Iuliana Tudor: „Tot ce contează pentru mine e să rămân în inima unor oameni”

Pe Iuliana Tudor o știu de pe vremea când prezenta show-ul „O dată-n viață”. O adevărată desfășurare de forțe, cu zeci de oameni implicați pe scenă. Am participat ca invitat, fiindcă am ales să mă implic într-una dintre cauzele sociale pe care le intermedia emisiunea. Împreună cu alți jurnaliști, am organizat împreună cu Iuliana o ediție specială, de Ziua Presei. M-am dus hotărâtă să particip, dar fără să cânt, dat fiind că nu am nici un fel de talent vocal. După întâlnirea cu Iuliana și cu producătoarea Elise Stan, am făcut de toate – am cântat muzică populară (și nu a fost rău!), am dansat cu un întreg ansamblu folcloric, am probat câteva costume, după o zi întreagă de repetiții serioase.

Ce vreau să spun este că are o uriașă forță de convingere, cu un minimum de efort. În aparență. E atât de autentică în tot ce face, fără niciun fel de artificii ori dulcegării cu care ne-au obișnuit alte show-uri de divertisment, încât intri și tu în joc. Un joc foarte serios, cu multe piese de puzzle de armonizat, cu multe orgolii de artiști și alte asperități umane pe care Iuliana știe să le netezească de minune. Căldura și naturalețea sunt calitățile care o mențin pe Iuliana în emisiuni de prime time ale postului național. Și disciplina, aș putea adăuga, după ce am văzut-o cum lucrează în culise. Ca un școlar studios și perfecționist care, înainte de examen, mai repetă o dată cu voce tare ce are de spus.

Deși are sute de emisiuni, concerte caritabile și gale la activ, încă lucrează minuțios pe fiecare desfășurător. Așa a făcut și la Gala Crucii Roșii, un eveniment de mare anvergură internațională, pe care l-a prezentat în Elveția, la Geneva, în decembrie 2015. La această conferinţă internaţională, Iuliana Tudor, Ambasador al Crucii Roșii România, a fost maestru de ceremonii al evenimentului și a reprezentat România, alături de ASR Principesa Margareta. Indiferent de „înălțimea” scenei sau de reputația internațională a invitaților, Iuliana are aceeași considerație pentru fiecare apariție publică. Îi plac oamenii de poveste, fără să facă diferența între personalități și eroi anonimi, și are mereu vorbe de încurajare pentru cei care pun prima dată piciorul pe o scenă.

Căldură, credibilitate și autenticitate

Cred că acestea sunt atributele care caracterizează brandul Iuliana Tudor. Mai nou, i-aș asocia și Centenarul, fiindcă e persoana publică din media al cărei nume a fost cel mai des asociat cu Centenarul. Practic, a devenit figura emblematică de prezentatoare a postului național în acest an festiv. Nu s-a gândit niciodată că percepţia publicului care o urmăreşte se traduce în termeni de branding. „Şi asta pentru că de la bun început am adus pe scenă sau în platou toate atributele mele, deloc diferite faţă de cea care sunt în particular. Mi-a fost întotdeauna greu să mă supun unor reguli de marketing, care poate m-ar fi făcut mai de succes, mai strălucitoare şi mai comercială”, remarcă distinsa prezentatoare.

„Pentru mine, orice proiect, fie că se numeşte Centenar sau altcumva, presupune aceeaşi implicare. Anul acesta poate, mă simt un pic diferit, pentru că în scenă n-am putut fi doar omul de televiziune chemat să-şi facă meseria şi atât. Am fost, înainte de toate, româncă şi am încercat, prin fiecare discurs, să le spun românilor, în formele cele mai simple şi directe, că dacă ne dorim o Românie mai bună, acest lucru trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi. Dacă eu mă străduiesc să fiu un om mai bun în fiecare zi cu mine, dar şi faţă de comunitatea mea, atunci şi ţara va fi, cu siguranţă, pe un alt drum”, susține cea care face audiențe record pentru TVR.

