S-a născut la Montpellier, în sudul Franţei. Apoi a studiat în Anglia, de unde a plecat la Barcelona, iar acolo a lucrat trei ani pentru Reuters. Apoi s-a mutat la Madrid și a lucrat la agenţia de comunicare spaniolă Vegamedia. În 2003, a ajuns la Bucureşti.

Privind în urmă la toate aceste experienţe, Laurent Couderc susţine că a învăţat multe lucruri despre el și a obținut o noua percepţie asupra lumii: „Faptul că am studiat în Anglia mi-a deschis ochii și mi-am dat seama, mai ales, că nu există doar o singură capitală în Europa, ci mai multe. Spania a fost pentru mine o adevărată țară adoptivă, acolo mi-am început cariera jurnalistică şi păstrez legături foarte strânse cu această țară”.

O agenție de presă din Madrid l-a trimis pentru prima dată la București, unde a făcut un reportaj. La ceva timp după aceea, s-a întors în ţara noastră pentru că şi-a dat seama că putea să lucreze de aici în calitate de corespondent pentru presa francofonă, cu care avusese puține legături până atunci. „Orașul nu mi-a displăcut, dar eram mai ales obsedat de ideea de a lucra în calitate de corespondent”, mărturiseşte Laurent Couderc.

După terminarea studiilor, a realizat că jurnalismul este vocaţia sa. Aşa a rămas până acum și probabil aşa va rămâne toată viaţa sa.

De câţiva ani încoace, el are un proiect jurnalistic, în franceză, anume revista Regard, o publicaţie de referinţă pentru publicul francofon din Europa de Est. „Astăzi, eu îmi creez munca. Nu este întotdeauna simplu, trebuie să fii în special disciplinat și să crezi în ceea ce faci”, susţine acesta.

Citeşte şi: Doi români povestesc cum îşi împart timpul între job şi vacanţe

Presa românească, între critici și valoare

În perioada 2016-2017, presa românească a fost caracterizată de extreme, potrivit unui raport realizat de Departamentul FreeEx al ActiveWatch. „Pe fondul celor două campanii electorale din anul 2016 și al protestelor antiguvernamentale de la începutul lui 2017, o bună parte a mass media a funcționat ca instrument de propagandă al unor actori politici, intoxicând agenda publică cu discursuri partizane, dezinformări flagrante, amenințări și instigări ce au inflamat atmosfera și așa extrem de tensionată care caracterizează în ultimii ani discursul mediatic. Escaladarea dezinformărilor și a discursurilor contondente s a petrecut cu oblăduirea Consiliului Național al Audiovizualului, care a tolerat și încurajat, prin inactivitate și sancțiuni blânde, derapajele televiziunilor de știri. În același timp, este remarcabilă evoluția jurnalismului de calitate, în special în zonele de reportaj și investigație. Revirimentul înregistrat în ultimii ani s-a menținut, au continuat să apară proiecte noi, iar investigațiile au reușit să aibă impact la nivelul agendei publice”, se arată în documentul respectiv.

Aşa că am vrut să aflăm şi perspectiva asupra acestui domeniu a unui jurnalist-antreprenor francez, „adoptat” de România: „Presa românească este adesea criticată, dar eu cred că problema este, mai degrabă, lipsa de profesionalism a anumitor posturi de televiziune. În ceea ce mă privește, eu lucrez cu jurnaliști și fotografi români foarte buni”, spune Laurent Couderc.

Jurnalism „lent”: valorea adăugată versus viteză

Tehnologia are meritul de a fi rupt barierele de comunicare. Acum e mult mai ușor să vorbești cu oamenii, să ajungi la ei, indiferent de locul fizic în care se află. Poți ajunge (virtual) la aproape oricine și aproape oriunde.

Paradoxal totuși, noile tehnologii au condus la frânarea libertăţii de mișcare a jurnalistului și l-au cam țintuit pe scaun.

Suntem bombardați de informații de peste tot, care vin cu o viteză uimitoare. Omul vrea să afle acum, în timp real, dacă se poate, ce se întâmplă în țară și în lume, cum îl afectează etc. Ba mai mult, era digitală a generat tot felul de creatori de conținut, de la bloggeri și vloggeri la influenceri.

Extrapolând și exagerând puțin, oricine poate fi creator de conținut în ziua de azi.

Drept urmare, care mai este, astăzi, scopul profesionistului care face jurnalism? Am vrut să aflăm cum mai putem aduce valoare adăugată în acest domeniu şi dacă e nevoie de o reîntoarcere la origini, la calitate, în detrimentul vitezei.

„Întrebarea dumneavoastră este esențială. Regăsirea valorii adăugate, reacapararea atenției cititorilor – acolo este miza principală. Provocarea este mare, în zilele noastre, pentru că noile tehnologii permit oricui să difuzeze informații. Profesioniștii trebuie deci să se facă remarcați prin a fi și mai profesioniști. Și, mai ales, noi lucruri vor trebui create, fără să ne simțim totuși obligați să punem în aplicare cât mai rapid posibil ceea ce vine din Silicon Valley”, susţine Laurent Couderc.

El este adeptul aşa-numitului jurnalism „lent” – publicaţia sa apare trimestrial. Drept urmare, crede că pentru a răspunde noilor exigențe ale lumii informației, dar și pentru a crea din nou o valoare, una dintre opțiuni este să fie propuse un alt ritm și un alt mod de a prezenta informația.

„Jurnalismul lent nu este nou, publicațiile trimestriale există de mult timp. Şi cred că își recâștigă valoarea tocmai pentru că oamenii au nevoie de altceva. Cred mult în reportajele foto lungi, în interviurile ample, toate prezentate într-un format îngrijit, cu o anumită estetică. De altfel, aș vrea să insist și pe fond: modul în care jurnaliștii își construiesc articolele trebuie, fără îndoială, regândit. Menținând în același timp o adevărată deontologie, trebuie să știi să creezi un alt mod de a capta atenția cititorului, să construiești articole într-un mod original. Anglo-saxonii sunt mult mai deschiși la acest nivel”, susţine Laurent Couderc.

Cu toate acestea, nu este adeptul story stelling-ului, stil pe care îl simte departe de ideea lui de jurnalism. Mai exact, el percepe materialele de acest tip ca fiind nişte articole subiective, care nu fac decât să urmărească tendința actuală, conform căreia „toată lumea își exprimă părerea”. „Cred într-o oarecare obiectivitate jurnalistică, o smerenie în fața faptelor, o sensibilitate a jurnalistului pentru a transcrie informația într-un mod cât mai sincer și simplu posibil. Un jurnalist nu este un scriitor, chiar dacă poate, eventual, să devină unul”, opinează acesta.

El spune că prin munca sa de redactor-șef îl îndrumă pe cititor către informația de valoare. „Trebuie să simți informația. Și, mai ales, să nu te lași influențat. Nu suport să mi se spună că trebuie să public ceva despre un anumit subiect. Nu mă amestec în munca celorlați, mi-ar plăcea să fie la fel și pentru munca mea. Independența editorială este fundamentală. Fără independență editorială nu poți vorbi de credibilitate jurnalistică. Am șansa de a colabora cu parteneri privați și publici care au înțeles acest mesaj”, explică Laurent Couderc.

Jurnalism antreprenorial

Laurent Couderc este un susținător și un practician al jurnalismului antreprenorial. El spune că a vrut să facă o publicaţie proprie pentru a fi responsabil de produsul său media, atât la nivel redacțional, cât și financiar. „Asta îmi permite să fiu liber să urmez jurnalismul în care cred. Foarte des, jurnaliștii disprețuiesc aspectul financiar al unui produs media, ei se cred mai presus de grijile banilor pentru că lucrează cu cuvintele. Astăzi, profesia plătește această aroganță. Tocmai, trebuie să înțelegi cum funcționează ansamblul ecosistemului unui produs media pentru a fi garantul propriei independenţe. Și să creezi, să creezi”, susţine acesta.

Cu alte cuvinte, antreprenoriatul îţi permite să faci ceva în modul în care vrei tu să fie făcut.

Ce îi învață pe elevii români

Pe lângă partea de jurnalism antreprenorial, Laurent Couderc se ocupă şi cu formarea viitorilor profesionişti din acest domeniu: el este profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, unde predă un curs de jurnalism civic la unul dintre programele de master.

L-am întrebat ce urmăreşte să le transmită studenţilor săi. Răspunsul său a fost următorul: „Le-am spus mai ales să nu se grăbească și să creadă în instinctul lor. Nimic altceva nu e mai important”.

România se află pe locul 44 în World Press Freedom Index 2018 , în urcare două poziţii faţă de anul anterior.

Articol preluat din numărul 249/iulie-august 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.