Jucatorul de Mare Slem – Florentin Tuca, Managing Partner Tuca Zbarcea si Asociatii

Cum se face ca dintre toate alegerile posibile, ati devenit avocat?

In scoala, mi-au placut stiintele exacte, dar nu suficient de mult incat sa ajung arhitect, matematician sau inginer. Si mi-au placut si stiintele umaniste, dar nu intr-atat incat sa ma fac scriitor sau critic de film. Am ales sa fac Dreptul pentru ca este, de fapt, matematica stiintelor sociale si o combinatie foarte potrivita pentru mine intre rigoarea pe care ti-o impun stiintele exacte si libertatea de expresie a stiintelor umaniste.

Exista vreun personaj care a avut o influenta covarsitoare asupra ascensiunii dv. profesionale?

Henri Fonda, cand eram la varsta de sapte, opt ani, juca in "12 oameni furiosi", film pe care l-am vazut si revazut de mai multe ori, si demonstra foarte persuasiv ca acuzatul nu era criminal. Era o demonstratie logica, ce a rasturnat convingerile celorlalti unsprezece jurati. Asta m-a impresionat foarte tare si a fost, metaforic vorbind, punctul de pornire. Au existat persoane care mi-au marcat cariera profesionala in mod evident, pentru ca fiecare dintre noi avem mentorii nostri. Trebuie sa admit ca optiunea pentru Drept nu a rezultat dintr-o traditie familiala sau din anturajul in care traiam. Din pacate, am prins anii negri din perioada comunista, ani care au precedat intrarea mea la facultate. Nu pot sa pretind ca aveam un model la vremea respectiva.

Decizia de a da la Drept se intemeia pe o intuita pasiune sau vocatie pentru cariera de avocat, dar si pe conjunctura de atunci. Facultatea de Drept era, alaturi de Facultatea de Medicina, printre cele mai bune/de elita facultati din mediul universitar romanesc. Si atunci mi-am zis ca daca e intr-atat de buna, mi s-ar potrivi.

Cum a calificat avocatul Gheorghe Musat plecarea dv. de la Musat si Asociatii: ca pe o desprindere fireasca de cuib sau ca pe un act de tradare?

Atingeti un punct delicat: intr-adevar, Gheorghe Musat a insemnat pentru mine o persoana care mi-a marcat in sens pozitiv evolutia profesionala. Nu stiu cum a digerat plecarea mea… Cand ne-am intalnit ulterior nu mi-a zis in nici un caz: "M-ai tradat". Ceea ce a exprimat a fost regretul. Regretul unei despartiri.

Care dintre cazurile pe care le-ati reprezentat v-a provocat mandria profesionala?

Au fost multe cazuri si pe toate le raportez la o anumita etapa in evolutia mea profesionala. Mi-aduc aminte cu placere si mandrie de intaia mea pledoarie de avocat la o instanta din Turnu-Severin, cand ma aflam pentru prima oara in fata unui complet de judecatori. Un caz important, interesant, foarte provocator in Drept. Cred ca am facut fata cu succes. Mi-aduc aminte de succesele ulterioare in fata tribunalelor bucurestene. Si de experientele mele de avocat in asistenta si in negocierea unor contracte importante pentru clienti de anvergura. Si de o experienta ceva mai recenta, memorabila, din punctul meu de vedere, in fata tribunalului ICSID de la Washington, in care eu si echipa din cadrul firmei Tuca Zbarcea si Asociatii am reprezentat statul roman. Specificul acelor interventii au fost audierile in fata unui tribunal arbitral si audierile martorilor si ale expertilor partii adverse.

A fost acesta, totodata, si cazul cu miza cea mai mare sau a existat un altul?

Evaluarea mizei este o chestiune dificila. Daca e sa ne raportam la miza financiara, cel mai important caz in care am activat a fost tot al unui arbitraj international declansat de Noble Ventures contra Statului roman, miza fiind de 400 de milioane de dolari. Cu atat mai mare a fost satisfactia succesului: decizia prin care statul roman a fost exonerat de la plata acelei sume.

