Klaas Postema: Trei cuvinte magice: fun, freedom & profit

De la inceperea studiilor si pana astazi, adica de 27 de ani, biografia dv. este legata de farmacie. Este domeniul farmaceutic pasiunea vietii dv.?

Nu, nu a fost pasiunea vietii mele. Cand eram tanar, voiam sa devin psiholog. Dar, la un moment dat m-am razgandit. Era o vreme in care practic nu existau locuri de munca pentru psihologi. Era foarte greu sa-ti gasesti un job in Olanda in acea perioada. Si de asemenea, incepusera sa-mi placa fizica, chimia, matematica. Din punctul meu de vedere, cea mai buna combinatie era farmacia. Iata de ce am ales acest domeniu care mi-a placut tot mai mult.

Continua sa fie, chiar si dupa atatia ani, o pasiune pentru dv., nu v-ati plictisit?

E un hobby pentru mine, nu o pasiune. Nu m-am plictisit deloc. Imi place si acum sa fac lucrurile mici, maruntisurile pe care un farmacist trebuie sa le faca. Si imi place sa lucrez in companii farmaceutice, facand general management, ceea ce este complet diferit de munca de farmacist.

In Olanda, studiile se intind pe durata multor ani. Am invatat sase ani ca sa devin farmacist si inca doi ani am urmat cursurile necesare ca sa ajung “apotheker”. Doar ca “apotheker” puteam sa am propria farmacie. (“apotheker” este o specializare care permite deschiderea unei farmacii/licenta pentru deschiderea unei farmacii – N.R.)

Si asta va doreati, sa aveti propria farmacie?

Nu, dar m-am gandit ca era vorba de doar doi ani in plus, asa ca de ce sa nu-i fac?! Fara aceasta specializare, as fi putut lucra ca farmacist in industria de medicamente sau in cadrul universitatii.

Imediat ce ati terminat studiile, in 1986, ce ati facut?

In ultimul an de studiu, am luat contact cu industria farmaceutica, care mi-a placut imediat, pentru ca era de fapt o farmacie imensa cu o multime de oameni care lucrau in ea. Asadar, am lucrat noua ani in productia de medicamente, intr-o companie olandeza – Gist Brocades. In acesti ani, am facut aproape orice: intai ca personal necalificat, apoi in asigurarea calitatii, controlul calitatii, productie, general management. Am ramas in Gist Brocades pana in 1991, cand divizia farmaceutica a fost cumparata de Yamanouchi, o companie japoneza, cu intentia de a construi o organizatie europeana.

In ce a constat activitatea dv. in companie?

Activitatea mea avea doua componente: cea de productie si cea de general management. Eram farmacist responsabil in cea mai mare parte a timpului. Dar am fost implicat si in restructurare. Asa ca ma ocupam si de resursele umane, de departamentul tehnic, controlul calitatii. Practic, am fost implicat in toate aspectele dezvoltarii companiei, chiar si in cercetare. Am fost adesea in situatia de a conduce proiecte in afara tarii, cu departamentul international. Se construise o fabrica noua, iar eu am vrut sa plec din productie. Departamentul international a vrut sa ma angajeze. Asa am ajuns sa lucrez in marketing si vanzari, in acest departament, tot in Olanda. Dar aproape mereu eram in strainatate.

Unde, in strainatate?

Din 1996 pana in 1997, am fost responsabil pe Ungaria, Romania, Bulgaria, fosta Iugoslavie. Din a doua jumatate a lui 1997, am preluat si Orientul Mijlociu. Asta s-a intamplat timp de patru ani. M-am ocupat de asemenea de Asia, Australia si Africa. La sfarsitul lui 2001, am primit un telefon de la cineva din Romania. M-a intrebat daca nu vreau sa vin sa lucrez la SICOMED. Urma sa ma ocup de productie, creare de noi produse, restructurare, reorganizare, schimbare de cultura organizationala, cercetare si dezvoltare, adica totul inclusiv marketing, vanzari, export.

De ce ati preferat sa veniti in Romania, sa munciti aici?

Mi-a placut intotdeauna Romania, imi plac romanii, imi plac multe locuri de aici, imi place la tara. Am calatorit in multe locuri din lume, dar doar in doua-trei m-am simtit ca acasa, iar Romania este unul dintre ele. Chiar si vremea imi place. Am calatorit si am vazut o mare parte din Romania, am fost la munte, la mare, am vazut multe orase. Bucovina este preferata mea, am fost acolo de trei sau patru ori in acest an. In weekend, ies din Bucuresti si ma straduiesc sa ajung cat mai departe.

