Jean Clauteaux: A cautat aurul in jungla amazoniana, dar l-a gasit in frumusetea oamenilor

Descrieti adolescenta petrecuta pe Amazon, cautand aur si diamante!

Acesta a fost inceputul vietii mele. Pentru parintii mei, Amazonia a fost un fel de aventura. Mama este indianca, dar a avut o lunga perioada cand a trait in Europa, iar tatal meu este francez. In 1972, s-au decis sa mearga in Amazonia. Ca patron al unei mari firme, tata era foarte ocupat, motiv pentru care ne vedea pe noi, copiii, foarte rar. De aceea, s-a gandit la un proiect prin care sa-si apropie familia si sa ne educe pe noi, cei trei copii, in spiritul comuniunii cu natura, conform cu tendinta generala la acea vreme de a reveni cat mai aproape de natura. Initial, tata se straduia sa creeze jocuri pentru noi. Intr-o zi, in timp ce noi ne jucam pe mal, tata s-a scufundat in apa si a gasit un diamant. Am trait cu totii timp de o luna din banii obtinuti pe el. Deci era unul foarte pretios. Asa a inceput cautarea. A fost o experienta minunata pentru ca nu este vorba despre minerit industrial. Diamantele se gasesc in aluviuni. Practic, treci prin sita nisip si pietris de pe fundul apei si daca ai noroc, gasesti piatra pretioasa.

Dupa diamante, a urmat aurul care se gaseste mai usor, aproape zilnic. Epoca aceea s-a incheiat in 1989, atunci cand eu am inceput liceul si toata familia a revenit in Franta, unde tatal meu este jurnalist, iar mama este profesor universitar. Aventura din Amazon a insemnat o viata bucolica, apropiata de cea a taranilor, dar cu aur si diamante.

Declarati odata ca anii petrecuti pe Amazon va sunt de folos in business. In ce fel?

In business este vorba despre relatiile dintre oameni, de comunicare, de respect, de obiective. Si in Amazonia, ca si la Bucuresti si la New York, calitatea relatiilor umane depinde de un proiect, de un obiectiv si de o buna comunicare. In Amazonia te intalnesti cu un om o data la o luna, aici vezi oameni in fiecare secunda, dar intensitatea relatiei este la fel de mare. E important sa te poti baza pe cei de jur. Chiar de la inceputul vietii mele am putut vedea ca relatiile cu oamenii sunt esentiale. Nu trebuie sa-i judeci sau sa-i categorisesti pe ceilalti, pentru ca nu se stie niciodata cum se invarte roata. Relatiile umane bune sunt baza reusitei in viata.

La numai 34 de ani, aveti la activ experienta de cautator de aur si diamante, cea de agricultor, de ghid, de jurnalist, de vanzator, de director de marketing, comercial si director general in industria de frumusete. Pare ca v-a luat ceva timp pana sa va gasiti CALEA…

Cautarea este o atitudine, este curiozitatea mea fata de viata. Sunt un fel de vampir al culturii si al civilizatiei, in general. In particular, am avut inca de la inceput un proiect personal. Din adolescenta mi-a placut sa fiu lider, conducator, capitan. Vesnic cream cluburi, asociatii si grupuri. Imi place foarte mult sa conduc. Dar nu vreau sa fiu un lider izolat, ci unul in mijlocul oamenilor. I like to push people in a better world si sa-i fac pe oameni fericiti. Vreau sa impartasesc bucuria de a face lucrurile impreuna.

Am aflat ca tineti legatura prin internet cu fostii colegi si sunteti foarte activ pe forumurile profesionale.

Schimbul de idei imi place foarte mult. Imi place diversitatea de pareri, de culturi. Imi place ca "barca" sa fie plina de oameni si de idei. Si, bineinteles, sunt foarte ambitios. Pentru mine, succesul intr-o cariera depinde de experienta acumulata. De aici vine increderea, siguranta. Nu poti construi nimic fara experienta. Sunt un constructor. Dar asta nu inseamna ca sunt egocentric sau vanitos. Parintii mei si sefii pe care i-am avut au fost foarte carismatici si de aceea imi doresc si eu sa fiu mentor candva. Vreau sa dau oamenilor solutii.

De ce ati urmat cursurile de pilotaj? Tot din ambitie?

Avionul este foarte important pentru mine. Zborul este visul umanitatii, e magic. Cand inveti sa pilotezi, afli ca greselile sunt foarte periculoase. Eroarea nu este o optiune. In aer nu exista parcare! Riscul este foarte prezent, iar rolul oamenilor este foarte important. Rareori accidentele aviatice se petrec din cauza masinii. Ele au loc preponderent din cauza oamenilor. Pilotajul e foarte strict in ceea ce priveste operatiunile. Nu e loc de amatorism. Pentru mine, cei zece ani de experienta de pilotaj sunt ca atunci cand imi pun o cravata. Intru intr-o atitudine sobra, concentrata. Aceasta, pe de o parte.

Pe de-alta parte este o minunata experienta umana. Cand te afli in aer, la bordul avionului si ii anunti pe ceilalti piloti cine esti si pe ce coordonate zbori, primesti ca raspuns confirmarea lor ca te-au identificat sau autorizarea pentru culoarul tau de zbor sau pentru aterizare. Comenzile si raspunsurile sunt foarte clare, curate, nu este loc pentru insulte ca pe sosea. Chiar glumele facute in aer sunt mai fine si in nici un caz nu poate fi vorba acolo de violenta sau de agresivitate de vreun fel. Este un exemplu ideal de comunicare. Erorile de comunicare in aviatie inseamna moarte. Daca insulti un alt pilot, esti mort. E un univers aparte. In plus, in cabina avionului intelegi ce inseamna disciplina, controlul asupra propriei persoane, capacitatea de a comunica. Omenirea a inventat doua tehnologii aproape perfecte: avioanele si armele. Prefer avioanele!

Care este misiunea, obiectivul dv. ca director general L’Oreal Professionnel in Romania?

Misiunea mea principala este sa dezvolt piata si meseria de hairstylist in Romania. Trebuie sa dezvolt business-ul L’Oreal Profesionnel pentru ca L’Oreal si-a propus sa creeze profitabilitate pentru oamenii sai. Noi nu facem bani pentru bani, ci pentru ca avem nevoie de un numar mai mare de angajatori, de o mai buna calitate a vietii lor, de noi piete in lume. Ca si in aviatie, avem nevoie de un cod etic, relatii foarte clare cu clientii si o buna cunoastere a noilor tehnologii. Nu suntem aici ca sa cream visuri, ci realitate si frumusete. Iar frumusetea inseamna fericire. N-am inventat eu asta, nu e nimic nou.

Care este principalul obstacol cu care va intalniti in munca dv.?

Principalul obstacol este nivelul de educatie despre piata al tinerilor. Avem nevoie de un numar mai mare de tineri educati pentru piata de hair styling. Altul este ca Romania nu are istorie in materie de piata. Paradoxal, lucrurile aici merg si foarte repede si foarte incet. E fascinant. Trebuie sa fii foarte abil, sa intelegi ce trebuie facut si cand. Relatiile sunt oarecum instabile, nu au continuitate. Poti sa te astepti ca ceva stabilit cu o ora inainte sa cada, sa se schimbe, sa se anuleze. Dar, oricum, sunt mai multe oportunitati decat obstacole. Relatia dintre problema si solutie e foarte stransa. Dar avem multe probleme in fiecare zi si multe solutii. De aceea, suntem intr-o dinamica si o tensiune foarte mari. Permanent ne jucam: problema-solutie, problema-solutie, problema-solutie… Nu e loc de plictiseala. Nu suntem intr-o cultura contemplativa. In acelasi timp, calitatea relatiilor umane este deosebita. Relatiile umane sunt intense si curate. Vorbesc despre cultura. De ce am incredere in Romania si am nevoie de o cariera lunga aici? Pentru ca sunt fascinat de tara asta. M-am nascut in Venezuela, am locuit in Franta 15 ani, in Brazilia, in Spania, dar ceea ce mi se intampla in Romania e altceva. Este combinatia culturala perfecta! Foarte interesant!

Apropo de locurile pe care le-ati invocat mai devreme, unde va considerati acasa, de fapt? Sau business-ul este PATRIA dv.?

Ati spus foarte bine. Daca as fi trimis acum in China sau in India, n-as face un blocaj. Dar e adevarat ca prefer zonele latine. Patria mea ramane Amazonia, iar inima mea este in padure.

Ati vrea sa va intoarceti acolo vreodata?

Da, in 20-30 de ani. Locul meu de suflet este Gran Sabana. De altfel, fratele meu – doctor – este acolo.

Strategia de management a L’Oreal Professionnel Romania o faceti dv., o puneti in aplicare pe cea gandita la centru sau e o combinatie intre cele doua?

