Liliana Solomon:”Cand exista dorinta, exista si o cale catre reusita”

Ce credeti ca a determinat grupul Vodafone sa desemneze o femeie de nationalitate romana pentru preluarea celei mai inalte pozitii la Bucuresti? A fost o miscare curajoasa din partea companiei?

Nu sunt singura femeie CEO din Grupul Vodafone. De exemplu, CEO Irlanda este tot o femeie, Teresa Elder, iar in Cehia, pana de curand, a fost tot un CEO de sex feminin, Karla Stephens. Nu cred ca alegerea cuiva intr-o functie are de-a face cu sexul persoanei respective. Cand se desemneaza un CEO, alegerea se face pe baza unor considerente profesionale si a experientei. Cred ca alegerea mea ca CEO Vodafone Romania nu a fost legata nici de nationalitate, nici de faptul ca sunt femeie, ci doar de experienta pe care o am in industria de telecomunicatii si in business management, in mai multe tari.

Cu siguranta ca nationalitatea trebuie sa fi avut, totusi, un cuvant de spus.

Cand am inceput discutiile cu Vodafone, nu era clar ca voi veni sa lucrez in Romania. Dorinta mea de a intra in Grupul Vodafone nu a fost legata de venirea mea la Bucuresti, ci s-a datorat admiratiei pe care o aveam fata de Grup, fata de brandul Vodafone, de serviciile si produsele inovatoare ale acestei companii. O data ce Vodafone a achizitionat operatiunea din Romania si predecesorul meu si-a exprimat dorinta de a pleca, lucrurile s-au cristalizat in acest sens. A fost mai degraba un complex de imprejurari… Dar ma bucur sa fiu din nou in tara si sunt entuziasmata de ceea ce vad, de dezvoltarea tarii, de perspectivele care se deschid. Uitandu-ma inapoi, cred ca a fost o alegere foarte buna sa vin in Romania. Sansa de a ma intoarce aici, de a contribui la progresul economic al tarii si de a inapoia ceva din ceea ce s-a investit in mine mi s-a parut nemaipomenita.

Ati regasit o cu totul alta Romanie decat aceea pe care o stiati.

Da, pentru mine "filmul s-a rupt", ca sa spun asa, cu 17 ani in urma, cand am plecat din Romania. Era intr-adevar o cu totul alta tara si nu exista nici un fel de speranta pentru viitor. Intre timp, totul s-a schimbat, s-au deschis foarte multe posibilitati si perspective, totul a prins viata din punct de vedere antreprenorial. Romania este, practic, o tara in care dezvoltarea nu si-a atins inca varful, investitiile mari abia acum urmeaza. Cred ca urmatorii cinci-zece ani vor fi extrem de dinamici. Intr-un fel, sansele de crestere in Romania sunt mult mai mari decat in vestul Europei.

In privinta telefoniei mobile, cum se prezinta comparativ lucrurile, intre Romania si tarile din Europa Occidentala in care ati lucrat? Consumatorul roman de telefonie mobila pare mai "pasional" decat omologul sau occidental.

Acest fapt se explica, cred eu, prin diferentele culturale. Daca ne uitam in zona tarilor vest europene, putem avea exemple diferite. La italieni, de exemplu, care sunt ca si noi un popor latin, folosirea telefonului mobil este la fel de mare. Pentru ca suntem, cultural vorbind, popoare care au placerea de a comunica. Asta se reflecta si in numarul de minute care se regasesc pe consumator. Daca facem comparatia cu Germania, unde cultura este oarecum mai rece, sau unde comunicarea se face mai punctual, gasim un numar de minute pe utilizator mult mai redus. Exista si alte diferente intre piata de telefonie mobila din Romania si celelalte piete. Din cauza venitului mediu pe locuitor, mult mai ridicat in Vestul Europei decat in Romania, difera si suma alocata pentru comunicare. Insa, noi practicam unele dintre cele mai scazute tarife pe minut din Europa, chiar comparativ cu Cehia sau Ungaria. Cred insa ca, in urmatorii zece ani, cum nivelul de trai va continua sa creasca in Romania, va creste si media convorbirilor pe utilizator.

Aminteati momentul de acum 17 ani cand ati plecat din tara. Care au fost circumstantele acestei plecari din Romania comunista, nu v-ati temut ca familia dv. va avea de suferit de pe urma acestui lucru?

Familia a avut de suferit. Desigur, m-am gandit mult daca sa fac sau nu acest pas. Dar aveam 25 de ani, terminasem facultatea si nu vedeam nici o posibilitate sa ma dezvolt si sa cresc profesional. M-am gandit ca nu mai pot continua sa traiesc asa, ca trebuie sa fac ceva, sa-mi iau viata in propriile maini. A fost o hotarare pe care am luat-o singura, nu am spus nimanui. Am plecat spunandu-mi ca, atata vreme cat sunt sanatoasa si am anumite capacitati intelectuale, voi fi in stare sa-mi dezvolt o cariera in Vest. Atunci cand esti dispus sa muncesti si cand doresti sa obtii ceva in viata, reusesti. Pentru mine, dorinta este esentiala. Motto-ul meu in viata este Where is a will, there is a way: atunci cand vrei cu adevarat sa obtii ceva, intotdeauna gasesti un drum pentru a obtine lucrul respectiv. "Sa nu-ti fie teama sa iei taurul de coarne" a fost o idee pe care am purtat-o toata viata cu mine. Am avut si norocul sa fac in viata ceea ce mi-a placut. Cred ca, atunci cand iti face placere ceea ce faci, capeti o energie si o putere de munca fantastice.

Am plecat din tara cu sase-sapte luni inainte de izbucnirea revolutiei, dar in acel moment nu exista nici un indiciu ca se va schimba ceva. Singurul lucru la care te gandeai era ca vor mai fi inca 25 de ani la fel de rai cum au fost ultimii cinci. Nu ma gandeam atat la cariera, cat la posibilitatile pe care le aveam ca individ. Am avut sansa, jucand tenis, sa pot iesi din tara, asa ca am plecat la un concurs si nu m-am mai intors. Familia mea nu a stiut nimic si a avut, desigur, probleme dupa ce s-a aflat ca nu ma mai intorc. A fost foarte greu pentru ei, dar pe de alta parte, m-au ajutat enorm, mai ales mama mea care mi-a spus: "Asta a fost alegerea ta, trebuie sa faci in viata ceea ce simti ca trebuie facut si nu-ti face griji pentru noi".

Jucati tenis de performanta pe vremea aceea?

Da, a fost o pasiune care a ramas si astazi la fel de vie. Am cochetat o vreme cu ideea de a face cariera in tenis si, ca sa spun drept, mi-ar fi placut. Dar, pe de o parte, am realizat ca nu eram cea mai buna si, pe de alta parte, ca aceasta cariera nu depindea numai de mine. Daca vrei sa ajungi jucator profesionist de tenis, este absolut esential sa joci in marile turnee. Am jucat in campionatele europene si in alte concursuri internationale si, inainte de orice plecare, aparea intrebarea daca mi se da sau nu pasaportul. Poti sa fii cel mai bun jucator din lume, dar daca nu ti se da sansa sa joci la turneele internationale serioase, iti ratezi cariera. A fost un vis si stiam ca nu pot sa-l implinesc numai prin vointa mea. De aceea, m-am hotarat sa nu merg pe aceasta cale, pentru ca n-as fi putut sa-mi directionez viata in sensul in care doream.

Cand ati ramas in strainatate insa, va gandeati ca veti continua o cariera in domeniul fizicii, nu-i asa?

Da, dar adevarul este ca am studiat fizica pentru ca imi era usor. In liceu, n-am avut niciodata rabdare sa stau pe scaun si sa tocesc. Jucam tenis pe vremea aceea si aveam lucruri mai bune de facut decat sa invat ore in sir. Am ales fizica pentru ca stiam ca pot sa fiu foarte buna, fara sa fiu nevoita sa investesc mult timp. Puteam sa joc tenis in continuare, mergeam la concursuri si luam cartile cu mine si intelegeam foarte usor tot ce aveam de invatat. Probabil ca am mostenit inclinatia spre stiintele exacte de la parintii mei, care lucrau in acelasi domeniu. Si in facultate mi s-a parut totul usor, de aceea am si reusit sa termin facultatea ca sefa de promotie.

In Romania, in ’88-’89, idealul de cariera era sa ajungi profesor universitar. Era singura alternativa care mi se parea interesanta si probabil ca asta as fi facut, daca as fi ramas in tara. Cand am ajuns in Germania, m-am dus la Universitatea din D"usseldorf, pentru ca mi se parea a fi cea mai buna alternativa la vremea respectiva. Am lucrat un an intreg acolo, an in care am inceput sa descopar ca exista si alte aspecte ale carierei profesionale, care pot fi interesante. Primul job pe care l-am avut a fost acela de consultant pe partea de IT la IBM si asta pentru trei ani si jumatate. A fost o perioada in care, lucrand pe proiecte diferite si pentru firme diferite, am avut sansa sa cunosc mai multe industrii. Atunci mi s-a deschis practic orizontul si am inceput sa ma apropii de un business, care pentru mine, venind din Romania, era cu totul necunoscut.

Astfel ati ajuns sa urmati si cursurile unui MBA de renume…

In vremea aceea, la clubul de tenis pentru care jucam in Bundesliga, am avut sansa sa ma imprietenesc cu CEO-ul unei firme mari din Germania. Discutand cu el si intrebandu-l ce as putea face in viitor, avand in vedere background-ul meu legat de fizica si faptul ca lucram in IT, mi-a spus ca as putea face un MBA. Nici nu auzisem pana atunci de MBA, de la el am aflat ca sunt studii post-universitare care iti dau posibilitatea sa aprofundezi cunostintele de business. Si tot el – unul dintre mentorii mei – mi-a spus: "Daca vrei sa faci business cu adevarat, du-te la una dintre cele mai bune scoli. Sunt peste 10.000 de scoli in lume care ofera MBA-uri, dar daca tot sacrifici timp, bani si efort, du-te la un MBA de top". Si sfatul lui a fost ca, in cazul in care doream sa lucrez in Europa dupa absolvire, sa merg la o scoala de business din Europa, sau, daca aleg America, sa ma indrept catre Harvard sau Stanford. Cele mai bune scoli europene erau INSEAD in Franta si IMD in Elvetia. Am aplicat si am fost acceptata la amandoua, dar m-am lovit apoi de o problema de ordin financiar, pentru ca un MBA costa aproape 100.000 de marci, o suma extrem de mare pentru mine atunci.

Cum ati rezolvat problema?

Am obtinut un imprumut de la o banca. Pe langa asta, INSEAD-ul oferea burse care trebuiau returnate dupa absolvire si, in plus, am reusit sa obtin una din cele cinci burse pentru Europa ale Fundatiei Rotary.

Privind in urma, cum vi s-a parut experienta acestui MBA?

Fiecare dintre noi se gandeste ce experiente ar repeta in viata. Daca ar fi s-o iau de la inceput, este printre lucrurile pe care le-as face din nou, cu mare placere. In primul rand, mi-a schimbat orizontul personal, a fost un an in care am invatat enorm. Pur si simplu, s-a deschis o noua lume pentru mine. La INSEAD, ma aflam pentru prima data intr-un mediu competitiv, in care toti colegii erau foarte buni. Eram doua sute de persoane in promotie si toti vroiam sa fim primii. Si cum sistemul de notare era unul relativ, nu absolut, ajungeai sa-ti dai seama ca in business trebuie sa fii nu numai bun, ci mai bun decat ceilalti. Este ca in orice competitie: trebuie sa alergi si sa fii inaintea celorlalti.

Inseamna ca v-a folosit in cariera si experienta din tenis.

Da, oarecum. Desigur, tenisul este competitiv, dar este cu totul altceva. Daca toti ceilalti sunt buni, tu trebuie sa excelezi, sa fii inaintea lor. La INSEAD a fost o concurenta acerba, dar, pe de alta parte, am invatat si ce inseamna lucrul in echipa. In plus, am trait experiente unice care mi-au aratat cat de mult putem sa ne fortam limitele fizice si intelectuale. Mi s-a intamplat sa lucrez in continuu 36 de ore la un proiect. Mi-am dat seama ca fiecare dintre noi are o capacitate de munca fantastica.

Ce v-a determinat sa va indreptati competentele de management catre industria de telecomunicatii?

In 1995, cand am terminat MBA-ul, am avut mai multe oferte de la firme renumite din consultanta. Insa m-am hotarat sa intru in telecomunicatii pentru ca stiam, din analizele pe care le facusem la INSEAD, ca aceasta piata se va liberaliza si ca toata industria va fi complet revolutionata. Or, sansele de a te afirma si de a creste intr-o industrie care sufera transformari masive sunt mai mari decat intr-o industrie "clasica".

A fost o decizie strategica catre un domeniu caracterizat in primul rand de dinamism si inovatie.

Da, cred ca oamenii care aleg sa lucreze in orice industrie in care progresul tehnologic este enorm trebuie sa aiba o flexibilitate deosebita. Celor pe care i-am angajat in decursul anilor le-am spus: "Daca vrei sa lucrezi in telecomunicatii, trebuie sa fii flexibil si sa nu-ti fie frica de schimbari". Pentru ca singurul lucru constant in aceasta industrie este schimbarea. Daca esti conservator, nu-ti gasesti locul in telecomunicatii.

De altfel, doar privind CV-ul dv., se si remarca o anumita mobilitate care v-a caracterizat intotdeauna, atat in mutarea dintr-un spatiu in altul, cat si in evolutia in cariera. Mi-au placut intotdeauna lucrurile noi, provocatoare. Mi-a placut sa incerc sa obtin lucruri care nu sunt evidente, care la inceput par imposibile. Pentru ca, pe masura ce te uiti la ele, vezi cum poti sa le abordezi si cum poti sa le aduci in directia in care doresti. Desigur, nu intotdeauna totul iese asa cum vrem noi. Insa experienta pe care am acumulat-o, faptul ca am trait in diverse tari si m-am confruntat cu situatii inedite, imi da increderea ca orice lucru poate fi rezolvat. Nu exista un "pattern" pe care sa poti sa-l aplici invariabil, dar cred ca flexibilitatea si mintea deschisa sunt atribute necesare, indiferent de ceea ce faci.

Obisnuiti sa va faceti planuri pe termen lung?

Gandesc de obicei in termen de cinci pana la zece ani. Cred ca trebuie sa-ti faci un plan, trebuie sa ai anumite obiective, sa-ti spui: "Cam asta as vrea sa obtin in urmatorii cinci ani". Si trebuie sa fii flexibil, sa fii mobil. Probabil din acest motiv am si ajuns atat de repede in pozitia actuala. Primul meu job foarte important a fost acela de Chief Financial Officer in T-Mobile UK. Am avut ocazia de a alege intre T-Mobile Germany si T-Mobile UK, si acesta din urma mi s-a parut mult mai provocator, pentru ca in acel moment compania se reorganiza. M-am hotarat sa ma duc acolo si a iesit totul foarte bine. Am avut si sansa sa lucrez cu niste oameni exceptionali. A fost o echipa de management unica: eram patru in board, ceilalti trei colegi fiind americani, si am ramas prieteni foarte buni. Practic, saltul in cariera mea s-a datorat sansei de a lucra cu ei. Au fost patru ani foarte interesanti in care am crescut enorm.

Cum este echipa pe care ati gasit-o in Romania, cum sunt romanii in spatiul muncii, comparativ cu experientele dv. anterioare?

Trebuie sa spun ca am intalnit un entuziasm extraordinar, o energie pe care n-am mai vazut-o in alta parte. Nu stiu cum stau lucrurile in alte firme din Romania, dar nivelul de energie in Connex-Vodafone este urias. Pentru mine, acesta este un semn clar ca oamenilor le place ceea ce fac, ca sunt mandri de ceea ce s-a obtinut, de succesele firmei, si ca sunt foarte flexibili si deschisi catre schimbari si catre necunoscutul pe care-l aduce viitorul. Sunt entuziasmata de talentul pe care-l avem in firma.

Cum sunteti ca manager?

Cred ca sunt o persoana deschisa la idei noi. Imi place cand oamenii sunt inovatori si gandesc altfel decat mine. Creativitatea unei companii se vede atunci cand ai oameni cu puncte diferite de vedere si cand stii sa iei ceea ce e mai bun din ideile tuturor. Imi place sa lucrez cu oameni care analizeaza lucrurile din toate punctele de vedere. Nimeni n-a mancat inteligenta pe paine, sunt multe lucruri pe care le inveti doar prin experientele prin care treci. Poti sa fii foarte destept, sa fii inovator, dar trebuie sa ai si experienta a ceea ce functioneaza sau nu. Despre anumite experiente citesti in carti, dar pana nu le-ai parcurs tu, nu-ti dai seama cat de important este sa tii cont de anumite aspecte. Cred ca si in management lucrurile stau la fel. Am lucrat in pozitii de conducere in diferite firme internationale, insa fiecare companie este altfel si sunt anumite lucruri pe care le poti folosi. Important este sa stii clar unde vrei sa ajungi. Dar cum ajungi acolo, va tine de felul in care te adaptezi la pulsul, cultura si mediul in care lucrezi. Nu exista o reteta pentru a avea succes, este o combinatie intre competenta profesionala si inteligenta emotionala necesara pentru a intelege cum functioneaza o organizatie. Sa stii cand sa fii foarte clar si decis, si cand sa faci compromisuri. Acesta este stilul meu de management. Uneori trebuie sa fii foarte decis si sa spui: "Now I’m the boss!" Pana la urma, o firma nu este o democratie, dar este foarte important sa creezi spatiu pentru ca oamenii sa aiba idei si sa inteleaga de ce anumite idei sunt sau nu sunt implementate, care sunt prioritatile, cat de important este lucrul in echipa. Esential in management este ca deciziile sa fie transparente si juste.

Cum arata viata unui CEO?

Este o viata plina. In primul rand, calatoresc foarte mult, pentru ca facem parte dintr-o firma globala si sunt aproape in fiecare saptamana in avion. Duminica voi pleca la Roma, la o conferinta a grupului Vodafone, luni m-am intors de la Londra unde am avut o prezentare despre strategia din Romania. Cred ca unul dintre marile avantaje de a lucra intr-o firma globala este acela ca nu trebuie "sa reinventezi roata" de fiecare data. Colaborarea in grupul Vodafone este una foarte stransa: este ceea ce noi numim "best practice sharing". Dat fiind ca Vodafone opereaza in foarte multe tari, sunt putine situatiile pe care le poti intalni intr-o tara si care n-au fost rezolvate deja intr-o alta. Acest transfer de know-how mi se pare fantastic.

Unde va considerati acasa, la Londra sau la Bucuresti?

Si la Londra, si la Bucuresti. Am haine si lucruri personale si in Londra, si in Bucuresti. Am si la D"usseldorf o locuinta, intr-un fel si acolo este "acasa". Nu mai ajung asa de des in Germania, dar am foarte multi prieteni la D"usseldorf. Cam un weekend din doua sunt la Londra. Cand stau in Bucuresti, merg in Herastrau, alerg sau joc tenis. Am fost de doua ori la teatru de cand am venit. Sper ca acum, o data cu primavara, sa ma bucur mai mult de timpul petrecut in Bucuresti. La Londra mergeam de obicei la balet, la concerte, imi place foarte mult viata culturala…

Sotul dv. este si el in Romania?

Din cand in cand, este in Romania. Lucreaza in consultanta si trebuie sa calatoreasca foarte mult, dar de la bun inceput am stiut amandoi ca fiecare isi va urma cariera profesionala. De aceea si functioneaza foarte bine totul, pentru ca asteptarile, si de o parte si de alta, sunt foarte clare. Si cand locuiam amandoi in Londra, aveam doar weekend-ul pentru noi. Si acum incercam sa facem la fel: zbor eu sau vine el aici, la doua saptamani. In plus, Londra este la doar trei ore de zbor cu avionul…

Mai aveti timp pentru literatura, ce fel de carti cititi?

In prezent, citesc foarte mult carti de management. Sunt unele foarte bine scrise, care apartin unor fosti CEO. Este foarte interesant sa vezi ca anumite situatii cu care te confrunti, desi sunt experiente noi pentru tine, pentru altii sunt absolut normale, prin care au trecut deja. In materie de beletristica, imi plac foarte mult Dostoievski, Gabriel Garcia Marquez, Paulo Coelho. De obicei, citesc in avion, este momentul cand am putin timp pentru mine, cand nu mai suna telefonul si nu mai primesc e-mailuri.

Cum v-ati defini cariera, daca ar trebui sa ne oferiti o exprimare plastica?

"Fun", placere. N-am facut niciodata ceva care sa nu-mi fi facut placere. Uitandu-ma la cariera mea, daca ar fi sa repet pasii pe care i-am facut, nu as schimba nimic. Majoritatea experientelor au fost foarte interesante si din toate am invatat cate ceva. Am avut sansa sa lucrez cu oameni deosebiti si asta e foarte important. Aici suntem intr-un colectiv in care toti jucatorii sunt foarte buni, e o adevarata placere pentru mine, este ca la Real Madrid, unde toti jucatorii sunt staruri! Cred foarte mult in crearea unui mediu in care oamenii doresc sa vina datorita calitatii echipei. As vrea ca Vodafone Romania sa devina un astfel de loc!