Silvia Măinescu, directorul Boiron România: Un lider puternic, cu frici, dorințe și angajați pe care-i iubește
De 14 ani ocupă funcția de director general al filialei din România a companiei franceze de medicamente homeopatice Boiron. De la 1 ianurie 2000, de când a intrat pe piața din țara noastră, și până în prezent, Boiron România a ajuns, astăzi, la o cifră de afaceri de 12 milioane de euro. Cel mai cunoscut și cel mai bine vândut medicament homeopatic al Boiron, atât în România, cât și în toată lumea, este Oscillococcinum. După ce, în perioada 2000-2007, firma din România a avut creșteri ale cifrei de afaceri de 30% și 50%, au început să se concentreze, mai degrabă, pe o dezvoltare sustenabilă, solidă și consolidată. Aceste este și actuala politcă a Boiron România.
Cine este Silvia Măinescu?
Înainte de toate, este un om care crede foarte mult în oameni. Spune că trebuie să ne iubim aproapele, dar că, până să ajungem în acel punct, trebuie să trecem prin mai multe etape. Iar „aproapele” înseamnă, pentru Silvia Măinescu, nu neapărat oamenii din familie – soț, soție, copii, părinți sau rude -, ci și oamenii cu care este zilnic în contact.
O motivează activitatea pe care o are în fiecare zi și mărturisește că vine cu plăcere la serviciu tocmai pentru că, atunci când a avut ocazia, a acceptat oportunitatea de a face ceea ce-i place. Din punct de vedere profesional, nu mai are nicio frică. Nu după atâția ani. Dar recunoaște că are două mari frici: una ține de sănătate și a doua are legătură cu moartea: „Totul se rezolvă dacă există înțelegere între oameni, dacă se ascultă și dacă există iubire. Dacă îndeplinești această condiție, totul se rezolvă. Doar problemele de sănătate și moartea nu se rezolvă. De asta cred că mi-e cel mai frică. Să nu putem să ajutăm.”
În opinia Silviei Măinescu, calitățile care ne fac oameni se învață în copilărie. Sunt respectul, prietenia, toleranța și onoarea. Despre ultima spune că a dispărut din lumea de astăzi: „Nu mai există onoare. Nu mai avem timp să mai reflectăm asupra lucrului ăsta.”
Persoana care a inspirat-o în perioada copilăriei este tatăl ei, de la care a învățat că orice lucru început trebuie și terminat: „Ne-a inspirat mie și fratelui meu respectul de a duce la bun-sfârșit, cum putem noi mai bine, de ce ne-am apucat. Indiferent că asta era o lecție la școală, indiferent că era un proiect la facultate, indiferent că acum, adulți fiind, avem serviciu și trebuie să ducem la bun-sfârșit proiectul la care ne-am angajat.”
Întrebată dacă își dorește ceva foarte mult și nu are, Silvia Măinescu a mărturisit că un copil: „Nu cred într-o înșiruire programată a lucrurilor care trebuie făcute în viață. Când eram mai tânără, eram mai rebelă. Nu voiam nici să mă căsătoresc și nici să am copii. Dar, când am crezut că merită, m-am căsătorit. Acum, fiind mai înțeleaptă, cred că aș avea ce să dăruiesc acelui copil.”
Dintre toate calitățile pe care le are, la două ține cel mai mult: la puterea de a iubi și la credința pe care o are în prietenie. Cât despre sfaturi, îi place să le primească. Dacă le pune în aplicare, dar și cum, este alegerea ei: „Le primesc, le accept cu drag, după care îmi formez propria părere. Eu, când acționez, acționez după ce am făcut o sumă de impresii. Abia după le pot pune în practică.”
Este managerul coechipier
Silvia Măinescu povestește că, înainte să ajungă la Boiron, a lucrat mulți ani în marketing. În 1997, când Boiron începea să-și înregistreze produsele la Agenția Națională a Medicamentului, lucra la compania care a facilitat intrarea Boiron pe piata din România, în anul 2000. „Domeniul din care veneam eu era complet diferit. Dar am fost deschisă. Am zis ‘Da, îmi place ideea, este de încercat’. Îmi plăcea ce urma să fac, dar urma să-mi placă și domeniul? Și mi-a plăcut! Și, mai ales, mi-a plăcut viziunea Boiron despre sănătate și compania în sine”.
Crede despre ea și i-a fost confirmat de către oamenii cu care lucrează că este tipul de lider coechipier: „Nu sunt managerul care dictează, care ordonă. Așa reușesc să le insuflu colegilor dorința de a aduce tot ce pot mai bun în ceea ce fac. Sunt alături de ei în ceea ce fac și probabil că îi inspir în anumite momente. Cineva mi-a spus ca sunt manager jucător. Nu, nu neapărat. Sunt și jucător, când trebuie să joc eu. Dar, în general, sunt coechipier, sunt cu echipa mea, alături de ea și găsim soluții impreună. Pe asta am mizat de la bun început și se pare că ne-a reușit până acum.”
Citește și Povestea lui Daniel Truică, fondatorul Vola.ro: Zborul către succes cu bilet doar dus
Principala calitate despre care crede că a propulsat-o în funcția pe care o deține în prezent este aceea că i-a plăcut să construiască și să dezvolte. Dar, între timp, a trebuit să învețe alte calități care țin de leadership. „Am învățat să fiu mai tolerantă pentru că, atunci când lucrezi cu oameni, trebuie să ai o doză de toleranță mai mare. În general, când ești manager trebuie să ai o doză de toleranță mai mare pentru că , altfel, nu reușești decât să impui și rezultatul pe care îl aștepți nu va veni repede”. O altă lecție pe care o mai învață și astăzi este să delege. Dar este convinsă că numai altfel poate crea alți lideri în jurul său.
Îi place să-i asculte pe oamenii cu care lucrează, își dorește să fie mereu la curent cu ce se întâmplă în piață și are încredere în echipa ei. Potrivit Silviei Măinescu, acestea trei sunt cele mai importante calități pe care consideră că le are în calitate de lider. Totdodată, recunoaște că este o fire optimistă și că a promovat mereu o atitudine pozitivă la locul de muncă.
În ceea ce privește funcțiile executive, despre care unele voci încă mai spun că reprezintă o lume a bărbaților, pentru Silvia Măinescu aceasta nu a fost niciodată o problemă: „Pentru mine, faptul că trăim într-o lume a bărbaților, că încă se spune asta, nu e nici rău, nici bine. Societatea încearcă să evolueze. E și rolul nostru, al femeilor, să nu insistăm nici prea mult pe această topică. E clar că suntem ‘sexul slab’, din punctul de vedere al forței fizice. Suntem construite altfel. Eu găsesc că suntem construiți diferit, din punct de vedere anatomic. Dar nu altceva.”
Important este să faci ceea ce-ți place
Cea mai mare satisfacție a Silviei Măinescu este că a reușit să transforme Boiron România într-o companie foarte vizibilă, asta deși are doar 23 de angajați. Dacă nu ar fi directorul general al Boiron România, și-ar fi deschis un business personal. Dar nu un brand de renume național, ci o companie discretă.
„Am avut șansa să ajung undeva unde îmi place. Cred că, dacă nu ar mai există poziția asta sau n-aș mai fi eu pe această poziție, probabil că m-aș îndrepta către ceva gen business personal. Tot să construiesc ceva, tot să creez ceva. Dar, dacă mă întrebați acum, nu aș dori să-l fac. Vreau să fac în continuare ceea ce fac acum”, subliniază directorul general al Boiron România.
Citește și Când era mic, voia să se facă astronaut. Acum este un alt fel de manager
Tocmai pentru că iubește oamenii și pentru că vrea să vadă cât mai mulți oameni fericiți și împliniți, Silvia Măinescu atrage atenția cât de important este să facem ceea ce ne place: „Îmi doresc pentru toți oamenii să găsească, cât mai repede, ce le place să facă în viață pentru că viață este scurtă. Foarte repede poți să nu mai poți să lucrezi, Doamne ferește, și, sigur, nu te naști învățat. Nu vei ști de la început, din școală, ce-ți place să faci. Știi ce vrei să faci, dar nu știi ce îți place să faci. Oamenii trebuie să se aplece asupra lor și, chiar dacă lucrează de 10 ani, nu contează. Important este să-și acorde timp și să vadă 'Măi, mie îmi place să fac lucrul ăsta? Dacă îmi place, atunci să continui’. Dacă nu, să caute ceva ce le place. Să nu existe acea picătură chinezească care nu duce decât la frustrări, la neînțelegeri cu colegii, neînțelegeri cu anagajatorul, neînțelegeri în familie, ulterior. Trebuie să te autodescoperi cât mai repede. Dacă poți. Dacă nu, acordă-ți timp și descoperă dacă, într-adevăr, îți place să faci lucrul ăsta. […] Viața este atât de scurtă încât este bine să avem satisfacția că ne-o trăim așa cum vrem să ne-o trăim.”, a conchis Silvia Măinescu.