Fireste ca este o combinatie, pentru ca suntem o companie dezvoltata in toata lumea. Avem un cadrul general clar despre misiunea L’Oreal, produse, tehnologie, dezvoltare de piata, meserie, frumusete, mesajul pentru consumatorul final, dar strategia este a mea si a echipei mele de aici. Suntem foarte atenti la specificul local, la ceea ce inseamna cultura locala. Fiecare tara are nevoi diferite in materie de educatie, de dezvoltare, de tehnologie, de infrastructura etc.

Care sunt reperele centrale ale lucrului dv. cu oamenii?

Regula jocului e bine stabilita: in primul rand, incredere. Cea pe care vreti sa o am in dv. e direct proportionala cu cea pe care o aveti in mine. Este o baza de lucru. Apoi, este disciplina muncii si cea intelectuala, plus transparenta activitatii si calitatea relatiilor. Suntem intr-o epoca in care relatia afectiva cu munca este foarte importanta (lovemarks, lovebrands etc.). De asemenea, onestitatea este foarte importanta. In plus, pentru mine este esential sa stiu ca oamenii mei au o viata personala de calitate.

Ca expat, v-ati integrat in viata economica locala?

Tin mult sa intru in ritmul locului unde traiesc si muncesc. De aceea, merg adesea cu tramvaiul, cu metroul, cu autobuzul, acolo unde intalnesc oameni. Fac asta impreuna cu familia mea. Pentru mine este o experienta de baza. Trebuie sa cunosc oamenii in toate aspectele lor. Merg la Bucur Obor, la Magazinul Bucuresti… Contactul cu terenul este o conditie a business-ului. Datoria mea aici este sa devin roman, sa gandesc ca voi. E adevarat ca nu vorbesc inca bine limba voastra si nu sunt roman, dar ambitia mea este ca din punct de vedere intelectual si cu inima sa ajung roman. Desi raman un expat cu o viziune si cu o experienta. Economia este o poveste umana, nu este matematica. Daca vrei sa intelegi economia, mergi pe strada!

Dar in viata sociala? Aveti tendinta de a frecventa in mod special francezii sau pe cei veniti din spatiul francofon sau latin?

Sigur, ma intalnesc cu manageri expati, dar nu am inca un grup de prieteni foarte bine definit. Sunt abia de un an in Romania. Acum incep relatiile cu Clubul Aero de la Ploiesti si sper sa-mi fac prieteni printre pilotii romani. Dar prioritatea mea in weekend este familia.

Adevarat. Sotia si cei doi copii s-au instalat impreuna cu dv. la Bucuresti. Vorbiti-mi despre ei: ce fac, cum s-au adaptat la mediul romanesc?

Foarte bine. Copiii si sotia mea vorbesc romaneste mai bine decat mine. Sarah are sapte ani, iar Gabriel – sase. Merg la o scoala franceza, dar fac si cursuri de limba romana. Cand sunt liber, vizitam orasul, cate trei-patru cartiere, pe jos sau cu transportul in comun.

Am fost si in tara, la Constanta, la Cluj, la Iasi, la Brasov, la Sinaia… Avem prieteni, facem barbecue acasa, copiii au propriii lor invitati in weekend. Cea mai buna prietena a Sarei este romanca.

Aveti ca pasiuni rock-ul, literatura SF si sportul. Cum le mai cultivati acum, de cand sunteti in Romania? Sau le-ati abandonat?

Nu, nu le-am abandonat, doar ca am mai putin timp pentru ele. Citesc doua carti pe saptamana, Science fiction, literatura… Citesc seara si dimineata foarte devreme. La ora 4, sunt deja in bucatarie, la cafea. Am o ora a mea de internet sau de citit sau de gandit… nu la job, ci la viata personala. Munca incepe la ora 7. Pentru mine, cinci ore de somn sunt suficiente.

Aventura este o constanta a vietii dv. (Amazonia, serpi, karate, avioane)? Ce experienta extra-profesionala urmeaza?

Urmeaza sa ma duc in India, impreuna cu sotia mea. Vreau sa inteleg cultura indiana. Tocmai m-am intors din Brazilia, unde am stat nu in centru, in zona moderna a orasului Rio de Janeiro, ci in favelas (ghetourile braziliene). Am avut doua zile de experiente intr-un cartier unde violenta e la ea acasa.

Simtiti nevoia de adrenalina?