Cei opt ani de studiu au fost suficienti pentru pregatirea dv.?

Oh, am mai invatat mult dupa aceea. Studiile initiale au fost doar o mica baza. Am mai facut o groaza de cursuri de specializare in vanzari, in marketing, management. Dar cel mai mult am invatat din experienta, din propriile greseli.

Acum va considerati un profesionist al domeniului farmaceutic sau un om de afaceri?

Om de afaceri. De aceea am si spus ca farmacia este un hobby pentru mine. Eu sunt mai general, am nevoie de nou, am nevoie mereu de altceva. Nu sunt un perfectionist. Imi place ca lucrurile sa mearga bine, dar nu am rabdare sa finalizez. Ma plictisesc sa finalizez proiecte, sa ma adancesc in detalii. Vreau mereu sa fac altceva.

Ati calatorit in multe zone din lume, fiecare cu obiceiurile si cultura sa. Cum ati reusit sa comunicati cu toti acesti oameni?

E simplu. 80% dintre oameni sunt la fel, in nevoi, in dorinte, in obiceiuri, in ganduri, in ceea ce le place. Cultura reprezinta restul de 20 la suta.

Iar in ceea priveste atitudinea fata de munca?

Australienii sunt mult mai directi, nu le trebuie mult timp ca sa ia o decizie, se duc direct la tinta. In China sau in Japonia, oamenii se gandesc mult pana sa ia o hotarare si este mereu ceva in spatele lor. Cugeta, asteapta, intorc lucrurile pe toate fetele, mai ales in Japonia. Lucru care nu se intampla in Vestul Europei. In Olanda, obisnuim sa spunem: “Ai gresit? Si ce-i cu asta? Invata sa nu mai faci aceeasi greseala!”. In Japonia, asa ceva nu se poate. Esti mustrat ca ai gresit in fata colegilor. Este vorba de diferenta de cultura, care, repet: reprezinta doar 20 de procente.

Cum sunt romanii, in aceasta ordine de idei?

La mijloc. Daca ma uit in SICOMED, oamenii sunt muncitori, angajati in misiunea pe care o au. In Romania, inca mai avem probleme legate de trecut. Oamenilor le este inca frica sa-si recunoasca greselile, ca sa nu fie penalizati. Este greu sa realizezi schimbarea de cultura, sa-i convingi sa puna problemele pe masa, sa recunoasca: “Am gresit. Cum as putea invata sa nu mai gresesc? Cum ma puteti ajuta? Sau cum pot eu sa ajut pe cineva care are probleme?”

Ati reusit sa impuneti acest stil?

Este un lucru greu de realizat, suntem in mijlocul procesului. Eu sunt aici de doar un an si jumatate, iar schimbarea de cultura ia minimum cinci ani. Contractul meu e pe o perioada nedeterminata, dar probabil voi sta timp de patru ani si sper ca in acest interval SICOMED sa se schimbe atat de mult incat sa ma pot ocupa de altceva, sa-mi gasesc un alt job.

Cand ati venit la SICOMED ati fost nevoit, printre altele sa restructurati, de la 1700 de oameni sa ramaneti cu 900.

Cum ati gestionat acest proces dificil?

Asa cum v-am spus deja, mi-a placut psihologia. Imi place sa am de-a face cu oamenii, imi plac oamenii. Cred ca acesta este cel mai important lucru in viata. Aceasta a fost schimbarea majora care s-a petrecut in ultimii ani in SICOMED: de la o companie tehnocrata, pentru care masinile sunt cele mai importante, la o organizatie care vede in oameni cel mai important lucru. Ca sa faci o companie sanatoasa, trebuie sa construiesti viitorul. Teoria mea este ca e mai bine sa treci raul si sa ajungi cu jumatate din oameni, decat sa te ineci cu toti. Ceea ce trebuie facut este sa-i salvezi macar pe jumatate dintre ei. De aceea, in momentul restructurarii ne-am sfatuit cum ii putem ajuta pe oameni, intr-un mod decent. Asa am pus la cale un program de outplacement. Oamenii au putut alege intre primirea pe loc a unui numar de salarii asa cum a fost negocierea cu sindicatul in Contractul Colectiv de Munca, sau relocarea prin programul social. Cei mai multi au preferat outplacement-ul: 80% dintre ei aveau un nou job inainte sa inceteze sustinerea noastra financiara. Cu unii dintre cei vizati de restructurare am vorbit chiar eu, usa biroului meu e permanent deschisa. In asemenea situatii, oamenii sunt socati si nervosi. Si mi se pare firesc. Se trezesc ca nu vor mai avea de lucru. Tot ce poti sa faci este sa-i ajuti sa treaca mai usor peste acest moment. Cu cat mai mult iti place munca ta, este cu atat mai greu este sa primesti vestea ca iti pierzi job-ul.

