Marian Alecu – Am framantari, dar nu ezit

Legenda spune ca toti angajatii McDonald’s, indiferent de pozitia in ierarhie, lucreaza un timp intr-un restaurant din retea. Inclusiv dv. ati trecut prin aceasta experienta? Si Ralph Alvarez, Presedinte si CEO McDonald’s?

Dar nu e o legenda, este perfect adevarat. Este de fapt o filozofie simpla care spune ca nu poti conduce o afacere daca nu o cunosti, iar businessul nostru, indiferent cat de frumoase ar fi birourile sau cat de luxoase ar fi masinile, se desfasoara totusi in restaurante. Acolo este contactul permanent cu clientul si pe acela trebuie sa-l intelegem. Asa ca nici unul dintre noi nu trebuie sa priveasca munca in restaurant ca pe o corvoada. Sper ca nu o sa fiti foarte surprinsa sa aflati ca oamenii o fac chiar cu placere. Mai este ceva: toti angajatii sunt tineri, spiritul este tanar, oamenii isi permit sa glumeasca intre ei… Acesta este unul dintre atuurile McDonald’s. Nu ascundem practica asta si nici nu ne e rusine cu ea… O facem cu drag.

Nici nu aveti de ce. De cate ori am ocazia, eu o dau ca exemplu de revenire cu picioarele pe pamant. E vorba de o saptamana, de doua?

Nu se face nici un pontaj, nu e perioada fixa. Ideea e ca fiecare sa treaca prin restaurant: face cartofi prajiti, da cu mopul, lucreaza la aprovizionare. Dar, in principal, le cerem sa stea mai mult la casa si sa interactioneze cu clientii.

Ati avut legitimatia cu numarul 1 din compania McDonald’s Romania. Un an si jumatate ati fost unicul angajat. McDonald’s functiona atunci intr-un apartament de bloc. Care a fost misiunea dv. concreta?

Am fost angajat pe pozitia de Business Developer, am fost cel care a sondat piata romaneasca pentru McDonald’s si am facut primii pasi in toate domeniile de activitate care-i interesau. M-am ocupat de gasirea unor locatii, de angajarea primilor oameni, de gasirea de potentiali furnizori pe piata locala, de stabilirea contactelor cu autoritatile, de cunoasterea reglementarilor financiare si de autorizatii… Piata nu era prea pregatita. Am avut noroc ca McDonald’s, fiind o companie mare, a venit in Romania constienta ca avea sa se lupte cu o piata in formare. Daca ar fi fost banii si firma mea nu stiu daca as fi rezistat, nu cred. Pentru ca ani la rand, firma nu a facut bani, doar a subventionat businessul asteptand vremuri mai bune. Aceasta este diferenta intre o firma oarecare si o firma mare: businessul pe termen lung.

De ce se spune ca ati fost "furat" de la Coca-Cola?

Imi amintesc cu placere si de anii lucrati la Coca-Cola, care au fost extraordinar de buni in plan profesional. Pe scurt, fiind parteneri traditionali, cand cei de la McDonald’s au venit in vizita de prospectare aici, i-au contactat pe cei de la Coca-Cola. Cum eram directorul de vanzari al Coca-Cola, eu am fost cel care le-a prezentat piata. In urma unei astfel de vizite, am infiripat o relatie de prietenie deosebita, care dureaza si astazi, cu directorul de dezvoltare al McDonald’s Europa. El mi-a facut oferta de angajare. Plecarea mea de la Coca-Cola a provocat o asemenea turbulenta incat presedintele Coca-Cola International a trebuit sa vina in Romania sa discute cu presedintele McDonald’s, in incercarea de a ma retine. Dar nu regret deloc hotararea de atunci.

Cum se traduce functia de director general pentru Bulgaria si Moldova si director coordonator de operatiuni pentru Serbia, Muntenegru, Croatia, Slovenia, Georgia si Azerbaidjan? Ce aveti de facut?

Sunt persoana responsabila de ceea ce se intampla in acele tari, unde functioneaza o alta structura McDonald’s: acolo lucram cu parteneri locali carora li s-a incredintat businessul. Chiar daca ei isi vad de propria parte financiara si o gestioneaza, McDonald’s trebuie sa tina totusi un ochi deschis asupra standardelor, calitatii servirii, calitatii produselor, folosirii numelui de marca… Aceasta este responsabilitatea mea. Tot in responsabilitatea mea a intrat de-a lungul timpului si gasirea partenerilor carora sa le incredintam piata. Eu l-am recomandat pe Ilie Nastase in Moldova, dar si pe partenerul din Bulgaria si pe cel din Macedonia. Sunt oameni intreprinzatori, in care avem incredere ca tin bine businessul si ca il fac si mai profitabil.

Strategia de dezvoltare, extindere si consolidare a retelei McDonald’s in Romania vi se datoreaza in exclusivitate?

Lasand la o parte orice falsa modestie, mi se datoreaza in mare parte. Asta a fost o sansa extraordinara pentru mine, faptul ca firma-mama din America are un management extraordinar de flexibil. Da totala putere reprezentantului local: in fiecare an, dupa ce prezint planul firmei si acesta este agreat, semnez un contract de management in urma caruia firma este timp de un an ca si a mea. Sunt responsabil de tot ce misca in materie de McDonald’s si am toate gradele de libertate, urmand ca, daca lucrurile merg bine, sa prelungim acest contract. Daca nu merg bine, vedem unde se poate interveni si ajusta directia. Este un tip de management care mi s-a potrivit ca o "manusa". Din acest motiv, trebuie sa am o mare contributie la strategia firmei.

Sunteti o persoana foarte independenta, care are nevoie de multa autonomie?

Nu stiu daca am fost asa dintotdeauna, dar firma ma impinge sa fiu asa. Ei asta cer, sa fii raspunzator de ceea ce faci. Va dati seama, firma este prezenta in 120 de tari, ar fi greu sa se implice in fiecare dintre ele si sa ia decizii, tinand cont si de elementul local. Asa ca managementul lor merge pe oameni total responsabili. Sigur ca businessul este urmarit, controlat, verificat, doar ca raspunderea este total in mainile coordonatorului de tara.

Cat de des vizitati restaurantele McDonald’s din tara? La ce va uitati prima data?

Cat de des se poate. Din nou lipsit de modestie fiind, restaurantele din Romania sunt recunoscute ca avand standarde deosebite: sunt foarte curate, cu oameni la locul lor. A fost o perioada cand businessul din Bucuresti era semnificativ mai mare decat cel din tara. Acum, lucrurile s-au egalizat si as putea spune ca sunt orase cu un boom extraordinar. Proportia este jumatate-jumatate. Timisoara, Cluj, Constanta, Brasov sunt orase unde businessul creste extraordinar si, de aceea, prezenta mea acolo este absolut necesara, si pentru a vedea restaurantele, dar si pentru a gandi noi oportunitati de dezvoltare.

Va anuntati vizitele?

Nu avem nevoie de vizite "ceausiste", nu ne furam singuri caciula, bucurandu-ne de niste zambete gratuite. Din nefericire, sunt foarte usor de recunoscut. Scopul vizitelor nu este sa-i surprinzi pe oameni. Am facut aceasta greseala un timp, dupa care mi-am dat seama ca rolul meu este cu totul si cu totul altul: in cadrul unei organizatii atat de mari, trebuie sa am un rol motivational. De exemplu, ma duceam in tara, gaseam ceva in neregula, faceam scandal, dadeam sanctiuni s.a.m.d. Mi-am dat seama ca lumea ma percepea ca pe o sperietoare cu aere de Bucuresti. Oamenii au nevoie de cu totul altceva decat pumnul in masa si privirea intunecata. Asa ca m-am repliat.

Adevarul este ca si eu va vad foarte incruntat si as putea sa ma sperii daca v-as lua ca pe un sef in exercitiu...

Da, am o fata acra, dar nu e cazul sa se sperie nimeni.

In bucatarie intrati?

Sigur ca da, mai ales in bucatarie. McDonald’s serveste 250.000 de oameni pe zi in Romania. Imaginati-va ce-ar fi sa imbolnavim doar 1% dintre ei! Nu ne putem permite asa ceva, asa incat siguranta alimentara este sacra. Intotdeauna verificam cum sunt depozitate, servite si manipulate produsele. Slava Domnului, compania a ajuns la un asemenea grad de maturitate incat astfel de evenimente nu mai apar. Carnea de pui, indiferent de provenienta, o verificam, pe langa cele cinci criterii la care ne obliga legea romana, dupa inca 11. Va dati seama ca astea costa, dar nu facem economii aici. Nu te joci cu astfel de lucruri. Va mai spun ceva. Fiul meu mananca la McDonald’s, copiii tuturor directorilor de aici fac la fel. Ce vreti mai buna dovada ca avem incredere in ceea ce punem pe piata?!

Ce va enerveaza cel mai tare intr-o astfel de vizita?

Ma enerveaza angajatul care nu zambeste, pentru ca inseamna ca nu-si face treaba pentru care se afla aici, nu duce lucrul pana la capat. Asta este ceea ce vrem sa obtina clientul de la noi, nu sa-i transmitem grijile si necazurile noastre. Daca vad pe cineva incruntat, il intreb pe seful direct de ce l-a lasat in ziua aceea sa lucreze in "front line" si nu l-a trimis in spate, la alte treburi care nu presupun interactiune cu clientii. La un moment dat, s-a pus problema daca angajatii din fata nu risca sa devina mici robotei. Ca sa iesim din acesta zona, am decis ca formulele de intampinare sau de salut sa se faca personalizat. De exemplu, intr-un fel este intampinat un domn de 60 de ani si altfel o domnisoara de 20 de ani sau un copil. Formula este la liberul arbitru al fiecaruia, dar trebuie sa se poarte diferentiat. Nu-i vrem robotei, dar nici nu ne dorim fete incruntate sau nervi.

Cati oameni ati dat afara, personal?

Nici unul si nici nu o sa o fac vreodata. McDonald’s are o filozofie: ii dam afara pe oameni numai daca fac greseli fundamentale – fura, nu inregistreaza pe casa o comanda sau il trateaza prost pe client. Dar sa stiti ca in Romania calitatea umana e deosebita. Putini sunt oamenii atat de dispusi sa invete cum sunt romanii. Filozofia mea este ca fiecare merita o a doua sansa. Nu trebuie sa-l judeci pripit dupa prima greseala. Ce, eu nu am gresit niciodata? Toti gresim. Mie mi-ar fi picat bine daca seful meu m-ar fi dat afara din prima? Nu e vinovat cine greseste, e vinovat cel care persista in greseala.

McDonald’s are niste criterii foarte selective la angajare. Fiul dv. ar trece de ele, ar fi angajat?

Fiul meu, care este student acum la Viena, chiar a lucrat la McDonald’s si probabil ca va mai lucra. Intr-o zi, s-a prezentat la munca neras si a fost trimis acasa. M-a sunat sa ma intrebe ce sa faca. L-am certat, i-am spus ca ma face de ras. S-a ras imediat si s-a intors la munca. Cum ar fi ca toti sa fie in regula si doar el sa fie altfel? Ce exemplu ar da?! Anul trecut, a lucrat la McDonald’s baiatul lui Adriean Videanu. Un copil extraordinar, independent de orice simpatie politica.

Ce studiaza fiul dv.? Vrea sa va mosteneasca parcursul?

Urmeaza studii de economie. Deocamdata vrea sa ma urmeze, dar nu se stie ce va mai fi. Asa cum este generatia aceasta, mai rebela, mai greu de pus in tipare, sa stiti ca sunt formidabili.

Care este stilul dv. de management? Care sunt lucrurile pe care puneti cel mai mare pret?

In primul rand, munca in echipa. Apoi, consider ca o decizie gresita este mai buna decat nici o decizie. O hotarare gresita o poti indrepta, dar daca nu ai facut nimic, ce sa indrepti, ce sa faci mai bine? Stai pe loc si incurci foarte multa lume. Eu calatoresc foarte mult, poate prea mult. Exista pericolul ca lipsa mea sa blocheze activitatea. Am o echipa manageriala formata din oameni foarte pregatiti, obisnuiti cu acest business, toti cu peste zece ani vechime. Toti stiu cu ce se "mananca" jobul si sunt capabili sa ia deciziile in domeniul lor fara nici un risc. Au putere de decizie, iar eu vreau sa fiu informat nu atunci cand merg lucrurile, ci atunci cand nu merg.

Cand ati devenit director regional ati declarat ca numirea se datoreaza calitatii si vitezei pe care ati imprimat-o businessului. Va rog sa explicati calitatea si viteza.

Am dorinta de a face lucrurile bine. Sufeream atunci cand, desi munceam din rasputeri, alte tari erau vazute mai bine din cauza conjuncturii. Cand am fost numit director peste tarile fostei Iugoslavii, de exemplu, cei de acolo nu au fost prea fericiti. Ei sunt foarte mandri si au avut un soc ca a venit sa-i conduca un roman. Si noi gandim la fel, de fapt: daca trebuie sa fie un sef, atunci el trebuie sa fie din Occident. Raceala a durat putin, acum avem o relatie fenomenala. Au ajuns si ei sa se mandreasca de faptul ca un estic conduce operatiunile. Ceea ce ma caracterizeaza in cea mai mare masura este lipsa fricii de a lua decizii. N-am probleme cu deciziile. Iau decizii usor, de aici viteza. Am framantari, dar nu ezit.

Dupa 15 ani in McDonald’s si alti doi inainte in Coca-Cola, credeti ca va mai poate surprinde ceva? Va mai poate bucura sau supara ceva peste masura?

Stiu eu, viata iti poate oferi surprize intotdeauna, nu mi-am pus problema pana acum. Ce pot spune este ca am acumulat o experienta profesionala in medii atat de diferite incat am vazut multe in viata. Am trait si vremuri cand inflatia in Romania depasea 100 de procente, cand banii cu care plecai de acasa erau mai putini cand ajungeai la birou, cand trebuia sa ne ajustam permanent politica si preturile. Am trait si experienta ca, intr-una dintre tarile indepartate ale lumii, din centru, pana la aeroport, sa vad sute de panouri cu oameni de afaceri care au fost rapiti, am trait si vremurile in care, in Moldova, oameni inarmati cu mitraliere voiau sa ne santajeze… Am trecut prin multe, asa e businessul. Nu stiu la ce m-as mai putea astepta.

In primii ani de la venirea in Romania, McDonald’s a practicat niste preturi sub nivelul european. Acum mai este la fel?

Preturile sunt in curs de aliniere, dar sunt inca mult sub cele europene, iar la anumite produse chiar la jumatatea celor europene. Aceasta politica va continua, pentru ca McDonald’s are ca filozofie "penny business", care inseamna multi clienti de la care castiga putin. Nimic nu este mai urat decat un McDonald’s gol…

Cum va suporta McDonald’s actuala crestere a preturilor alimentelor pe plan mondial?

Fenomenul cresterii preturilor alimentelor va avea dimensiuni mult mai mari decat se astepta toata lumea. Tot ce putem spera este ca vom absorbi aceasta crestere de costuri prin crestere de volume si o vom putea suporta. De exemplu, de la inceputul anului, preturile produselor pe care le importam au crescut cu aproximativ 15%. Dar cresterea de preturi in restaurantele noastre a fost de doar 1%. Asta spune ceva despre politica noastra.

Cum reactionati in fata unui esec?

Nu ma exteriorizez, dar ma consum foarte tare. Le iau personal, indiferent ca sunt probleme de natura profesionala sau nu. Tin in mine si ma lupt sa trec peste pentru ca sunt o natura pozitiva. Filozofia e simpla: lacrimile nu ajuta la nimic, trebuie sa lupti sa depasesti momentul, daca "plangi" nu faci decat sa te afunzi.

Schiati mult pe zapada si pe apa. Este aceasta o forma de a imbina utilul cu placutul? Adica va place sa schiati, dar este si un mijloc de a da jos caloriile din Big Mac?

Sunt doua lucruri diferite. Schiam si inainte de a lucra la McDonald’s. Dar, indiferent ce ai manca, viata inseamna miscare. Schiez din placere, mai ales in Romania pentru ca partiile sunt mai aproape.

Lupului alsacian pe care il aveti ii place mancarea McDonald’s?

Lupii alsacieni sunt extraordinar de sensibili, asa ca si al meu trebuie sa se rezume la "boabe".

Mai aveti si alte animale de casa?

Nu, dar sotia mea ar fi jignita de cuvantul "animal". Ea il considera un membru al familiei, cu drepturi depline.

Stiu ca sunteti un cititor pasionat. Va rog sa faceti o recomandare de lectura cititorilor nostri.

Nu stiu daca genul meu de lectura este suficient de interesant, dar, de exemplu, citesc acum "Sfarsitul erei petrolului". Adica foarte multa informatie economica si previziune economica la nivel macro. Astea sunt cele care ma intereseaza si ma fascineaza acum. Consider in continuare actuale cartile lui Tofler, ale lui Philip Kotler… Nu am dispozitie in aceasta perioada pentru beletristica.

Marian Alecu este, pentru mine, mai intai vecinul de pe strada pe care-l rog sa se uite si la casa mea cand suntem plecati si pe care-l vad in fiecare zi plimbandu-l pe Aras, cainele-lup pe care fata mea, Alessia, il adora. Mai este partenerul meu de table si fostul coleg de serviciu al soacrei mele. Ii datorez multe lui Marian. De exemplu, trebuie sa-i multumesc pentru anii buni in care Mc Donald’s a fost sponsorul Federatiei Romane de Tenis, pentru ajutorul pe care mi l-a dat in intelegerea afacerii de franciza pe care am preluat-o in Republica Moldova, pentru nenumaratele ajutoare financiare pe care le-a dat fara sa clipeasca macar copiilor bolnavi pe care sotia mea i-a ajutat si, nu in ultimul rand, pentru faptul ca imi este prieten de atata timp.

Bineinteles ca are si parti negative, cum ar fi aceea ca nu vorbeste cu mine o saptamana atunci cand pierdem la dublu la tenis, ca face mai mult sport ca mine, desi i-am spus ca pe strada noastra eu sunt sportivul, ca ma cam bate le table… Totusi, am iesit si eu castigator o data, la un pariu: am ghicit scorul meciului Germania-Spania, asa ca il iert pentru cele de mai sus!

Ca om de afaceri, Marian este cel care a ridicat de la zero un imperiu in Romania. Indiferent de numele puternic pe care-l are Mc Donald’s, credeti-ma ca nu a fost usor.

Ilie Nastase, om de afaceri

Ne-am cunoscut cu 15 ani in urma… cand Marian se pregatea, impreuna cu un american, sa lanseze Mc Donald’s Romania. Cum era si este un tip impunator, cu multa carisma, am fost sigur chiar de atunci ca businessul pe care-l va dezvolta in Romania va fi unul de succes.

In afara businessului, Marian este un tip fermecator, cu mult umor, tot timpul in forma, dar cu o mare slabiciune: nu prea stie sa piarda, iar atunci cand se intampla (joc mult mai bine tenis decat el si a avut nesansa sa piarda la dublu, in fata mea si a lui Ilie Nastase), zace cateva zile de-a binelea, sufera si se consuma enorm.

Asa-i in tenis…

Oricum, in afara de sport, unde face eforturi pentru a fi in forma (ii recomand 10 kg mai putin, ca sa ajunga la < > lui Ilie Nastase), Marian este in tot si-n toate un lider si mai mult decat atat. Are o familie deosebita: o sotie cu mult tact – un adevarat suport pentru el – si Andrei, baiatul lor, un copil de exceptie.

Sorin-Mihai Popa Director General Adjunct al BRD – Groupe Societe Generale