Matius, creatorul de magazine

Visător iremediabil, Matius – aşa cum îi spun lui Marius Ichim toţi cunoscuţii – şi-a dat seama că, pentru a avea şi profit de pe urma afacerii căreia i-a dat naştere, are nevoie de un om pragmatic. Şi cine era mai potrivit în acest rol decât Alina Andrieş, partenera sa de viaţă şi mama celor doi copii ai săi. Alina este excesiv de echilibrată, de ordonată, îi place ca totul să fie bine pus la punct, iar lucrurile să se întâmple atunci când au fost anunţate şi să nu o ia nimic pe nepregătite. Exact ceea ce-i lipseşte arhitectului. Poate că acestea sunt şi motivele-cheie pentru care cei doi formează un duo de succes. În afacere Alina a intrat în 2007, ca asociat, dar, încă de acum 12 ani – momentul în care s-au cunoscut –, s-au ajutat în toate proiectele pe care le-au derulat.

Lacoste, Benvenuti, Jolidon, printre clienţii lui Matius

Matius a amenajat magazinele a peste 30 de branduri, la unele dintre acestea implementând conceptul deja existent, la altele dezvoltându-l chiar el. Printre clienţi, se regăsesc Debenhams, Mark and Spencer, Jolidon, Triumph şi mulţi alţii. Aşa cum spune şi logoul businessului pe care îl conduce – „creator de succes”, Matius reuşeşte să transforme orice spaţiu banal într-un magazin care nu are cum să rămână în anonimat, arhitectul înlocuind griul şters cu o paletă de culori strălucitoate ce oferă varii sentimente: surprindere, atracţie, siguranţă, putere, încredere, unicitate şi plăcere.

Originea acestui studio este în Iaşi, oraş în care în anii `99, Marius Ichim, student la Arhitectură în acel moment, împreună cu alţi câţiva colegi au făcut parte dintr-un grup-manifest: „Mai dă o şansă României”. Fiecare proiect dezvoltat ulterior a avut asupra întregului grup o puternică influenţă, colaborarea dintre aceştia persistând chiar după 2002, când grupul s-a fragmentat. Matius Studio s-a dezvoltat în anii ce au urmat, anticipând evoluţia acestui nou domeniu, ajungând astfel să fie un studio de creaţie, specializat exclusiv pe conceperea şi implementarea proiectelor de amenajare a magazinelor.

Şi-a dorit să mai dea o şansă României!

Matius a absolvit Facultatea de Arhitectură „GM Cantacuzino“ din Iaşi, iar Alina – Relaţii Internaţionale, studii începute în România şi finalizate în Germania.

Boutique-ul are un istoric care reflectă exact ce s-a întâmplat cu generaţiile de după revoluţie. Tinerii de atunci, şi nu numai, încercau să plece peste hotare în speranţa că vor reuşi să-şi clădească un viitor strălucit. Matius a refuzat iniţial să facă acest pas, dorind – aşa cum singur spune – să mai dea o şansă României. În anul cinci de facultate, tânărul a vrut chiar să înfiinţeze o firmă, împreună cu alţi câţiva colegi, care să se numească „Mai dă o şansă României”, aşa cum se numea şi manifestul din care făcea parte la acea vreme, însă cei de la registrul comerţului din Iaşi le-a spus că numele ales este prea lung şi că trebuie să găsească o prescurtare. Au optat pentru MDS.ro – Multi Design Sistems. Vremea a trecut, acţionarii s-au schimbat, între timp Matius petrecând o perioadă în străinătate. Reîntors în România s-a decis să cumpere această afacere. „Nu fusesem niciodată tentat să plec definitiv peste hotare şi să o iau de la zero. În plus, mai aveam şi facultatea de terminat!”, afirmă Matius.