Nu, deloc. Nu-mi place adrenalina de dragul adrenalinei. Imi plac experientele. Vreau sa inteleg ce inseamna umanitatea in toate exprimarile ei. Viata nu este ca un cocktail in care picuri din toate si gusti sa vezi ce a iesit. Pentru mine e important ca fiecare experienta sa fie intensa, completa, ca o ardere. E o datorie. Experienta urmatoare va fi in legatura cu artele contemporane. Am vazut ca Microsoft a dezvoltat o noua tehnologie – surface: nu mai e vorba despre un calculator, ci despre o suprafata inteligenta pe care poti sa te joci cu "obiecte" si informatie. Exista o relatie directa intre ceea ce pui pe aceasta "masa" si informatia pe care ea ti-o livreaza despre acel obiect: un pix, un card, un mobil… Ma intereseaza arta digitala si relatia dintre arta si realitate. Sunt pasionat de neo-realism, iar cu cativa dintre reprezentantii lui francezi tin o legatura stransa. Am vazut la New York lucrarile unei artiste care "congeleaza", imortalizeaza clipe de viata: de exemplu, era acolo o bucatarie din 1955, cu obiectele lasate asa cum fusesera folosite, mancare, atmosfera… Ca o fotografie in trei dimensiuni.

Va intereseaza neo-realismul ca si consumator sau vreti sa ajungeti creator de arta?

Visez ca in zece ani sa am un contact mai intens cu arta. Este o alta dimensiune a fiintei mele. Am facut o groaza de lucruri pana acum, ele m-au ajutat mult in job – am acumulat, m-am disciplinat, m-am concentrat… Arta, ca atitudine, este pentru mine o vocatie, ceea ce inseamna ca fiecare detaliu conteaza si are legatura cu cele sase simturi ale noastre. Totul este important.

Ce se va purta in sezonul toamna-iarna in materie de coafura?

Acum vorbim despre "sweet gourmet", un concept, un trend in care tot ce tine de par (culoare, tunsoare, coafura) este asociat cu alimentele. Ceea ce mancam transgreseaza in moda. Hrana devine subiect de design si de moda. De exemplu, zaharul topit se transforma intr-un fel de fibra transparenta, cu o anumita textura si se cauta acelasi efect la par. Vorbim de maron-chocolat, de maron-caramel sau de un blond ca zaharul…

In cei zece ani de cand lucrati in arta frumusetii ati aflat o definitie a frumosului?

Percepem frumusetea ca fiind armonia a ceea ce vedem, simtim. Probabil ca "frumusete" este cel mai uman concept. Fiecare dintre noi avem puncte slabe si puncte forte, dar atunci cand consideram pe cineva frumos, placut este pentru ca elementele sale constitutive sunt in echilibru: culoare si forma, varsta si atitudine. Acest echilibru despre care vorbesc se vede foarte bine in Asia, in Japonia. Acolo echilibrul este o traditie. Am un prieten doctor in chirurgie estetica. Uneori, el creeaza defecte prin operatii tocmai ca sa mareasca frumusetea unei persoane. De exemplu, o asimetrie poate pune in evidenta o anumita trasatura. Cred ca frumusetea este in legatura cu starea de bine, cu bucuria de a fi. In cei zece ani de cand lucrez in domeniul frumusetii am vazut o gramada de oameni inainte si dupa interventia specialistilor esteticieni. Exista, in afara de efectul vizual, si unul imediat, psihologic. Pentru mine este fascinanta dimensiunea psihologica a frumusetii. Binele aduce frumosul si invers. Daca te simti frumos, produci frumusete pentru tine si pentru ceilalti.

Lucian Miess, Publisher ESTETICA ROMANIA si General Manager GETT’S

Jean este o persoana ce lasa o impresie puternica. Este un tip foarte ancorat in realitate, explorator neobosit de locuri, obiceiuri si oameni, extrem de creativ. De exemplu, intr-o ora, la un meeting, am dezvoltat patru concepte diferite. Nu are fite, nu se sfieste sa ia tramvaiul, metroul sau autobuzul pentru a ajunge la o intalnire ca sa poata lua astfel pulsul locului. Este exact tipul meu preferat de partener de afaceri pe care il admir si care, din pacate, astazi in Romania se gaseste mai greu. Cred ca noi toti avem de invatat din stilul sau. Am descoperit ca avem multe in comun si in business si in plan personal: de la pasiunea pentru calatorii si explorari, pana la o abordare sincera si directa a vietii.

Daniela Dragan, Presedinte S.C.M. IGIENA

Jean Clauteaux este o prezenta fermecatoare, un partener de discutie agreabil, sincer. Ramane de neuitat prima noastra intalnire, cand ne-am intretinut timp de doua ore ca si cum ne-am fi cunoscut dintotdeauna, desi Jean nu era decat de doua saptamani in Romania si nu cunostea limba romana.