Respect faţă de datorie şi onoare

Astăzi, Mihai este într-un moment „post-corporaţie”, de regăsire cu sine şi cu activitatea de consultanţă în strategii de business şi leadership. O bună ocazie să cunoască alte companii şi, mai cu seamă, alţi lideri, cu frământările, idealurile şi valorile lor. Mihai contribuie, în măsura în care poate, la procese de schimbare în cultura organizaţională sau în strategia de business.

În carieră a fost motivat de dorinţa de a purta numele de Ghyka cu demnitate. A fost educat într-un respect sacrosanct faţă de datorie şi onoare. A învăţat să nu se plângă şi să treacă peste dificultăţi, cu surâsul pe buze, gândindu-se mereu la alţii, care au avut mult mai mult de suferit. Exemplele sunt nenumărate şi cât se poate de diverse, ca epoca istorică. Doi Ghikuleşti au fost decapitaţi de turci, alţii – surghiuniţi ori, mai recent, au suferit chinul închisorilor comuniste, precum Monseniorul Vladimir Ghika, de curând beatificat de Biserica Catolică. Recent a fost pelerin la Sfântul Munte. „Am regăsit acolo pilde vii de smerenie, ascultare şi desprindere de cele lumeşti. Oameni frumoşi de la care înveţi cât de relative şi puţin importante sunt toate cele lumeşti. Atât de diferite de universul închis şi strict al corporaţiei.” A avut parte şi de provocări dificile. De regulă, un manager nou vine pentru a redresa compania dintr-o situaţie dificilă. „Ca manager nou, discursul tău are toate şansele să sune a gol, a fals, a şablon. E uimitor să constaţi cât de mulţi manageri spun aceleaşi cuvinte goale, în care nimeni nu crede, dar pe care subordonaţii le repetă, din mimetism ori datorie corporatistă.”

De fiecare dată când a venit la cârma unei echipe, i s-a părut esenţial să aibă încredere în viitor şi în planul pe care îl construia. Încrederea porneşte, de fapt, din interior şi în primul rând din capacitatea sau incapacitatea de a transmite colegilor că are încredere în ei şi îi apreciază, iar pentru asta enevoie de timp şi de o deschidere reciprocă.

A fost foarte dificil să schimbe companiile, însă cel mai greu i-a fost să lucreze cu domeniul public şi privat în acelaşi timp.

„Sunt două lumi foarte diferite, în care rareori se regăsesc aceleaşi valori şi motivaţii.” În mediul de business românesc îi displace lipsa de disciplină şi de punctualitate. Îl încântă însă umorul pe care îl regăseşte la tot pasul şi capacitatea de dăruire pentru companie, la toate nivelurile. Dăruirea, uneori până la uitarea de sine, îl forţa să intervină şi să-i trimită pe oameni acasă după opt seara.

Mihai Ghyka a fost şi a rămas un mare admirator al lui Carol I, făuritorul României moderne. „Ca un lider autentic, înţelege imediat că premisele situaţiei trebuie schimbate înainte de a se apuca să schimbe ţara însăşi. Văzând casele Golescu, cu căruţe şi boi trecând prin noroiul din faţă, întreabă: „Unde e Palatul meu?” E o întrebare cu valoare de simbol, şi nu de comoditate, mai cu seamă că noul domnitor era militar de carieră. Fondarea Dinastiei, realizarea Independenţei, a primei Constituţii, crearea monedei naţionale şi implementarea trecerii la alfabetul latin sunt schimbări majore în devenirea noastră istorică. „Carol era determinat, vizionar şi disciplinat în a duce la îndeplinire planul său: modernizarea României. După 48 de ani de domnie, România arăta altfel. O ţară independentă, demnă şi, foarte important, o ţară europeană, cu un cuvânt greu de spus la curţile marilor puteri. Cred că măsura unui lider este dată de ceea ce lasă în urmă.”

Articol preluat din Revista Cariere de septembrie. Pentru detalii legate de abonare, click aici