Roland Hermann – La granita dintre aventura si altruism

Atmosfera in familia in care a crescut a fost una pasnica, in care a invatat de la parintii sai ce inseamna respectul reciproc, acestia fiind suficient de „ardeleni“ incat sa nu strige si sa nu tranteasca atunci cand aveau loc disputele omniprezente in orice familie. Tot ei au facut efortul de a solicita un pasaport autoritatilor din fostul regim comunist, cu scopul de a vizita tarile din blocul sovietic, in ciuda oricaror amenintari. Asa se face ca la varsta de 6 ani, Hermann era deja apt pentru o calatorie mai lunga de trei zile, plina de aventura, cu trabantul, pana in Berlinul de Est. Poate de atunci i se trage dorul de duca. Amintirea unor piete din Berlinul anilor `80 i-a ramas si acum proaspata in minte.

Jungla din realitate

Douazeci de ani mai tarziu, in 2005, in Guyana Britanica, oferea pentru prima oara asistenta medicala unor triburi de indigeni. Au fost primele 40 de zile din viata sa in care nu stia foarte exact cum vor decurge lucrurile. De obicei, la el, aceasta „exactitate“ provine din experienta si din descifrarea reusita a unor indicii, dar in cazul acesta, Hermann se baza mai mult pe lecturile din copilarie si pe fanteziile sale legate de jungla si de indieni.

Vezi aici o galerie foto Roland Hermann

A plecat in gand cu doua dorinte arzatoare: sa nu fie in situatia de a da vesti rele despre sine si despre echipa, celor de-acasa, si de a nu pierde nici un pacient. O situatie mai putin dorita cu care s-au confruntat a fost cand nu mai reuseau sa gaseasca satul in care isi propusesera sa campeze. Aceasta, dupa ce calatorisera in amonte cu barca pe un rau in care se aflau serpi constrictori si fusesera nevoiti sa coboare in apa de mai bine de zece ori, pentru a putea trece de cate un vartej.

Era deja spre seara si innoptatul in barca nu era o optiune demna de luat in calcul, cum nici croirea unui loc de campare nu era o idee fericita, deoarece toti erau extenuati. In cele din urma, spre norocul lor, au zarit un indian care statea langa un foc pe marginea raului. Acesta i-a condus la locul unde puteau sa lege barca. S-a dovedit ca indianul ii astepta pe ei si ca satul era la doar la cinci minute de mers prin padure…

Dintre toate misiunile de pana acum, in Ciad a fost cel mai frustrant. Necesitatile medicale erau peste posibilitatile spitalului rural unde s-a dus sa dea o mana de ajutor. Situatia politica si de securitate era extrem de incerta. Tara este puternic afectata de activitati teroriste si tensiuni politice, care pot degenera rapid in confruntari violente. Cand James Appel, medicul misionar care coordoneaza spitalul, intra in sala de operatii, „chiar daca era crunt si acolo, era ca un refugiu“.

Managementul sansei

Pentru Hermann insa, cel mai greu a fost in taberele de refugiati din Gore. Fiind in Bere, i-a sunat pe cei de la UNHCR (Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite). Cum in tabere nu existau nici un fel de servicii medicale stomatologice, o mana de ajutor ar fi fost mai mult decat bine venita. Asa ca el si colegii sai au fost transportati cu masinile de teren pentru a-i ajuta pe refugiati. Isi aminteste ca, pe langa faptul ca erau foarte multi, pacientii aveau si probleme multiple.

Educatia legata de igiena era mult diferita de standardele lumii civilizate, sau inexistenta. „Triajul pacientilor era foarte dureros, asta ma apasa foarte tare sufleteste. Aveam in fata un pacient cu probleme si o singura sansa, pe mine. Intrebarea era cum sa fac ca sa beneficieze toti de aceeasi sansa? Daca lucram foarte mult la un singur pacient, probabilitatea de a-i trata pe multi altii scadea. Daca rezolvam partial problemele unuia si reuseam sa ajung si la altii, ma durea sufletul pentru pacientul caruia trebuia sa ii mai fi lucrat.“

In plus, in cort sau sub prelata era foarte cald. Traducerea era anevoiasa si nu era intotdeauna sigur ca indicatiile de dupa extractii erau intelese sau ca existau conditii sa fie respectate. A fost totusi placut sa intalneasca persoane care cunosc Romania si care se bucura sa revada romani; de exemplu, directorul UNHCR din Gore, un sarb care intelegea limba si impreuna cu care a incercat sa gateasca ceva traditional romanesc.

