Serban Toader – Increderea ,cel mai mare premiu pentru un auditor

Nu cred ca exista vreun copil care sa raspunda la intrebarea "Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" – auditor. Nu-mi imaginez ca dv. ati putea fi exceptia. Ce doreati, asadar, sa va faceti la varsta intrebarilor?

Noi traim intr-o lume cu totul diferita de cea a copilariei mele, in sensul ca acum exista profesii care nu se aflau pe radarul imaginatiei cu 30 de ani in urma. Alt regim, alte valori, alte preocupari, alta cultura… La vremea aceea, eram ca orice alt copil, nu cred ca as fi dat un raspuns diferit. Vroiam sa fac lucruri extraordinare in viata.

Dar cand ati crescut mare si erati, de exemplu, student, va imaginati lucrand in "Big 4"?

O precizare: la vremea cand eram eu student, nu exista "Big 4", ci "Big 6". Fireste ca mi se parea de neatins un job intr-una dintre marile companii de consultanta. O vedeam ca pe culmea desavarsirii si excelentei profesionale. Intrarea mea in KPMG a fost si rodul inspiratiei de moment. Si se pare ca nu am ales rau, dimpotriva. Terminasem cei cinci ani ai facultatii de Comert de la ASE si ma aflam in plin masterat, facut in paralel cu seminariile pe care le sustineam la catedra de marketing. La vremea aceea, KPMG-ul abia se infiintase. Publicasera un anunt de angajare in presa, mi-am trimis CV-ul, dupa care au urmat patru-cinci interviuri, mult mai multe decat se dau acum. In momentul cand mi s-a spus ca am fost acceptat si in ce departament o sa lucrez, am fost extrem de fericit si am sarbatorit cu adevarat vestea, pentru ca mi se parea extraordinar ce mi se intampla.

La mijlocul anilor ’90 contextul eco–nomic era altul fata de cel actual. Sa ne aducem aminte ca era o perioada de hiper inflatie, de criza economica, nu erau prea multe investitii, se infiintasera doar cateva banci, dintre care unele au intrat in nefiinta, desi pareau foarte solide…

Acestea puteau fi argumente care sa va descurajeze.

Dimpotriva. Stiam ce inseamna o companie de audit si consultanta, nu a fost o decizie oarba.

In timpul facultatii, ati fost un "tocilar"? In literatura moderna este luat in balon acest tip de atitudine fata de educatia formala.

Sa stiti ca eu nu vad ceva negativ in a fi tocilar, chiar daca nu cred ca am fost unul. Erau materii care imi placeau mai mult, altele care imi placeau mai putin, insa am incercat sa fiu sarguincios si sa ma tin de treaba.

De ce ati fost ales de KPMG, ce calitati au cantarit cel mai mult?

Si atunci, ca si acum, cel mai mult conteaza bunul-simt, logica si cei sapte ani de acasa. Partea tehnica se pune foarte bine la punct prin intermediul sistemului de training, dar daca oamenii nu au atributele de mai sus e mai greu sa le generezi. Persoanele care lucreaza in multinationale constituie clasa medie a societatii. De aceea, este important sa avem o clasa medie civilizata, politicoasa, modesta, cu bun-simt, pentru ca altfel nu ajungem nicaieri, pierdem directia.

In ce moment al carierei ati urmat cursurile EMBA din Paris? Dar Afacerile Internationale de la Edinburg?

In 2004. Eram Senior Manager cand am inceput acest program, aveam deja opt ani in KPMG. Dar cele doua trebuie vazute ca parte a aceluiasi program de EMBA, care pentru mine a fost continuarea procesului de educatie. Dupa ce am obtinut bazele profesionale, adica certificarile profesionale de care aveam nevoie pentru a-mi desfasura activitatea, am simtit ca trebuie sa-mi dezvolt si capabilitatile de management si de leadership, aveam nevoie de ceva mai mult. Pentru ca exista acest program in cadrul KPMG cu o foarte buna reputatie, cu o curricula foarte buna, cu profesori reputati, m-am gandit sa-l urmez. A fost foarte greu, dar nu-mi pare rau.

Este mintea unui consultant financiar construita altfel decat a celorlalti muritori? Care este atributul esential al felului dv. de a judeca? Dupa ce tipare de gandire functionati?