Ce are ea diferit în comparație cu alte prezentatoare TV vine din faptul că nu a ars nici o etapă din cele care sunt necesare unei astfel de cariere: „Sunt foarte puţini oameni în media care s-au construit învăţând această meserie de la zero şi respectând fiecare etapă a ei (reporter, redactor, realizator, producător), cu tot ce implică ea. După cum au rămas foarte puţini oameni capabili să ţină în mâini o transmisiune directă cu grad mare de complexitate. Sunt onorată să fac parte din această categorie şi mulţumesc tuturor celor care au avut încredere să mă aşeze în proiecte majore ale postului public, pe genuri dintre cele mai diferite, aşa încât am putut căpăta o experienţă importantă. Mi s-a spus în multe rânduri că ceea ce mă diferenţiază este firescul, naturaleţea, claritatea discursului.”

Aș adăuga eleganța, în sensul de distincție, seriozitate și disciplină.

„Naturaleţea scoate la iveală datele genetice şi le mulţumesc părinţilor mei pentru asta. În rest, sunt doar mult timp şi pasiune, oferite fiecărui proiect sau secvenţe de viaţă în faţa cărora m-am aşezat întotdeauna pe poziţia novicelui, care vrea să înveţe mereu mai mult”, explică Iuliana Tudor.

Proiectul ei major rămâne emisiunea „O dată-n viață”, care a făcut ani buni o audiență uriașă. Apoi a translatat o parte din valorile acesteia într-un talent show de succes – „Vedeta populară”. Ambele emisiuni au în centru muzica populară românească, un gen extrem de dificil, care poate derapa foarte ușor înspre artificial și imitații nereușite. Ambele emisiuni au o misiune foarte grea – aceea de a întreține o cultură a folclorului autentic.

„Aş spune că românii au avut această cultură şi sunt pe cale să o piardă, dacă nu ne trezim la timp. Există mult prea multe alternative în zona kitsch-ului şi mult prea puţine oaze de adevăr, pentru ca publicul să mai poată discerne cu adevărat ce e folclor autentic, ce e muzică populară şi ce e muzică de consum”, explică cea care a devenit imaginea-simbol a TVR.

„La posturile publice de radio şi de televiziune se păstrează încă rigoarea pe care generaţii întregi de realizatori au impus-o de-a lungul timpului, dar nu este suficient. E nevoie de mult mai multă atenţie din partea instituţiilor culturale responsabile, dar şi la nivelul educaţiei, care trebuie să aducă în atenţia copiilor toate aceste valori. Timp de zece ani, prin emisiunea „O dată-n viaţă”, am reuşit să aducem folclorul adevărat în atenţia tinerilor şi este una dintre marile noastre satisfacţii ca echipă. Mulţi dintre cei care ne-au urmărit, copii fiind, ne spun astăzi că au crescut şi au descoperit cu noi muzica tradiţională.”

Cei care o urmăresc știu despre Iuliana Tudor că este „o femeie care apare la televizor şi promovează folclorul românesc”. Altfel, e doar „o femeie normală, cu bune şi cu rele, care se străduieşte să-şi înveţe lecţiile, care încearcă să fie mereu la nivelul aşteptărilor, care are aceleaşi probleme pe care le are orice femeie trăitoare în această ţară, aceleaşi griji, aceleaşi bucurii şi care încearcă, atât cât poate, să le ofere celor din jur puţin senin”, spune cea care a dat mai multe înțelesuri pozitive statutului de vedetă.

„Ce nu știe multă lume despre mine? Că şterg geamuri, dau cu aspiratorul, duc gunoiul, că ştiu să schimb o roată la maşină, că am fost la sapă, la porumb, că ştiu să fac mortarul folosit la zidărie, că am avut grijă de 28 de nutrii, că am fost solista unui grup folk şi cântam la chitară.”

Publicul asociază emisiunile cu prezența ei, iar longevitatea profesională în aceeași echipă este una destul de rară în breaslă. „Liderul e stabilit întotdeauna de comunitate. Comunitatea mea este echipa mea şi este un real privilegiu să pot spune după 20 de ani că suntem împreună ca la început. Muncim cot la cot, ne sprijinim unii pe alţii şi înţelegem că televiziunea nu poate funcţiona decât lucrând în echipă. În ochii publicului, se ştie, prezentatorul este elementul-cheie al unui program. Însă degeaba ai un prezentator bun, dacă formatul şi echipa sunt slabe. După cum, degeaba ai o echipă bună şi un format bun, dacă prezentatorul e slab”.

Dacă ar fi director TVR pentru o zi, ar stabili un sistem foarte clar şi transparent prin care oamenii să poată fi atât recompensaţi, dar şi sancţionaţi. „M-aş strădui să le readuc sentimentul de apartenenţă la marea echipă a postului public, aş investi în oameni.”

A știut prima dată că va face televiziune la ceva timp după ce a intrat în sistem, atunci când a ales-o în defavoarea magistraturii. De aceea, când vine vorba de un discipol care o roagă să îi fie mentor, întâi de toate, l-ar testa cât de mult îşi doreşte să facă această meserie, apoi dacă are datele necesare să o şi facă şi, în al treilea rând, dacă e dispus să ofere câţiva ani doar pentru ABC-ul televiziunii. Şi abia de aici încolo ar începe povestea. O spune cu pasiunea, dar și cu înțelepciunea unui profesionist care crede că tot ce contează pentru el e să reușească să rămână în inima unor oameni, chiar și peste zece ani sau mai mult.

Emisiunea care o exprimă cel mai bine este proiectul O dată-n viaţă, iar momentul de maximă împlinire profesională e Conferinţa Internaţională a Federaţiei Internaţionale de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, „atunci când am fost aleasă în calitate de Maestru de Ceremonii. Evenimentul a adunat delegaţii din 196 de state. A fost extrem de onorant să reprezint România ca jurnalist, dar şi ca Ambasador al Crucii Roşii Române, mai cu seamă că în cadrul evenimentului a mai fost aleasă doar o singură jurnalistă care a condus partea de dezbateri a conferinţei (Hala Gorani de la CNN)”, rememorează Iuliana Tudor.

În jurnalismul TV mondial, o adoră pe Oprah pentru firesc şi inteligenţă, iar în România îi admiră şi îi respectă pe Adelin Petrişor, Cătălin Ştefănescu, Carmen Avram, Andreea Esca.

Pentru Iuliana Tudor, eșecul e o provocare. „Mă antrenează să o iau mereu de la capăt şi să-mi depăşesc limitele. Te ajută să te resetezi când ești nevoit să o iei de la zero. Momentul acela când ești nevoit să consideri că nu mai eşti şi nu mai ai nimic. Şi de acolo să începi să te reconstruieşti bucată cu bucată. Până devii un om mai bun. Mi s-a întâmplat o singură dată şi am învăţat. A fost şansa mea”, își aduce aminte Iuliana.

Profesional, îi e greu când nu reuşește să se facă înţeleasă. Personal, atunci când trebuie să o ia de la capăt. Dacă s-ar întoarce cu 20 de ani în urmă, dar cu mintea de acum, și-ar spune: „Iuliana, nu mai fi impulsivă!”, „Ai răbdare!”, „Ai mai multă grijă de tine!” şi „Iuliana, fă un copil, cât mai repede!”

E un părinte echilibrat. „Încerc să păstrez balanţa între a fi prietena copilului meu, dar şi un îndrumător ferm atunci când trebuie. Nu mi-au plăcut niciodată copiii răsfăţaţi sau cei cărora nu li se refuză nimic. Consider că un copil este oglinda perfectă a părinţilor lui. Un copil educat va purta pentru toată viaţa valorile pe care le preia de la părinţii săi. Iar pentru mine, asta e cu adevărat important”, spune mama lui Tudor.

„Nu caut ca fiul meu să vorbească sau să povestească despre ce fac la televiziune. Ştie că mami prezintă la televizor şi este suficient. Nu l-am conectat foarte mult cu această lume, tocmai din dorinţa de a-l proteja. Când nu sunt lângă el, i se face dor, ca oricărui copil. Noroc că avem tehnologia care, mai nou, ne aduce foarte uşor faţă în faţă” povestește vedeta televiziunii publice, care declară că ocupația sa favorită e să se joace cu fiul ei.

Pentru Iuliana, o persoană a cărei stare de spirit obișnuită e seninătatea, fericirea înseamnă echilibru. „Orice altceva sunt secvenţe de viaţă pe care le numim fericiri şi care ne împlinesc în forme de nepus în cuvinte. Să mă ştiu în inima cuiva e un motiv de maximă fericire! Cred în iubire, ea e sensul vieții – până la capăt şi dincolo de el!”