O zi de lucru obisnuita in misiune era una in care se deplasau si isi instalau cabinetul sau care era dedicata in intregime problemelor pacientilor. In Guyana se deplasa cu un avion mic, de patru locuri, cu ATV-ul, canoia sau pe jos. Pe Amazon se deplasa cu un catamaran, in Bolivia cu o barca cu motor, in Nepal doar pe jos, in Ciad cu masini de teren, cu microbuzul sau cu motocicleta. In Ciad a testat ideea de a asocia sportul extrem cu serviciile medicale. Totusi, zilele petrecute in misiune nu trec niciodata drept obisnuite, deoarece acolo nu intervine rutina. Sunt zile pe care nu le va uita niciodata…

Lucrul cel mai important pe care l-a invatat de cand se implica in proiecte de voluntariat este sa pretuiasca viata si sa respecte oamenii, chiar si la capatul lumii. Faptul ca el se afla acolo, ca sa-i ajute, nu ii da dreptul sa se creada superior. A invatat ca prietenia si cuvantul unui om de cuvant sunt foarte valoroase. A invatat ca este mai greu sa iti traiesti viata pentru cineva, decat sa ti-o dai pentru cineva. A invatat sa pretuiasca apa curata si mancarea servita in tihna. Nu in ultimul rand, a invatat ca pacea este mai valoroasa decat fericirea. Lista ar putea sa continue si, poate, intr-o zi le va asterne pe toate intr-o carte…

Omenia, un filtru important

Vestile despre faptele sale de voluntariat n-au ramas fara ecou. Asa se face ca Hermann a fost protagonistul unui scurt documentar al postului Discovery Channel in cadrul campaniei „Descopera eroul din tine“, apoi s-a vorbit din ce in ce mai mult despre el in programele de stiri.

A fost unul dintre speakerii editiei 2010 a TedX Bucuresti. Apoi filmuletul sau de prezentare a fost inclus in gala de scurtmetraje ShortsUP Eroi Contemporani, organizata de asociatia Oricum la Bucuresti. A acordat un interviu la Acasa TV si a prezentat fotografiile si videoclipurile filmate in calatoriile sale.

Alaturi de el, din echipa mai fac parte, de regula, o femeie medic si un barbat, fost asistent SMURD. Ar mai fi nevoie de un medic generalist si de un dentist, dar, pentru un cetatean roman cu un venit mediu, o astfel de deplasare costa. Hermann munceste in timpul anului si din banii pe care ii pune deoparte isi finanteaza calatoria. Cel mai scump este biletul de avion, care costa, in medie, 1.000 de euro. Sprijin financiar pentru deplasarile sale nu primeste de nicaieri.

E adevarat ca tentative de strangere de fonduri au existat, de la diferite fundatii sau asociatii care sustin astfel de proiecte, dar n-a obtinut nimic. Asa ca s-a hotarat fara ezitare sa mearga pe linia voluntariatului: si el, si insotitorii lui isi platesc singuri drumul, viza, imunizarile etc. Hermann admite ca nu doar de bani e nevoie, ci si de echipamente.

Desi nu neaga cu totul necesitatea unui sponsor care sa ii acopere sau sa ii ramburseze o parte din costurile de calatorie, se teme ca pretentiile cu care vine de regula un finantator i-ar putea incalca sau restrictiona libertatea de decizie. Recunoaste ca ar fi frumos sa ii dea cineva bani pentru zece ecografe mobile, dar, daca lucrul acesta oricum nu se intampla, el e multumit daca un medic independent i se alatura si isi aduce propriul ecograf. Cu alte cuvinte, Hermann tine sa lucreze in absenta oricaror constrangeri si vrea sa isi pastreze independenta optiunilor. In plus, poate fi sigur ca toti acei voluntari care i se alatura de bunavoie si isi platesc singuri cheltuielile sunt implicati 100% psihic si emotional. „A aduce cu tine zece medici pe care i-ai platit din banii unei companii nu e totuna cu a aduce doi-trei medici care au facut tot posibilul sa ajunga acolo ca sa isi faca treaba. E o diferenta mare de mentalitate.

“ Fie ca e vorba de Crucea Rosie, Médecins Sans Frontières, Cooperazione Internazionale, The Flying Doctor Service – in teren si-a ales intotdeauna parteneri de incredere care i-au ajutat sa ajunga in locurile unde era mai mare nevoie de ei. In prima misiune, din Nepal, a colaborat cu o fundatie locala care isi propunea ridicarea nivelului de trai al populatiei din zona Everestului, aflata in afara zonei turistice, deci lipsita de posibilitati de dezvoltare. „In aceste comunitati chiar si un tanar, proaspat iesit de pe bancile scolii de medicina, e mult mai util decat un vraci.“

Lucrand cot la cot cu medicii straini a putut constata ca medicii nostri nu sunt cu nimic mai prejos decat colegii lor din SUA, Franta sau Italia si ca au un potential foarte bun. Atunci singurul filtru de selectie ramane omenia. „Un tip de umanism pe care nu ai cum sa il apreciezi acasa. In plus, doar in teren se vede cine isi pastreaza capul si cine se pierde, suprasolicitat de situatie.“ Ideea de organizare a expeditiilor intr-un cadru legal a aparut de la bun inceput, dar nu reprezenta o urgenta atata timp cat functionau ca un grup de prieteni care mergea sa-i ajute pe oameni dezinteresat. Cu timpul insa a pus bazele Asociatiei Friends Operating Remote Medical Service care anul acesta pregateste expeditia medicala „Misiune Nepal 2011“.

Spune ca, daca nu s-ar fi gasit oameni dispusi sa riste mai mult decat ceilalti, omenirea nu ar fi ajuns unde se afla astazi in materie de civilizatie si tehnologie. Dintre toti voluntarii care au diferite capacitati si un anumit potential, nu toti sunt inzestrati sa plece peste granite, sa accepte riscuri. Din moment ce e in stare sa zboare cu parapanta, sa sara din avion, sa escaladeze un perete, sa faca alpinism, a descoperit ca e astfel construit incat
poate sa isi asume riscuri. Odata, cand zbura cu parapanta si era intr-o situatie periculoasa in care putea sa isi piarda viata, si-a dorit sa nu se fi expus atat de mult doar de dragul sportului sau al adrenalinei si ca, daca va mai fi vreodata in situatia sa isi riste viata, atunci macar sa fie pentru o cauza nobila.

Nu e nimic ocult sau esoteric in ceea ce face. Si, desi a crescut intr-o tara crestina si e adeptul unor precepte crestine, e constient ca impartaseste principii valabile in multe alte confesiuni. In cele cateva proiecte umanitare in care a fost implicat a inteles ca teologia e o treaba si „a te duce si a-i ajuta pe oameni e alta treaba“. Fireste ca misiunile umanitare si religia se pot stimula reciproc dar Hermann se fereste sa faca teologie.

Nu neaga insa ca in ceea ce face exista si un castig spiritual. De altfel, nu considera necesar sa ofere prea multe explicatii despre ce anume il motiveaza si spune ca, daca am citi cu totii vietile celor care au renuntat la orgolii si la sine ca sa se dedice altora, ar fi totul mai usor de inteles. Exemplele care l-au inspirat initial au fost cele ale medicilor misionari Albert Schweitzer si David Livingstone, la care s-au adaugat mai tarziu exemplul doctorului Raed Arafat din Romania sau al lui James Apple, medicul american din Ciad.

Sase secrete despre Roland Hermann

• In bucatarie: Este adeptul unui regim alimentar lactovegetarian. Ii plac branzeturile.

• La televizor: Filmul Baraka pentru imaginile si ipostazele memorabile prezentate. Filmat in peste 20 de tari, documentarul arata contrastul dintre viata poparelor din lumea a treia, pe de o parte, si societatile civilizate si ultradezvoltate, pe de alta.

• In biblioteca: Masina eternitatii de Mark Clifton – pentru ideea eternitatii disponibila omului simplu, nu savantului.

• La pian: Interpreteaza piese de muzica neoclasica.

• La concert: Compozitorul Hans Zimmer, autorul coloanei sonore a filmului The Lion King.

• Pe teren: Are un sport preferat? Zborul fara motor. Hermann este pasionat de zborul cu parapanta catre locuri inacesibile.

Imi vorbeste despre un prieten comun de-al sau si de-al doctorului Apple ― un pilot de avion ―, unicul supravietuitor al unui accident in jungla, petrecut cu sase lui inainte ca romanii sa ajunga acolo si care, din cauza unor conditii meteo extreme, a fost nevoit sa isi evacueze pasagerii din avion – echipa din care facea parte Hermann -, fara bagaje.

La cativa ani distanta de la acel incident a aflat ca baietelul in varsta de numai patru ani al pilotului a murit din cauza unor complicatii cauzate de malarie. A vrut sa-i scrie, ca sa isi arate compasiunea, dar nu si-a gasit cuvintele. „Tot ce simteam era rusine. Gary, pilotul, e acolo 24 de ore din 24 si eu stau acasa, conduc o masina cu servodirectie, am un apartament incalzit, am curent electric, apa curenta… Am atatea mofturi pe care mi le pot satisface. Am mancarea mea preferata, cada mea de baie cu apa fierbinte. Am toate acestea la indemana, in timp ce omul acela sta cu familia in padure si isi risca viata sa si a familiei sale tot anul. Mi-e atat de rusine incat…. nu pot sa stau acasa, oricat ar carti cineva…“

In 2011, planurile sale vizeaza doua deplasari: prima ar fi in Nepal in regiunea Solukhumbu. Aceasta este o zona in apropierea Everestului, unde populatia apartine castelor Sherpa si Rai. Expeditia va avea loc in perioada februarie-martie si Hermann spera ca vor fi suficient de multi voluntari incat sa poata organiza mai multe echipe care sa lucreze in schimburi de cate o luna, astfel incat sa acopere o perioada cat mai indelungata, poate chiar tot anul.

