Richard Branson: Noua lume a turismului spaţial privat

Iris Brueggler: De ce te fascinează spaţiul atât de mult?

Richard Branson: Întotdeauna am avut tendinţa să fiu aventuros. Când eram copil, am vrut să devin atlet, dar m-am accidentat la genunchi şi visul a devenit imposibil, aşa că am continuat să explorez lumea prin alte mijloace. Deşi cei mai mulţi se interesează de societăţile mele comerciale, trebuie spus că am stabilit zboruri-record cu balonul cu aer cald – unul trans-Altlantic şi celălalt trans-Pacific –, iar în 2004 am stabilit recordul pentru cea mai rapidă trecere a Canalului Mânecii într-un vehicul amfibie. Explorarea spaţiului prin intermediul Virgin Galactic este cea mai recentă aventură – una care va ridica probleme tehnice foarte interesante.

Urmărind aterizarea finală a navetei spaţiale Atlantis la Kennedy Space Centre din Florida, luna trecută am trăit un moment hotărâtor. Momentul marca finalul unei istorii pe care NASA a început-o în 1981, când a lansat programul spaţial. De atunci, aceste navete reutilizabile au călătorit 542 de milioane de mile şi au transportat în spaţiu 355 de oameni din 16 ţări. Este un program pe care eu şi echipa mea îl urmărim îndeaproape, atât din punct de vedere al afacerii noastre, cât şi din interes personal.

Până acum, activitatea de dezvoltare a rachetelor, a navetelor spaţiale şi a călătoriilor în spaţiu a fost un domeniu de aplicare exclusiv guvernamental: câştigarea Cursei Spaţiale în timpul Războiului Rece era o chestiune de mândrie naţională pentru Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. Acum, odată cu încheierea programului, guvernul SUA vrea ca sectorul privat să dezvolte noua generaţie de vehicule şi platforme spaţiale pentru călătorii în spaţiul cosmic apropiat.

La Virgin Galactic suntem absorbiţi de provocarea pe care ne-am propus-o, aceea de a oferi călătorii spaţiale suborbitale în următorii doi ani din baza noastră din New Mexico. NASA îşi va focaliza acum atenţia către proiectarea şi construirea unei navete spaţiale multifuncţionale pentru distanţe lungi, Orion, care sperăm că va putea transporta oameni pe un asteroid până în 2025 şi pe Marte în 2030.

I.B. Crezi că omul va fi vreodată capabil să părăsească Pământul şi să traiască pe alte planete?

R.B. În urmă cu câţiva ani, Google şi Virgin au pus la cale o glumă de ziua păcălelilor, pe 1 aprilie. În acea zi susţineam un discurs în Las Vegas. Spre final am spus audienţei că le voi comunica ceva în premieră mondială: lansarea unui nou proiect numit Virgle, care avea ca scop colonizarea planetei Marte şi construirea unui oraş acolo. Furnizându-le câteva detalii, dar pe un ton foarte entuziast, le-am explicat că fondatorii Google, Larry Page, Sergey Bryn şi cu mine căutăm voluntari gata pentru o misiune de pionierat. Aventurierii nerăbdători au inundat scena, dovedind că mulţi simt emoţia şi setea de explorare a spaţiului. Deşi va mai dura mult până când o companie privată va reuşi să ajungă şi să colonizeze alte planete, misiunile spaţiale guvernamentale ar putea ajunge pe Marte la următoarea generaţie.

I.B. Ai foarte multe acţiuni caritabile, însă astăzi sute de mii de oameni din Africa mor de foame. Nu ar fi mai bine să le dai lor banii pe care îi investeşti în aventura spaţială?

R.B. Cred că trebuie să le fac pe amândouă. Trebuie să aducem laolaltă guvernele, ONG-urile şi lumea afacerilor pentru a răspunde provocărilor de tipul foamete, sărăcie şi schimbări climatice cu care ne confruntăm astăzi. Pentru a face faţă foametei îngrozitoare din Somalia, de exemplu. Dar aceasta nu ar trebui să rămână singura preocupare a oamenilor: explorarea spaţiului capătă valenţe extinse pe măsură ce căutăm indicii cu privire la modalitatea de abordare a schimbărilor climatice şi minimalizării efectelor ei.

Vom crea o piaţă fundamental nouă pentru călătoriile în spaţiu: publicul larg.

În urmă cu peste o sută de ani, când a fost lansat primul zbor comercial (în Germania, cu balonul Zeppelin), evenimentul a accelerat dezvoltarea tehnologiei aviaţiei, a contribuit la crarea unei cereri şi, în timp, a dus la scăderea preţurilor în beneficiul tuturor. Călătoriile spaţiale orbitale nu vor fi la îndemâna oamenilor de condiţie medie în următoarea perioadă, dar călătoriile suborbitale vor fi disponibile pentru milioane de oameni în următorii zece ani.

Proiectul Virgin Galactic ne-ar putea ajuta să trecem dincolo de călătoriile cu avioanele cu reacţie ale ultimilor 50 de ani, punând punct cu punct bazele transportului spaţial. Într-o bună zi o inovaţie în transportul suborbital ar putea reduce dramatic timpul în care ne deplasăm în jurul lumii. Ar trebui să fim capabili să construim avioane spaţiale care să poată parcurge distanţa dintre Sidney şi Londra în doar câteva ore.

Programul spaţial al grupului Virgin este conceput astfel încât să poată fi extins mai departe: vehiculele noastre sunt aproape integral refolosibile, ceea ce reprezintă cea mai importantă şi totodată necesară inovaţie pentru a avea un transport spaţial la costuri reduse. Dincolo de planurile noastre iniţiale pentru turismul spaţial, sper că vom folosi tehnologia Galactic, care prevede dezvoltarea unor operaţiuni comerciale de lansare a sateliţilor de mici dimensiuni, precum şi de operaţiuni de cercetare a spaţiului cosmic.

Explorarea spaţiului este esenţială pentru viitorul şi bunăstarea omenirii. Acum, când agenţiile guvernamentale îşi reorientează atenţia către alte eforturi, noi vom prelua ştefeta dezvoltării unei tehnologii spaţiale sigure, curate şi viabile din punct de vedere comercial pentru turismul spaţial, ceea ce este o provocare extraordinară şi una care va face diferenţa la nivel planetar.

Traducerea şi adaptarea în limba română de Dragoş Nicolae