Va implicati emotional in fiecare caz sau reusiti sa va pastrati detasarea?

Incerc sa-mi pastrez un echilibru si imi reprim impulsurile in masura in care pot. Insa au fost situatii in care, cu dreptatea in mana, am pierdut in fata unor judecatori, lucru care m-a consumat. Asta s-a intamplat doar aici, pentru ca, din fericire, am castigat toate cazurile internationale pe care le-am avut. Pentru cineva ambitios, care vrea sa aiba succes, e frustrant sa pierzi cu dreptatea in mana.

L-ati reprezentat pe Traian Basescu in procesul intentat jurnalistului Cristian Oprea. Ati pierdut. A fost o alegere inteleapta din partea presedintelui sa renunte la recurs?

In primul rand, vreau sa va spun ca decizia presedintelui de a actiona in judecata in acel litigiu a fost, mai degraba, expresia unei reactii in fata unei nedreptati. Chiar daca, asa cum i-am spus Presedintelui la vremea respectiva, acea nedreptate comisa de jurnalist nu fusese intr-atat de grava incat sa fie sanctionata in fata unei instante judiciare. Presedintele a fost prevenit, in acel moment, ca spre deosebire de celebrul caz "Tiganca imputita" (n. red.- urmare a disputei cu jurnalista Andreea Pana de la Antena 1) in care dreptatea a fost de partea noastra, de data aceasta sansele erau minime. Reactia lui de a continua a fost mai degraba pentru a-si exprima ceva mai ferm dezaprobarea decat ar fi putut-o face printr-un comunicat de presa sau printr-un drept la replica in fata unor jurnalisti. Decizia de a nu apela la recurs a fost a domniei sale, decizie pe care o respect si pe care n-o comentez. In cazul "Tiganca imputita", presedintele a continuat, desi am pierdut in prima instanta si pentru ca m-a vazut pe mine (si pe noi toti) foarte determinat si convins de justetea cauzei pe care o aparam. Chiar am crezut in acea cauza si cred si acum ca succesul presedintelui, in acel caz, este unul meritat din punct de vedere juridic. Meritat pentru ca fiecare, inclusiv presedintele tarii, are dreptul la intimitate si la viata privata. Are dreptul sa vorbeasca, cu nevasta lui, in bucatarie sau in masina, ce-i trece prin cap.

Revenind la cazul Cristian Oprea, a fost acesta un triumf al libertatii de expresie, asa cum il califica avocatul acestuia?

Mi se pare o exagerare, pentru ca libertatea de expresie este unul dintre drepturile de care jurnalistii romani nu se pot plange. Exista un exces "de libertate de expresie" pe care il regasim in toate tabloidele romanesti, ba chiar si in jurnalele care se pretind de calibru. Din perspectiva mea, acesta este un drept castigat de care foarte multi jurnalisti abuzeaza.

S-a suparat presedintele Basescu pentru ca ati refuzat sa il reprezentati impotriva fostului sa consilier, Claudiu Saftoiu?

Imi place sa cred ca nu. Eu am o relatie de prietenie cu Claudiu Saftoiu si, din considerente deontologice, am refuzat sa intru in acest caz si i-am explicat-o direct si foarte onest presedintelui. Si declaratia sa de moment si cele ulterioare par sa indice ca nu s-a suparat. Daca e asa, puteti afla doar intrebandu-l direct. Dar nu, nu s-a suparat.

Cum reactionati la somatii, intimidari, la constrangeri de orice fel?

Reactia mea fireasca este de a raspunde diplomatic si politicos. Structural, sunt suficient de echilibrat si de calm pentru a evita confruntari nepotrivite sau reactii impulsive pe care sa le regret ulterior.

Tuca Zbarcea si Asociatii s-a clasat a treia in topul "Legal Innovators" alcatuit de Financial Times in 2008. La ce gen de inovatie se refera clasamentul?

Ca in orice alt domeniu si in domeniul nostru se poate inova. Poti sa fii foarte rigid si conservator dupa cum, dimpotriva, poti sa fii creativ sau inovator pentru ca sunt o gramada de arii in care poti face lucrurile altfel decat o prescriu retetele vehiculate prin traditie. Financial Times a organizat prima oara in 2007 o cercetare pe tema creativitatii, inovatiei si dinamismului firmelor de avocatura. Aceasta cercetare s-a bazat pe discutii cu noi, intrebari si raspunsuri, documente, rezultate, analize, cifre, atestari din partea clientilor. Un research care dureaza sase luni. Anul acesta a inceput in mai si se va finaliza in octombrie. In 2007, firma noastra a avut onoarea de a fi plasata pe locul 14 in Europa (Marea Britanie si Europa Continentala). Am fost singura firma din Europa de Est mentionata in acel clasament. In 2008, pentru ca s-a acordat o atentie mai mare firmelor din Europa Continentala s-a facut un clasament general pe Europa (care includea Marea Britanie, in care noi am luat locul 18). In clasamentul pe Europa Continentala excluzand Marea Britanie, am fost clasati pe locul al treilea.

Dati-mi un exemplu de creativitate in managementul firmei.

O firma ca a noastra este condusa de un grup de parteneri (suntem 16 in prezent), care iau decizii. De la decizii strategice pana la decizii mai putin importante. Foarte adesea, intr-o structura organizationala se acuza lipsa de transparenta, lipsa de comunicare, existenta unei brese intre conducatori si condusi. In 2007, am decis sa constituim o grupa de elita, pe care am intitulat-o Managing Associates. Este formata din avocatii de elita care au rolul de a asigura o punte de comunicare intre parteneri si ceilalti. O echipa care ne ajuta si la organizare si in treburile decizionale si in treburi de training si de management. Am hotarat ca un reprezentant de-al lor sa vina la fiecare intalnire a partenerilor, sa fie ca un fel

de… "sef de sindicat" prezent la intalnirea partenerilor. Tot ei urmeaza sa ii pregateasca pe viitorii parteneri. Aceasta grupa de elita beneficiaza si de un statut privilegiat si de o gramada de avantaje care le recompenseaza meritele. Pentru ca noi le cerem foarte mult avocatilor nostri, uneori sa lucreze pana noaptea tarziu, alteori in week-enduri, am hotarat de exemplu, sa le punem la dispozitie un sofer dedicat, care sa le rezolve urgentele personale cat sunt ei la serviciu. Am angajat un contabil exclusiv pentru ei. Pentru ca vrem sa fie in forma maxima, le-am asigurat un abonament anual, gratuit, la fitness. In fiecare trimestru au dreptul la un week-end prelungit, in care pot sa isi ia liber incepand de joi. V-am dat un exemplu de mod de functionare, de colaborare si de recompensare in cadrul firmei.

Asta ma ajuta sa inteleg de ce tocmai ati castigat locul trei in topul "Best Employers of the Year 2008-2009", alcatuit de Hewitt Insight Consulting, la categoria IMM-uri.

Cum s-a ajuns la acest climat organizational?

Plecand de la inceput cu un principiu pe care am tinut sa il respect. Poate parea un truism, un loc comun, un bla, bla – dar pentru mine este o realitate: cel mai important capital sunt resursele umane si vorbesc aici de avocatii de calitate si de personalul tehnic de calitate. Sunt cele mai importante atuuri ale acestei firme. Si plecand de la principiul asta, nu poate sa treaca o zi fara sa ma gandesc la conservarea acestei echipe. Pentru mine e important sa spun un BRAVO la timpul potrivit, sa ies la o bere cu un avocat despre care nu stiu mare lucru, dar cu care pot sa comunic la un pranz pe chestiuni profesionale si personale. Ma gandesc la nevoile lor, tocmai pentru a-i motiva si a-i simti aproape.