In procesul de dezvoltare a unui consultant exista mai multe caramizi care constituie bazele. Primele si cele fara de care nu am putea merge mai departe sunt atributele mentionate mai sus. Lor li se adauga capacitatea de analiza si capacitatea de a-ti folosi mintea. Aceasta a fost una dintre primele lectii pe care le-am invatat la KPMG: "Foloseste-ti mintea! Gandeste!" Trebuie sa fii curios, sa fii un bun observator, sociabil, placut, ambitios…

Fiind prima intalnire de grad inalt a cititorilor revistei cu cineva din consultanta, va rog sa ne explicati ce presupune, de fapt, aceasta munca? Nu cumva este un cumul de competente – economie, statistica, finante s.a.m.d.?

Trebuie sa ai cunostinte rezonabile din multe domenii. Pentru a deveni medic, de exemplu, nu inveti numai anatomie, ci multe alte lucruri. Acelasi lucru se intampla si cu un consultant. La inceput, trebuie sa pui bazele profesiei, care in functie de zona de activitate aleasa poate sa insemne audit, consultanta fiscala sau de afaceri. Primii ani sunt hotaratori din punctul de vedere al acumularii de cunostinte tehnice si de accedere la profesie, pentru a obtine recunoas-terea externa. Dupa care urmeaza dezvoltarea celorlalte capabilitati carora noi le spunem soft skills (management, lucru cu clientii, dezvoltare profesionala a oamenilor din echipa). Pe agenda mea, acest lucru este foarte important. Imi petrec foarte mult timp cu ceea ce noi numim high flyers – cei care zboara la inaltimi mari si care se bucura de atentia mea personala pentru ca ei vor fi liderii de maine.

Cum ii identificati?

In timp, am dobandit abilitatea de a-i "citi" pe unii dintre ei, dar nu sunt singur. Ma consult cu ceilalti colegi si nu lucrez neaparat personal cu toti cei 500 de oameni din KPMG. Eu incerc sa obtin informatia de pe toate liniile de business. Dupa ce sunt identificati, intra in lista mea de prioritati.

Materia prima a consultantei sunt cifrele. Cum se vad oamenii printre cifre?

Oamenii se vad foarte clar. Cred ca ar fi foarte trist sa rezumam existenta unei organizatii la niste cifre sau la un bilant contabil. Si in legatura cu clientii exista teama aceasta ca nu se mai zaresc din cauza cifrelor. Avem acelasi raspuns. Oamenii din KPMG nu se multumesc cu putin si sunt multe cazuri in care ajung la o anumita treapta, obtin o anumita certificare si vor sa treaca la urmatoarea si vor sa faca mai mult. De fapt, problema care se pune nu este aceea de a-i obliga sa invete si mai mult, ci de a incerca sa le echilibram evolutia. Cred ca oamenii trebuie sa-si asigure singuri echilibrul dintre viata profesionala si cea personala. Exista si o ratiune de business: cu cat oamenii sunt mai echilibrati, cu atat sunt mai eficienti pentru business si cu atat lucreaza mai bine. Cand lucreaza prea mult ajung sa fie stresati, iar asta creeaza probleme. De aceea, prima dintre valorile firmei noastre este respectul pentru individ. Sigur ca multe organizatii au aceasta valoare, dar este important cum o pun in practica.

Serban Toader, Senior Partner KPMG Romania

Studii:

Academia de Studii Economice din Bucuresti, specializarea Marketingul Institutiilor Financiare

Cursurile de Executive MBA organizate de ecole Nationale Des Ponts et Chaussees (Franta) si cursurile post universitare in Afaceri Internationale la University of Edinburgh (Marea Britanie)

Experienta:

Serban lucreaza pentru KPMG din 1996 unde a avut o evolutie rapida in cariera profesionala, fiind numit partener in anul 2003. A dobandit o experienta vasta lucrand cu clienti din diverse domenii de activitate si a jucat un rol deosebit de important in dezvoltarea serviciilor de audit si consultanta prestate de KPMG pentru bancile si institutiile financiare din Romania.

In perioada cuprinsa intre 1999 si 2000, a fost transferat in Luxemburg unde a acumulat o experienta deosebita in sectorul financiar. In aceasta perioada, a fost responsabil cu auditarea mai multor institutii financiare si cu analiza functiei de management al riscului. Serban a condus o analiza detaliata a procedurilor si a controalelor interne ale Parlamentului European.

Este membru al Asociatiei Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati (FCCA) din Marea Britanie si al CECCAR Romania, fiind in acelasi timp auditor financiar, membru al Camerei Auditorilor din Romania.

Serban manifesta un interes deosebit pentru programele de Responsabilitate Sociala Corporativa, conducand programul de voluntariat al KPMG care incurajeaza angajatii sa contribuie la dezvoltarea comunitatii din care fac parte.

Prin ce se diferentiaza KPMG de celelalte compabii din "Big 4"?

Este o buna intrebare. Primul raspuns care-mi vine in minte este ca noi ne detasam de pluton prin calitatea oamenilor nostri. Fiind un business cu oamenii, el este cu atat mai bun cu cat oamenii sunt mai buni. Dar cred ca ne diferentiaza si stilul nostru de a face business, strategia noastra, brandul nostru…

Orice meserie isi are momentele ei de glorie: recunostinta unui pacient vindecat, prima masina iesita de pe banda, numarul record de spectatori s.a.m.d. Pentru dv. care este momentul de varf, de maxim?

Pot fi aspecte cantitative si calitative, dar pe mine cel mai mult ma bucura si simt implinirea profesionala atunci cand, de exemplu, ma suna un client important in weekend sau la o ora tarzie din noapte pentru ca il framanta o problema si vrea sa o impartaseasca, sa se consulte cu mine. Imi pare bine ca eu sunt acea persoana in care are incredere.

Cam de cand a inceput sa vi se intample acest lucru?

De cand am devenit manager, deci dupa aproximativ sase ani de experienta. Cand te cauta cineva ca sa se sfatuiasca cu tine din perspectiva business-ului, inseamna ca ai intrat in cercul apropiatilor. E o confirmare a increderii.

Din informatiile mele, joburile din consultanta financiara sunt printre cele mai bine platite din lume, la nivelul a catorva mii de euro/ora consultant. Asa este si in Romania?

Este posibil ca pe piete mai dezvoltate sa se ajunga la astfel de onorarii. Londra este un astfel de loc. La noi nu s-a atins inca o asemenea dimensiune. Dar onorariile acestea, oricat vi s-ar parea de mari, sunt justificate, pentru ca ceea ce platesc clientii este accesul la cei mai buni si mai brightest oameni de pe piata muncii, iar excelenta se plateste. Valoarea adaugata de aceste persoane este, de fapt, cea pentru care platesc clientii. Un astfel de serviciu ar putea fi personalizat si sunt situatii in care se creeaza o relatie de incredere intre clienti si consultanti pe care nu o poti evalua decat foarte sus. Peste tot in lume creierele se platesc. Tara noastra se afla la inceputul ciclului economic, lucrurile sunt in crestere si cred ca vor mai trece multi ani pana sa-i ajungem pe occidentali, din acest punct de vedere. Noi asta prestam, asta oferim – inteligenta si stim ce asteapta clientii de la noi: acces la cele mai bune persoane de pe piata care sa le ofere solutii inovatoare la problemele lor, din ce in ce mai complexe. Pe masura ce nivelul de complexitate creste, creste si nevoia de a apela la consultanti de calitate.

Intr-adevar, in materie de consum de consultanta suntem undeva in coada clasamentelor europene.

Da, dar trendul este pozitiv. O sa va dau un exemplu in acest sens. La inceput, KPMG a venit in Romania pentru a-si urma clientii internationali care erau capabili sa plateasca nivelul calitativ al serviciilor respective. Acum, din cifra noastra de afaceri, jumatate dintre clienti sunt locali, romani, care au devenit cruciali pentru business-ul nostru aici. Si pe masura ce timpul trece sunt tot mai multe societati care realizeaza ca au nevoie de un audit solid, robust: daca vor sa faca o listare la bursa, au nevoie de consultanta, daca vor sa-si restructureze business-ul, sa-l faca mai competitiv au nevoie de asemenea de consultanta…

Un raport de audit intocmit de dv. poate rasturna destinul unei companii si al oamenilor care lucreaza acolo. Cum va simtiti atunci cand faceti publice rezultatele unui audit? Nu aveti nici o strangere de inima?

Am o alta parere. Nu cred ca un raport de audit poate sa conduca la schimbari in viata unei organizatii, ci modul de a-si gestiona business-ul, etica persoanelor din conducere si nu numai. Ceea ce face un audit este, de fapt, sa transmita celor care au nevoie de aceasta informatie care este starea de sanatate a companiei respective. Nu simt emotii pentru ca sunt constient de robustetea procesului nostru de audit. Stiu ca folosim cele mai bune metodologii la nivel international, standarde internationale. Este ca la o radiografie. Incercam sa fim cat se poate de obiectivi, ceea ce nu inseamna ca avem 100% certitudini. Dar noi incercam sa fim cat mai solizi din punct de vedere profesional.