In SICOMED realizati multe programe pentru resursele umane. Ce rol au ele?

De obicei facem niste proiectii despre cum ar trebui sa fie compania, de ce fel de oameni avem nevoie, care este job description-ul, ce inseamna asta pentru angajatii pe care ii avem, la ce nivel ar trebui sa fie ei si apoi, corelam toate astea cu ceea ce avem. Majoritatea oamenilor nu se afla la nivelul pe care ni l-am dori, asa ca ii cuprindem in programe care sa-i aduca la nivelul dorit.

SICOMED a devenit o scoala, o pepiniera pentru alte companii din domeniul farmaceutic?

Nu inca. Discutia pe acest subiect ne aduce aproape de problema salariilor. Nu sunt genul care maresc salariile prea des. Cred ca oamenii trebuie sa merite aceste cresteri, sa-si faca bine treaba. Noi le punem la dispozitie training, ii ajutam sa se dezvolte. Nu eu maresc salariile, ci ei insisi. Sunt in schimb generos in probleme sociale. Sindicalistii ma intreaba mereu: “De ce nu vreti niciodata sa discutam despre salarii? Dati orice fel de suport, dar nu un salariu mai mare?!” Raspunsul meu e simplu: “Salariul nu ajunge niciodata!”. Prefer ca oamenii sa ramana in SICOMED nu doar pentru un salariu mai mare, ci si datorita mediului. Ceea ce construim aici este o organizatie mai sigura, intr-un program social, intr-o atmosfera deschisa. Dar pana acum prioritatea a fost relocarea celor disponibilizati. Oamenilor carora le spui “La revedere” trebuie sa le acorzi ajutor. Angajatii sunt evaluati periodic, sunt intrebati ce-si doresc. Daca vor sa urmeze un training, le platim trainingul.

La ce mai au oamenii din SICOMED cel mai mult de lucrat?

Sunt foarte muncitori, ajung sa le spun sa se duca acasa sa se odihneasca. In schimb, nu lucreaza bine in echipa. Cooperarea este ceea ce trebuie imbunatatit. Lucreaza foarte bine in grupuri mici, dar nu si ca grupuri intre ele. E foarte dificil sa-i orientezi catre exterior. De fapt, este vorba de respect.

Cum arata ziua dv. de munca, aici la SICOMED?

In primul rand, sunt fericit ca nu mai trebuie sa calatoresc asa de mult, desi multi cred ca e foarte interesant. Revin la ziua mea de munca: plec de acasa pe la opt, ajung aici pe la opt jumatate, pana la noua imi rezolv corespondenta, de obicei, am prima sedinta la noua; asta imi ia o ora; pe zi, am vreo cinci sedinte; intre ele, vad oameni, discut cu ei, ii ascult. Pe la sase seara plec. In jumatate din cazuri, urmeaza dineuri de afaceri, uneori am intalniri si dupa aceea. Ajung acasa pe la 11 seara.

Va duceti des in halele de productie, la banda?

Nu. Nu destul, doar de cateva ori pe luna. Va trebui sa ma duc mai des, acum am mai multi oameni carora le pot delega misiuni, o sa am mai mult timp.

Cum v-ati instalat in Romania? Familia este cu dv.?

Familia mea este in Olanda. Nu au vrut sa vina aici. Sotiei mele nu i-a placut ideea de a se muta. Fiica mea cea mare studiaza, nu mai sta cu noi, e pe propriile picioare, iar cea mica este inca eleva. Ma duc foarte rar acasa. Cea mai mare parte a timpului – 98%, mi-o petrec in Romania. Nu e o situatie prea placuta.

Ce faceti in timpul liber?