„Nu am vrut să mă învăţ să gândesc ieftin”

Nemulţumit de cum au decurs lucrurile în ţară, într-un final, arhitectul a decis şi el să plece peste hotare. Motivul? Mulţi dintre clienţii pe care îi avea atunci erau într-o zonă mult prea comercială, în care investitorul nu-şi dorea decât să scoată profit, nu-l interesa mai deloc arta, ci doar să facă o investiţie cât mai mică. „Pentru mine acest minimum s-a tradus prin foarte ieftin şi mi-am spus că nu vreau să mă învăţ de pe acum să gândesc ieftin, pentru că mai apoi avea să-mi fie foarte greu, aproape imposibil să fac saltul la arhitectură de calitate. Acest lucru nu înseamnă neapărat materiale scumpe sau lucrări costisitoare, dar eram constrânşi de furnizorii importanţi de construcţii şi finisaje să folosim tot timpul cam aceleaşi materiale: pal, gips-carton… acestea erau şi cele mai ieftine. Aşa că am decis să fac pauză la toate proiecte şi să încerc altceva”, îşi aminteşte Matius.

Ajuns în Germania, unde deja Alina se afla pentru o bursă de studii, a deschis câteva dialoguri cu birouri de arhitectură, dar nu a fost ceea ce îşi doreau. Aşa că au decis să se reîntoarcă în ţară şi să opteze pentru Capitală, unde şansele să pună pe picioare afacerea mult visată erau mult mai aproape de reuşită. Ceva mai târziu, după o fuziune cu businessul pe care îl avea pe-atunci Alina – impusă practic de impozitul forfetar existent la acea vreme – , s-a născut Matius.

Nu-şi doresc să se extindă

Deşi la un moment dat au avut tendinţa de a extinde afacerea, au decis că cel mai bine este să rămână un boutique de arhitectură specializat pe retail: concepte de magazin, de la logo la mobilier. Astfel se pot ocupa ei înşişi de fiecare client în parte. „Dacă eşti angrenat într-un proiect mare, începi să nu mai ai timp de ceilalţi, şi ţelul nostru este acela de a ţine noi contactul direct cu clienţii şi să nu trimitem un începător, care abia a terminat studiile, să se ocupe de aceştia. Asta am decis şi dintr-o experienţă proprie. Când ne-am căutat un apartament, am ales o companie mare, datorită faimei pe care o aveau. Însă am avut de-a face cu un student, care avea acolo un job part-time. Nu poţi avea cele mai bune rezultate în acest mod. Aşa că am decis să rămânem un boutique. Doar Matius este cel care îşi poate expune experienţa în faţa clientului, fără probleme. Planuri de extindere nu avem!”, adaugă Alina.

Ciobanul devenit arhitect

Matius s-a născut lângă Iaşi, în Târgu Frumos, dar copilăria şi-a petrecut-o undeva la ţară, în cel mai vechi sat atestat din România: Bugea. Şi-a petrecut serile într-o casă unde nu era curent electric, şi toate activităţile care se desfăşurau după ce apunea soarele se făceau la lumina lămpii cu gaz. A rămas fermecat de cercurile de la soba aprinsă, care se vedeau pe tavan, şi le admira în timp ce bunica torcea sau citea poveşti. Aşa şi-a dat seama că, pentru a descoperi lumina, ai nevoie de întuneric. Matius nu şi-a dorit din totdeauna să devină antreprenor, ba, mai mult, în copilărie, voia cu ardoare să se facă cioban. I se părea o meserie foarte „tare”. Mergea des la stână şi, împreună cu fratele lui, îşi ajuta bunicii să treacă oile prin strungă. Cu toate acestea, pasiunea pentru desen a descoperit-o timpuriu – pe la vreo 8-9 ani. Părinţii şi bunicii erau plecaţi la câmp, însă, fiind alungaţi de o ploaie năprasnică, l-au găsit pe Matius cu un caiet de matematică îngălbenit de vreme, descoperit într-un sertar. Desena, cu un pix colorat, motivele populare de pe pereţii din casa bunicii. Acest lucru îl liniştea teribil de mult şi îi crea o stare de fericire.

