Oana Moraru: „Orice profesor este în primul rând profesor de gândire și de simțire”

E greu să cuprinzi într-o prezentare tot ceea ce este și face Oana Moraru de 20 de ani: învățătoare, profesoară de limba română, consilier educațional, antreprenor, inițiatoarea Agenției pentru Mentorat Educațional Helikon, creatoarea platformei Vocea Părinților – comunitatea de părinți și profesori interesați de educație românească. Este vocea puternică, informată și constructivă, care acționează pe căi oficiale, mediind relații între școală și familiile care au ceva de spus. Dar mai ales reprezintă vocea copiilor, a elevilor, despre care uităm un lucru esențial – ei sunt beneficiarii sistemului de învățământ. Nu profesorii, nu educatorii, nu directorii, ministerele și inspectoratele.

Pe Oana Moraru o știu de vreo patru ani, de când i-am descoperit ideile despre educație, în articolele de pe contributors.ro. Copiii mei abia intraseră în școală și aveam impresia că sunt singură printre părinții care își doreau cu totul altceva decât ce îmi doream eu pentru ai mei. Conectată fiind la ce se întâmpla în educația tărilor europene, mă simțeam stingheră și ciudată în ideile mele legate de creșterea copiilor. După ce am citit-o pe Oana Moraru, nu m-am mai simțit nici singură, nici deplasată și mi-am spus că mai există speranță pentru educație în România! M-am bucurat să văd că vocea ei devine tot mai auzită și tot mai prețuită în comunitatea Vocea Părinților. M-am bucurat să văd tot mai multe săli pline de părinți și educatori care vin special pentru ea. Fără prezentări savante, doar vorbind despre copii, cei mai puțin reprezentați în conferințele și dezbaterile pe teme de educație. Ea e, de fapt vocea copiilor, despre care uităm un lucru esențial – ei sunt beneficiarii sistemului de învățământ. Nu profesorii, nu educatorii, nu directorii, ministerele și inspectoratele.

La conferința Educația 4.0 organizată de Revista CARIERE, m-a impresionat mai mult ca oricând felul în care acest educator știe să se pună în mintea și în sufletul copiilor. În „Să redefinim copilăria”, prezentarea ei de la începutul conferinței, a vorbit despre mentalitatea românească în ceea ce privește educaţia, creşterea, grija faţă de copii, de la o vârstă la alta.

Recunosc că am răspuns greu la întrebarea ei: „Știți care sunt verbele gândirii?”. Și nici nu știam că ele pot fi stimulate de la cele mai mici vârste, cu precădere în grădiniță. Gândirea începe cu a observa, a structura, a se mira, a clasifica, a memora, a planifica, a compara, a estima, a critica, a povesti, a descrie, iar copiii pot fi antrenați de mici să gândească în această paradigmă. Revelator pentru mine a fost faptul că am aflat că în copiii noștri există memorie procedurală, pe care noi nu o antrenăm. Și că această memorie procedurală ar trebui să stea la baza a tot ceea ce facem și la job – ca angajați, angajatori, manageri, antreprenori. Dar câți dintre noi suntem conștienți de asta și învățăm să valorificăm această memorie procedurală în explicarea sarcinilor de serviciu, de învățare etc.? Tot de la Oana Moraru am învățat că perioada preșcolară este esențială în formarea copilului. Gândindu-mă la cum sunt grădinițele de la noi, unde copiii sunt duși pentru ca părinții să mai respire nițel, unde sunt ținuți în clase aglomerate, cu atenția deturnată la desene animate, forțați să doarmă sau să pună mereu lucrurile în ordine, am avut imaginea clară a faptului că învățământul este sabotat din fașă. Nu e de mirare că marii vizionari ai Americii investesc acum în învățământul preșcolar.

„Copiii de ieri (noi) au fost crescuți în idealul lui a ști sau a înțelege. Viziunea pentru noi era aceea a unuia care aplică sau implementează rețete prestabilite. Pentru copiii de azi, viziunea trebuie să se mute către a soluționa. Ei vor fi generația remodelării perpetue, uneori spontane, inovatoare a societății; din perspectiva tuturor greșelilor sau abuzurilor pe care le-am făcut noi, părinții și bunicii lor, ei vor fi generația care va trebui să facă salturi spectaculoase către reinventare. Ei vor fi valul soluționerilor, al celor care gândesc dincolo de rețete și integrează creativ dezavantajele create de noi”, concluzionează Oana Moraru.