Petru Grădinariu: Cred că bunăstarea nu poate fi atinsă fără binefacere
I-am admirat mereu pe oamenii care reușesc să facă din alergat o activitate de rutină. Poate și pentru că eu nu am reușit până acum acest lucru. Am intuit că te transformă ca individ, fiindcă îți depășești limitele fizicele și psihice. Așa că am stat de vorbă cu câțiva români care participă la maratoane pentru a afla cum au trăit și trăiesc ei această experiență. Am descoperit povești de viață, dar și trăirile lăuntrice prin care treci atunci când ești tu cu tine, simțind pământul sub picioare și văzându-i pe alții făcând același lucru. A fost mai revelator decât mă așteptam. În partea a cincea din această serie vă prezentăm istorisirea lui Petru Grădinariu, Therapy Area Lead, GSK.
Petru Grădinariu menţionează că nu este un alergător profesionist, nici măcar unul care aleargă în mod constant, săptămânal. El este motivat de corelaţia acestei activităţi cu cea de a face bine, de a ajuta. Adică aleargă de regulă la competiţii la care se strâng bani pentru diverse cauze sociale.
„Am început să alerg încă de pe băncile școlii. Atunci era o necesitate, trebuia să pregătesc probele sportive pentru că îmi doream o carieră militară. Nu aveam neapărat o condiție fizică foarte bună, iar baremurile păreau atunci destul de greu de atins. Îmi amintesc că am avut nevoie de un an de pregătire intensă (cu alergări zilnice) pentru a reuși să mă încadrez în baremuri. Păream un puști destul de ciudat atunci când alergam pe dealurile cu livezi dintr-un mic sat din Bucovina. Până la urmă, deși am fost admis la o școală militară, am renunțat la a face carieră în acest domeniu. Am rămas însă cu o condiție fizică bună și cu plăcerea de a alerga”, explică Petru Grădinariu.
A redescoperit această plăcere prin 2012-2013, când compania la care lucrează a susţinut o cauză socială: strângerea de fonduri pentru a acoperi costurile de spitalizare sau de îngrijire la domiciliu pentru bolnavii cu cancer în stadiu terminal, prin participarea angajaţilor la Bucharest Marathon.
„Mi-a plăcut atât de mult atmosfera de la prima cursă încât mi-am dorit să repet experiența la următoarele maratoane. De fiecare dată însă, motivația a fost aceeași: plăcerea de a alerga și de a face bine.
Deci, pentru el, acel moment de „aha” a fost când şi-a dat seama că poate face ceva în beneficiul celor din jur. Crede că e de ajuns doar să te oprești o clipă din „fuga” cotidiană și să te gândești la acest lucru. „Un alt moment de «aha» legat de alergare a venit în momentul în care am realizat că, atunci când faci bine, și tu te simți bine. Și dacă poate că fizic te simți bine de la alergat, psihic sigur vine de la gândul că știi că, mâine, cineva cu care soarta nu a fost atât de darnică o să zâmbească și o să se simtă mai bine pentru o clipă”, spune Petru Grădinariu.
„Sigur că alergarea te ajută să te menții sănătos, să găsești acea energie care să te ajute în carieră. Dar, la fel de bine, la aceste evenimente întâlnești alergători cu care ajungi să legi prietenii sau pur și simplu să ai discuții care să te motiveze, să își lase amprenta asupra ta, să îi urmezi, să îi laşi să te inspire. Și poate, la rândul tău, ajungi să-i inspiri pe alții”, explică acesta.
El îşi aminteşte că prima cursă a fost una de ştafetă, în care trebuia să alerge 10 km. Nu făcuse niciun antrenament și se gândea dacă o să fie în stare să termine cursa: „Au fost momente, pe parcursul cursei, când îmi venea să renunț, pentru că fizic nu eram chiar pregătit. Însă treci de cele mai multe ori peste aceste momente cu componenta mentală, psihică. Te motivează și cauza socială și, în acest fel, cumva, îți depășești limitele. Cred că până la urmă, de cele mai multe ori, contează acel de ce? Dacă de ce-ul este puternic, atunci și organismul găsește resursele pentru cum”.
Alergând de mai multe ori, ușor-ușor te obișnuiești cu efortul fizic, iar după aceea ajungi pur şi simplu să te bucuri de moment: „Ești doar tu cu tine. Uneori ai momente de introspecţie, îți pui ordine în gânduri, găsești idei noi sau îți vin în minte soluții pe care le căutai de ani. Dar eu, de cele mai multe ori, aleg ca să mă bucur de oamenii din jur, de atmosferă, de peisaje… și asta mă face un pic mai fericit!”
Pe Petru Grădinariu, alergatul l-a ajutat să-şi păstreze o condiţie fizică bună, dar altul este beneficiul pe care îl apreciază mai mult: echilibrul emoţional. Acest lucru, coroborat cu o cauză socială, te ajută să vezi viața altfel, să apreciezi lucruri pe care înainte poate că le treceai cu vederea, să valorifici timpul, să alegi mult mai atent ce contează cu adevărat în viața ta. „Iar când cunoşti poveștile unor oameni care poate au fost mai puțin norocoși decât tine, realizezi că, de fapt, limitele pe care le-ai depăşit la un maraton nu mai sunt atât de importante. Și dacă ei pot, cum ai putea să spui tu că e greu? Eu cred că bunăstarea nu poate fi atinsă fără binefacere”, mai spune Petru Grădinariu, care adaugă că lucrurile astea te fac să vezi viața altfel, să fii mult mai încrezător în ce poți să faci.
Maratoanele te pregătesc pentru EUL care vrei să fii
Articol preluat din nr. 252/octombrie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!