Calatoresc, ma intalnesc cu prietenii, multi dintre ei romani, jucam ceva, mergem la film, ne ajutam. In afara de putin biliard, nu fac sport. Beau vin romanesc. Acesta este hobby-ul meu. Apreciez vinurile romanesti seci, indiferent de zona de provenienta. Sunt colectionar de vinuri, majoritatea europene. Cel mai vechi este din 1947.

Ce va lipseste cel mai mult aici, in Romania, de ce va este cel mai dor?

Nu-mi este dor de casa sau daca imi este, asta se intampla cand sunt in Olanda. Am o problema!… Poate mancarea olandeza imi lipseste, mai ales “hagelslag”, bucatele foarte mici de ciocolata puse pe paine.

Pozitia pe care o ocupati acum este o etapa in cariera dv. Ce urmeaza?

Nu am nici o idee. Nu ma prea gandesc la asta. Daca ma intrebati ce as vrea sa fac, mi-ar placea sa fac ceea ce am facut si aici, dar intr-o alta companie, poate mai mare. Dorinta mea ca manager, este sa am o crama, sa-mi fac propriul vin, aici in Romania.

De ce nu o faceti acum, in paralel cu munca la SICOMED?

Nu. Nu merg in paralel. Daca ma apuc de asta, vreau sa o fac bine. Aceasta este si una dintre problemele romanilor: investesc, de exemplu intr-un restaurant, pun oamenii sa munceasca si pleaca. Asteapta sa le vina banii. Daca vrei sa faci un business, trebuie sa fii acolo, altfel nu merge. Asta e parerea mea. Deci daca imi voi face o crama, voi fi acolo.

Ce apreciati cel mai mult la un om?

Onestitatea, deschiderea. Imi place ca oamenii sa spuna ce gandesc. Nu suport sa lucreze in spatele meu, sa ascunda lucruri si asta inca se mai intampla.

Dv. sunteti asa cum vreti sa fie ceilalti?

De cele mai multe ori sunt deschis si spun ce gandesc. Oamenii care ma cunosc spun ca se vede pe fata mea ce gandesc, nu trebuie sa mai vorbesc. Am si eu momentele mele proaste, cand sunt furios sau necajit. Atunci tip la toti, ii cert. Cand imi trece, imi cer scuze de la toti, pentru ca ii respect.

Daca ar fi sa dati un sfat cuiva care intra acum pe piata muncii, ce i-ati spune?

Am trei principii: fun, freedom and profit. Suna foarte bine, dar sunt greu de realizat. “Fun” inseamna ca trebuie sa cauti lucruri care sa-ti placa. Chiar si in lucrurile grele sau urate trebuie sa cauti ceva sa-ti placa. E o problema de atitudine. Prin “freedom”, inteleg libertatea de a lua, intre limitele pe care trebuie sa le respecti, decizii, a-ti asuma responsabilitati. In SICOMED, de exemplu, daca ai un proiect, tu decizi totul in legatura cu el: ai un buget si faci ceea ce este necesar. Inseamna libertate de decizie, dar si sa stii sa gestionezi. “Profit” nu inseamna sa ai mereu mai multi bani, ci sa stii sa-ti sustii “fun and freedom”.

Un alt principiu important este respectul. Daca intarzii la un meeting, inseamna ca nu-i respecti pe ceilalti.

Vad multi tineri care vor un job doar pentru a avea bani. Ar trebui sa se gandeasca foarte bine ce vor pentru viitorul lor, ce vor sa faca. Si sa aleaga ceva in care vor avea “fun and freedom”.

Klaas Postema

Nascut la 21.06.1956 in Olanda, casatorit, doi copii

STUDII:

• 1977 – 1984, 1984 – 1986 Universitatea de Farmacie, Gr”oningen, Olanda

CARIERA:

Gist Brocades/Yamanouchi Europe B.V.

• 1988-1996, Director de productie/ Farmacist
• ianuarie 1996 – iulie 1997, Director Regional – Europa centrala (Ungaria, Romania, Bulgaria, fost Iugoslavie)
• iunie 2000 – iunie 2002, International Product Manager, Antibiotice
• ianuarie 1997 – septembrie 2002, Director Regional, Orientul Mijlociu si Apropiat
• martie 2001 – septembrie 2002, Director Regional- Australia, Asia si Africa/ Orientul Apropiat si Mijlociu

Sicomed S.A., Bucuresti

• septembrie 2002 – prezent, CEO