Apoi in toamna, in perioada septembrie-octombrie, se va deplasa catre cea de-a doua destinatie, Republica Centrafricana. Aceasta tara nu a atras atentia ONG-urilor prin conflicte majore, pana acum, iar dezvoltarea ei in ultimii 15 ani nu a fost sustinuta. Sistemul de sanatate se afla intr-o stare precara, deoarece nu sunt formate suficiente cadre medicale. Hermann nu e usor de intimidat. Are suficient de multe optiuni incat sa nu se dea batut niciodata si sa treaca, atunci cand e cazul, la planul B, C, D, E, F etc. Spune ca lucrurile care ne darama trebuie sa fie folosite pentru progresul personal, nu spre autodistrugere. Stie ca parintii sai isi fac griji mari pentru el cat e plecat. S-a intamplat sa fie in jungla si timp de trei saptamani si sa nu se mai stie nimic despre el. N-avea telefon, e-mail, nimic. Spera ca parintii sai isi pun toata increderea in el si in Dumnezeu.

„Nu e datorie, e chemare“

Toti trebuie sa ne orientam in asa fel incat sa fim 100% eficienti in ceea ce facem si sa ne folosim toate atuurile genetice, fizice. „Daca ai toate calitatile si ti-ai gasit grupul-tinta catre care sa iti indrepti preopcuparile, este foarte important sa te duci acolo unde esti 100% eficient. Mi-ar fi placut sa fiu pilot si doctor, in acelasi timp, dar nu s-a putut, au fost probleme financiare, a trebuit sa merg pe un drum mult mai sinuos si mai lung.“

Oricine vrea sa faca ceva, acolo unde merge Hermann, ar trebui sa puna mana pe telefon sa sune la UNCHR sau la oricare alta organizatie mai mare si sa ceara sa se faca voluntar sau sa se implice in anumite proiecte. E nevoie de economisti, de contabili, de juristi. Sunt atatea drepturi incalcate sau necunoscute, pe care indigenii nici nu stiu ca ar putea sa si le exercite, incat orice contributie poate fi salvatoare.

Cateva lucruri de luat aminte de la Roland Hermann:

Cand nu e inteles:

„Am doua posibilitati. Prima: sa fac ceea ce inteleg cei din jur, astfel sa renunt la identitate si sa ma indeletnicesc cu activitati banale. A doua: sa merg mai departe cu cei care vor sa vina cu mine sau pe cont propriu.“

Initiativa

„Societatea noastra este una de consum. Initiativa sau pasivitatea se raporteaza la consum si la piete, astfel ar trebui sa tinem cont de indicatori multipli pentru a ne gandi cum sa incurajam «initiativa»…Eu am ales exemplul personal.“

Un portret complet?

„Nimeni nu are un profil complet si fiecare este dator sa faca modificari sustinute la propriul portret, pentru a evolua, pentru a se autodepasi, pentru a trai. La fel ma straduiesc si eu.“

Ceva nou de invatat?

„Probabil speologie sau scufundari…“

Roland Hermann

32 ani – nascut la 14 ianuarie 1978 Medias – jud. Sibiu
Profesia: Medic Dentist – Implantolog
Studii:
2003 absolvent al U.M.F. Targu Mures – Facultatea de Medicina Dentara
1996 absolvent al Liceul Teoretic „St. L. Roth Medias“ – profil informatica
1984 – 1992 Scoala Generala „Hermann Oberth“ Medias Cls. I – VIII – sectia germana
Experienta profesionala:
2008 – 2010 activitate in propriul cabinet din Medias;
2005 – 2007 Medic Dentist angajat al SC. Privadent S.R.L.;
2004 – 2005 Stagiatura in cadrul cabinetului Liceului SNG Medias aflat in administrarea Spitalului Municipal Medias
Proiecte umanitare:
2009 Amazon, Brazilia;
2008 Solukhumbu, Taksindu la 3200m, Nepal; Mugonero (Lacul Kivu) Ruanda;
2007 Kelo (Spitalul rural Bere), Gore (tabere de refugiati, in colaborare cu UNHCR), Ciad;
2006 regiunea 7, triburile Patamuna si Akawayo, Guyana Britanica;
2005 regiunea 7 si 8 , triburile Makushi, Patamuna, Akawayo, Guyana Britanica
Hobby:
Parapanta, Muzica – pian, chitara, blockflöte; drumetii, parasutism, alpinism, fotografie, desen.