Nu știi dacă să-ți asumi riscul sau nu? Samantha Power are întrebarea cu care poți găsi răspunsul

Samantha Power avea 23 de ani când a plecat în Iugoslavia pentru a fi corespondent de război, în 1993. Marcată de ce se întâmpla în Iugoslavia și profund convinsă de responsabilitatea pe care comunitatea internațională o are de îndeplinit în astfel de cazuri, Samantha a trebuit să se lupte pentru ca această misiune să-i fie acceptată de colegi și de părinți. Se temea pentru viața ei, desigur. În plus, aflată la începuturile carierei, Samantha se mai temea și că ar fi putut să eșueze ca jurnalist – și nu oricum, ci în văzul tuturor.

În cartea sa, The Education of an Idealist: A Memoir, Samantha povestește despre un test pe care l-a conceput pentru a scăpa de îndoieli. Și-a formulat următoarea întrebare: Dacă aș eșua ca jurnalist, ar fi altceva de învățat din această experiență, în așa fel încât să merite să încerc? Răspunsul său a fost un foarte clar Da. Samantha a plecat în Iugoslavia, a fost corespondent de război timp de 3 ani, iar ulterior a câștigat premiul Pulitzer și a fost Ambasadoarea SUA la ONU în perioada ultimului mandant al lui Barack Obama.

Samantha continuă să folosească această întrebare, ca pe o busolă, pentru a-și înțelege opțiunile și a-și clarifica alegerile.

Samantha Power
Sursa: Facebook – Ambassador Power

Ar fi altceva de învățat din această experiență, în așa fel încât să merite să încerci?

Viața este mult mai bogată și mai complexă decât ne putem noi imagina sau plănui. Oricare ne-ar fi destinațiile, esențiale sunt călătoriile. În schema vieții, adeseori destinația este doar un pretext pentru a face călătoria. Așadar, nu reduce sensul și rostul doar la scopul final. Multe alte lucruri se împlinesc pe parcurs: te cunoști, capeți experiență, cauți soluții, îți pui întrebări, te perfecționezi, faci alegeri, cazi, te ridici, te transformi, devii. Uneori, numai prin călătorie poți căpăta conștientizările și experiența necesare pentru a vedea și a alege o destinație mai bună pentru tine. Totul e bine așa cum devine.

Scriitorul Neil Gaiman spune: „Imaginați-vă că visul vostru este un munte, pe care îl vedeți în zare. Stați cu ochii pe muntele acela. Când nu sunteți siguri pe ce cale să apucați, opriți-vă și întrebați-vă dacă ce faceți vă apropie sau vă îndepărtează de munte”.

Ce altceva ai învățat din experiențele tale, în așa fel încât să fi meritat să le trăiești?

Aplicată la trecut, întrebarea funcționează la fel de bine. Privește-ți viața și descoperă victoriile, rosturile și învățămintele discrete, de care nu ai fost conștient până acum.

Învățăm din eșecuri și ne sărbătorim victoriile. E adevărat – nu întotdeauna învățăm ce trebuie și nu întotdeauna sărbătorim cum trebuie pentru că preferăm să ne concentrăm fie numai pe ce e rău, fie numai pe ce e bine.

Asupra eșecurilor tindem să reflectăm mai mult pentru că eșecurile dor, iar de durere vrem să scăpăm. Dar este importat să reflectăm și la victoriile noastre, mai ales la cele nerăsunătoare – pentru că victoriile discrete adesea conțin învățăminte la fel de discrete. Astfel, indiferent dacă victoria ta este răsunătoare sau nu, privește-o atent ca să găsești capcanele în care nu ai căzut și instrumentele cu care te-ai salvat sau ai înaintat.

Fricile îți întind capcane. Așa că e interesant să vezi sub ce mască se ascund fricile tale, ca să le recunoști mai ușor în viitor. Multe frici au o aparență onorabilă, dar uneori sunt doar măști pentru nevoia de confort. De exemplu, frica de eșec sau nevoia de a fi recunoscut și acceptat se pot prezenta prin teama de a nu-ți putea putea susține financiar familia, rușinea de a pierde o oportunitate, neîncrederea în tine și în viitorul tău, teama de a nu avea succes, mândria de a fi validat și cooptat de o organizație renumită etc. Odată recunoscute, fricile își pierd din credibilitate.

Interesante și relevante sunt instrumentele cu care știi să te salvezi sau să evoluezi. Că este vorba despre valorile tale, despre intuiție și faptul că știi să o asculți sau că este vorba despre iubire și autenticitate (care îți arată calea mai bine decât toate) este important să identifici instrumentele cu care ai înaintat pe drumul vieții, pentru a le recunoaște în viitor și pentru a le oferi mai multă credibilitate.

Așadar, ce urmează? La ce spui “Da”, la ce spui “Nu”?