Revenind, si dv. ati fost nominalizat la finalul anului trecut de Financial Times la categoria "Legal Innovator". La ce face trimitere nominalizarea?

Au fost cu totul zece nominalizari si pentru mine a fost onorant sa ma numar printre cei zece. In cadrul ceremoniei, cand au anuntat nominalizarile, cei de la Financial Times au indicat, in cazul fiecaruia, care este motivatia. In cazul meu a fost "aportul la constructia unei societati de avocatura din Europa de Est cu o ascensiune spectaculoasa".

Dumneavoastra n-ati avut chiar niciodata un esec usturator?

Am avut esecuri, ca orice om. Imi aduc aminte de una dintre primele mele experiente de cand eram student si am participat la un concurs international de pledoarii la Strasbourg. Eram extrem de convins ca am sanse. Speram foarte sus. Visele mele erau mari. Si faptul ca nu am reusit sa ma clasez intre primii trei atunci, ci doar al cincilea, chiar daca erau 200 de participanti, m-a facut sa sufar. Am suferit ca dupa o infrangere pe teren propriu. Am avut si dosare in care am pierdut. Esecuri sunt de tot felul. Anul trecut, doi avocati buni au decis sa plece si sa isi inceapa o firma pe cont propriu. O decizie pe care am inteles-o, fiindca am fost eu insumi in situatia lor candva. Despartirea a fost amicala, dar m-a durut. Le-am spus ca imi pierd oricat timp ar fi necesar pentru a-i intoarce din drum. Si chiar m-am consumat multa vreme incercand sa ii conving ca gestul lor e complet anapoda, in contra vremilor (eram in zorii crizei care abia se anunta). Ei au esuat si pentru mine acesta a reprezentat un esec. Esec poate fi numita si pierderea unui contract cu un client important. Se intampla ca un client sa anunte ca isi cauta avocat, tu sa te prezinti la pitch cum poti mai bine si clientul sa decida, intr-un final, pentru un competitor de-al tau.

Tuca Zbarcea si Asociatii a raportat anul trecut un venit de 18,5 milioane de euro. Sunt sanse sa atingeti aceleasi rezultate si anul acesta?

Mi-as dori. Noi am bugetat anul acesta o crestere zero, insemnand aceleasi rezultate. Dar pe primul trimestru, am avut o crestere de 5% in comparatie cu trimestrul unu al anului 2008. Nu stiu inca, sunt curios cum va evolua piata in urmatoarea perioada. Noi am avut de suferit, ca si competitorii nostri, pe contractele de Real-Estate sau ale unor proiecte mari care au fost suspendate din cauza crizei economice. Echilibrul s-a restabilit cand a crescut activitatea pe litigii, employment, proiecte de infrastructura si acum avem motive de abordare mai echilibrata, mai putin prapastioasa.

Notorietatea atrage dupa sine si o expunere foarte mare. Care sunt consecintele nedorite de a fi un "varf" in domeniu?

Prima dintre ele cred ca este inerenta contestare din partea unor competitori. Pe urma, poate fi obligatia de a fi foarte atent si precaut. In al treilea rand, constrangerea sa iti pastrezi pozitia. Ati vazut finala de tenis de la Melbourne`09 dintre Nadal si Federer? Lui Federer nu ii prieste locul doi. E ceva greu de digerat*. Dar nu fac trimiterea aceasta pentru a pretinde ca suntem locul I. Noi ne-am plasat pe locul I din perspectiva rezultatelor financiare de anul trecut. Dar nu putem sa spunem ca suntem cei mai buni. E greu sa te numesti cel mai bun avocat, cata vreme criteriile luate in calcul sunt foarte adesea subiective si greu de cuantificat. Pe baza unor criterii de business precum cifra de afaceri, da, anul trecut am fost pe locul intai.

Daca ar fi sa ne intoarcem in timp, ati face ceva cu totul si cu totul diferit?

Ceva cu totul si cu totul diferit ar fi… prea radical. Da, mi-ar placea sa fiu in locul lui Federer, de exemplu. Sau al lui Nadal. Dar eu nu fac tenis de mare performanta. Mi-ar placea sa fiu un mare pictor, dar n-am pictat niciodata. Sau un mare arhitect, dar nici asta nu stiu cum se face. Asta ar insemna ceva cu totul si cu totul diferit. In profesia pe care mi-am ales-o, regret ca nu mi-am putut continua activitatea pedagogica. Daca e sa visez la ceva, e ca intr-o zi sa ma mut la catedra.

Aveti talent de pedagog?

Imi place sa cred ca am vocatie! Am facut si un liceu pedagogic. Imi trebuie timp, un pic mai multa determinare si pornire si convingerea ca mediul universitar romanesc e unul de calitate. In ultima vreme sunt semne ca de la an la an se degradeaza.

Un avocat bun are calitatile unui actor bun?

Nu neaparat.

Atunci care sunt calitatile unui avocat bun?

Sa fie foarte riguros. Sa aiba mintea foarte lucida si foarte structurata. In al doilea rand, un avocat bun trebuie sa stie foarte multa carte. Sa scrie si sa vorbeasca corect limba romana. Ca orice aptitudine, elocinta se poate educa, se poate perfectiona. Evident ca e greu sa faci dintr-o persoana retrasa si timorata, emotiva, care se pierde la vederea robei judecatorului sau la vederea unei sali pline, un bun orator. Dar, atata vreme cat in tine exista niste date pe care le poti prelucra si pe care le poti folosi ca fundament, restul se poate invata.

Dar pe dv. ce va anima, acolo, in sala de judecata?

Placerea demonstratiei. Dar eu nu mai merg acolo decat in cazurile in care miza este foarte mare.

Ce perceptie gresita au oamenii despre aceasta profesie?

Prejudecatile sunt aceleasi, indiferent de zona geografica. Avocatii sunt foarte scumpi si castiga bani pe degeaba. Sunt bancuri pe seama avocatilor, cu sutele. O a doua prejudecata pe care am intalnit-o in spatiul romanesc este chiar nociva: faptul ca avocatul intervine doar cand tu ai o problema, cand ai un necaz. Se si spune: iti urez sa n-ajungi la avocat! Dar avocatul nu are neaparat un statut de rezolvator de conflict, de… pompier. Ci de consilier. Asa se explica si de ce a ajuns sa se dezvolte foarte mult avocatura de consultanta. Avocatul vine sa negocieze in numele clientului un contract, tocmai ca acel contract sa nu ajunga pe masa judecatorului. Sa dea un sfat unui client, pentru ca acela sa nu ajunga in conflict cu Administratia financiara. Sa asiste o companie in derularea businessului, astfel incat sa nu aiba costuri exagerate si sa faca o investitie serioasa, sigura si intr-un termen rezonabil.

Despre dumneavoastra ce perceptie gresita au oamenii?

Oamenii ar trebui sa stie ca nu sunt suparat de fiecare data cand ma incrunt. E o expresie naturala a fetei mele. "Sufera de fotofobie", asta ar trebui sa-si spuna cei care vad ca ma incrunt.

Florentin Tuca a coordonat echipa de avocati care a reprezentat statul roman la Washington in dosarul Noble Ventures. Acesta a fost primul caz in fata ICSID impotriva Romaniei, iar pretentiile investitorului reclamant impotriva statului roman, respinse dupa un proces care a durat patru ani, au depasit 400 milioane de dolari. In dosarul Noble Ventures au fost acuzate nu doar Guvernul Romaniei, ci si diverse autoritati publice, inclusiv instante de judecata, registrul comertului, politia etc.