Va plac recordurile? Sunteti consumator de topuri?

Urmaresc astfel de topuri in masura in care ele sunt relevante pentru activitatea KPMG. Dar nu fac din ele un scop in sine. Cat este de important sa bati un record si apoi sa pierzi urmatoarea cursa?! Important este sa fii consistent in calitatea activitatii pe care o desfasori. Bineinteles ca am fost ambitios, pentru ca daca nu eram asa nu as fi ajuns unde sunt, numai ca am incercat sa-mi canalizez aceasta trasatura spre binele firmei. Nu am calcat pe nimeni in picioare, nu am facut nimic in interes personal. Si ma bucur foarte mult ca valorile organizatiei noastre au pus in lumina astfel de comportamente.

Cum ati devenit membru al atator asociatii profesionale? Ati ridicat dv. doua degete, a fost o cooptare implicita sau vi s-a propus?

Pentru noi, afilierea este o chestiune obligatorie. Daca vrei sa ai recunoastere profesionala trebuie sa fii membru al unei organizatii reprezentative. Asa e si la medici, si la avocati, si la arhitecti. De aceea, in primii ani, punem bazele formarii profesionale pentru toti angajatii nostri si ii impingem catre astfel de grupuri specializate. Nu-i impingem prea tare pentru ca ei deja merg cu avant in directia aceea!

Ma intalnesc din nou cu aceasta idee, anume ca exista un elan exagerat de mare pe care din cand in cand trebuie sa-l staviliti…

Sunt persoane foarte inteligente, doar nu degeaba ii recrutam pentru KPMG, si cu o foarte puternica personalitate. Cateodata trebuie sa-i rasfatam, alta data trebuie sa le redesenam cadrul, sa le reamintim regulile jocului. Au nevoie de aceasta facilitare.

Aveti nopti in care nu dormiti? Insomnie sau mult de lucru?

Predecesorul meu in materie de leadership mi-a spus ca preiau un job care se intinde pe durata a 24 de ore zilnic, sapte zile pe saptamana, ceea ce inseamna ca problemele te urmaresc tot timpul. Multe idei imi vin in cele mai surprinzatoare ipostaze. Incerc sa-mi notez toate gandurile care ma viziteaza. Am deja un jurnal cu idei, cu care ma simt mai confortabil.

Cum va detensionati dupa o zi grea?

Dupa o zi tensionata, ma destind pentru ca stiu ca acasa ma asteapta cei doi baieti ai mei, care stiu ca trebuie sa-si ia partea. Pentru ei, ora petrecuta cu mine este cea pe care au asteptat-o toata ziua. Interactiunea cu ei, psihica, emotionala, chiar fizica, uneori, este cea care imi da multa energie si ma umple de prospetime. In aceste momente realizez cat cantaresc valorile personale, ma eliberez de ceea ce s-a intamplat in timpul zilei. Incerc sa intru in jocul lor. Nu am cum sa evit aceste clipe, este dreptul lor.

Am chiar zile in care plec fix la sfarsitul programului acasa, la 17.30, ca sa am mai mult timp pentru ei, dar si ca sa dau un exemplu colegilor mei ca nu trebuie sa stea la serviciu ca sa tezaurizeze ore suplimentare…

Graba realizarii profesionale, urgenta unei cariere ii determina pe tinerii manageri romani sa amane construirea unei familii. Nu e cazul dv. care aveti deja doi copii si ei nu sunt chiar mici. Cum de au mers cele doua planuri atat de bine in paralel?

Noi nu suntem platiti de clientii nostri pentru cat de mult muncim, ci pentru rezultatele pe care le oferim. De aceea, eu cred ca e important sa fii eficient, sa-ti gandesti activitatea si agenda in asa fel incat sa fii eficient.

Ma consider o persoana care-si gestioneaza bine timpul, care-si impaca bine aspectul familial cu cel profesional. De fapt, cred ca nici nu as fi avut succes din punct de vedere profesional daca nu as fi avut echilibrul de acasa, pentru ca de acolo imi obtin energia de care am nevoie, prospetimea… Acelasi lucru il recomand si colegilor mei, sa incerce sa fie cat mai echilibrati in viata.