Istoria împreună cu adevărul
Neagu Djuvara este „predispus” la a fi direct şi sincer, ca atunci când a afirmat că: „Sunt un caz de anticarieră”. Şi nu avea ironie în glas. Calm, zâmbitor şi cu o cumpănire atentă a cuvintelor, a oferit şi completarea: „Adică un tip care nu a apucat, din cauza împrejurărilor, să-şi deseneze cariera pe care şi- ar fi dorit-o”. A reuşit totuşi să-şi construiască o carieră poate mai interesantă decât cea la care visa în tinereţe. Literele, dreptul, studiile de istorie şi aplecarea către detaliu i-au structurat o minte redutabilă, confirmând parcă ideea că o pregătire plurivalentă oferă capacitatea de a vedea mai mult, de a înţelege mai mult. Ca un lider…
Istoria este cea care l-a preocupat ani de-a rândul, rotunjind cu măiestrie parcursul profesional al adultului Neagu Djuvara, cel care nu s-a ferit să susţină: „Lumea şi-a dat seama că în era comunistă istoria fusese măsluită. Până şi tinerii liceeni îşi dădeau seama că li se spuneau minciuni. Eu am pus ca un fel de lege în felul meu de a scrie istorie, că nu există lucruri pe care să le tăinuieşti sub cuvânt că sunt nefavorabile imaginii poporului român. Nu este adevărat, tu trebuie să spui lucrurile aşa cum crezi că s-au întâmplat. Gata! Acesta este şi un motiv pentru care nu este cunoscută istoria noastră în străinătate. Pentru că străinul vedea imediat că se minte”.
Când vine vorba despre a conduce, a fi lider, Neagu Djuvara nu se sfieşte să spună că ceva din interior întotdeauna te poate împinge să vrei mai mult: „Dacă m-ar fi făcut director la Radio Europa Liberă, poate că aş fi rămas, din ambiţie. Dar, ca simplu scrib, în condiţiile în care nu eram mulţumit cu ceea ce făceam…”. Da, i-a plăcut şi încă îi mai place să conducă, fie şi o discuţie interesantă.
Astăzi, Neagu Djuvara tot mai găseşte resursele cu care să ne convingă că un Monsenior ca Vladimir Ghyka (prinţ, diplomat, scriitor, om care a contribuit şi iniţiat multe activităţi de caritate, preot catolic care oficia în ritualurile latin şi bizantin) poate fi privit ca un exemplu, un mentor, de către generaţii diferite. Şi că istoria trebuie tratată cu sinceritate. Dar, mai ales, că între noi ar fi bine să existe mai mult bine, mai mult adevăr.
Articol preluat din Revista Cariere de septembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici