fac incat se comporta de parca ar fi compania lor, nu ca niste angajati care lucreaza pentru altcineva. Cred ca singurul cuvant potrivit pentru a descrie felul in care se simt oamenii acestia este cel de care va pomeneam la inceput: ei sunt „belongers”.