Matius nu a avut decât două săptămâni statut de angajat. Acest lucru s-a întâmplat chiar la început, când a venit în Bucureşti. „Am decis să targhetez Romexpo, ştiind că acolo pot să îmi dezvolt ideile de amenajare şi ştiam că sunt mulţi expozanţi. Ceea ce însemna numeroase standuri pe care le puteam realiza. Însă, după două săptămâni, am primit un telefon de la directorul general al unei firme care dezvolta City Mall. Acesta m-a întrebat dacă vreau să fiu coordonator de chiriaşi pentru acest mall. Le-am cerut un salariu care mi se părea foarte mare. Interviul se derula pe la 9 seara, totul era foarte dubios, nu inspira încredere şi am zis să cer foarte mult ca să mă refuze. Este vorba despre 1.000 de euro în 2005. Şi au acceptat. Apoi am plusat şi am spus că am nevoie şi de un calculator. Toate condiţiile au fost acceptate. Munca merită mai mult, dar atunci nu ştiam să apreciez”, povesteşte arhitectul despre debutul său în lumea afacerilor.

Se vedea lucrând în diplomaţie

Dacă la Matius totul are un iz de idealism, la Alina lucrurile au fost mereu pragmatice. Ea a ajuns la finalul gimnaziului, ştiind că iubeşte matematica. A absolvit apoi liceul, iar în urma unui proiect a conştientizat că-şi doreşte o carieră în diplomaţie – aşa că a ales să studieze mai departe Relaţii Internaţioale. „Eram la vârsta aceea când nici nu conştientizam ce înseamnă acest domeniu, dar suna cool! În 2000, când am absolvit liceul, nu erau foarte multe surse de informare, totul era foarte vag! În timpul facultăţii, mi-am dat seama că nu era aşa cum îmi închipuisem eu! Însă am descoperit ceva care mi-a plăcut foarte mult: partea de organizare. Acest lucru îl exersasem şi când eram mică… în orice eveniment eram implicată, eram omul cu banii şi cu paşii pe care trebuia să-i facem. La mine totul este mai pragmatic, nu sunt poveşti de spus ca la Matius, concluzionează cu sinceritate Alina.

Primul job: client misterios

Primii clienţi ai Alinei au fost prin clasa a VII-a. Ţinea meditaţii la engleză şi matematică pentru colegi apropiaţi de vârstă, însă primul job a fost la Iulius Mall din Iaşi. Alina a fost un client misterios pentru mai multe magazine. Dar primul job cu adevărat serios a fost cel de la Petrom, loc de muncă la care s-a văzut nevoită să renunţe după mai mulţi ani, din cauze financiare. „Petromul a fost o experienţă fabuloasă. Am învăţat în doi ani cât au învăţat alţii în zece, dar nu mă mai puteam întreţine cu leafa pe care o primeam. Nu m-am gândit să devin antreprenor, am plecat cu gândul să-mi caut alt job”, mai spune Alina. Astfel a ajuns să găsească o firmă, care i s-a părut că adoptă o relaţie foarte prietenoasă faţă de angajaţi, spre deosebire de fosta companie, unde erau reguli stricte, corporatiste. „Le-am propus să mă plătească pe factură, la proiect realizat! Aşa aveam şi eu mai multă libertate. Am încercat un an de zile, dar nu a fost activitatea care să se potrivească abilităţilor mele. Erau foarte multe autorizaţii de obţinut şi nu reuşeam să comunicăm cu oamenii… Pe mine nu m-a deranjat niciodată statutul de angajat, în timp ce Matius nu ar sta angajat nicio secundă”, susţine ea. Tânăra mai spune că tinde să îşi păstreze echilibrul în tot ce face. Se axează pe rigoare şi precizie, are grijă ca lucrurile să fie puse bine la punct, dar nu uită să-şi petreacă timp şi cu micuţii ei. „Dacă la sfârşitul zilei realizez că a fost una echilibrată, mi-au ieşit cifrele, dar am stat şi cu copilaşii, am venit cu idei la proiecte, n-am irosit timpul, e o zi câştigată…” Matius nu face singur totul. Are colaboratori cărora le deleagă din taskuri. „Sunt lucruri pe care trebuie să le fac personal. Eu merg la discuţiile importante cu clienţii. În plus, nu am cum să iau un om pe post de imprimantă legată de creierul meu. Nu poate să deseneze ceea ce am eu în cap!”, conchide Matius.

Articol preluat din Revista Cariere de decembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici