Stela Enache: „Știți ce rămâne în urma unui singur eșec? Nimic”
Cine nu a fredonat măcar odată “Să nu uităm să iubim trandafirii”, “Balada pescărușilor albaștri” – laitmotivul filmului “Declarație de dragoste”, “Cum pot să te conving şi ce să fac”, “N-ai să mă poți uita”, “Tangoul de demult”, “Dimineţile mele”, “Trandafirul”, “N-ai să mă poţi uita”, “Printr-un sărut” sau “Ani de liceu”, piesa pe care o cântă generații întregi?! Stela Enache, (numele real Steriana Aurelia Bogardo), marea doamnă a muzicii ușoare românești, a început să studieze pianul de mică, a absolvit clasa de canto la Școala de Arte din Reșița, apoi Conservatorul din Cluj. S-a lansat la începutul anilor ‘70, datorită marelui compozitor și descoperitor de talente George Grigoriu; o remarcase la festivalurile studențești și i-a încredinţat primul şlagăr (“Pentru un sărut”).
Este laureată a edițiilor 1971 (atunci l-a cunoscut pe regretatul compozitor Florin Bogardo și tot în același an s-au căsătorit) și 1972 ale Festivalului de la Mamaia.
În 1973, Stela Enache a efectuat primul turneu în străinătate, în RFG, cu orchestra lui Gelu Solomonescu şi cu solistul Cristian Popescu. Atunci a fost cooptată în formaţiei “Electrecord”, condusă de Alexandru Imre, iar după plecarea acestuia, orchestra este preluată de toboșarul Doru Danciu, care o numește ”Electric-cord”, redenumită “Sunshine Band”. Alături de acestea, dar și de formaţia “Romanticii”, condusă de Mircea Drăgan, solista a concertat în întreaga lume. Ani la rând a evoluat pe scenele celor mai selecte vase de croazieră. Cu nava “Europa”, solista a făcut de patru ori ocolul Pământului într-un singur an.
A cântat și continuă să o facă și acum pe toate scenele din țară, fiind printre preferatele realizatorilor de emisiuni de televiziune și radio. În repertoriul său se găsesc creații ale marilor noștri compozitori Vasile V. Vasilache, Vasile Veselovski, George Grigoriu, Paul Urmuzescu, Jolt Kerestely, Marcel Dragomir, Ionel Tudor și alții. Inegalabilul compozitor Florin Bogardo a scris pentru soția sa nu mai puțin de 76 de melodii, formând împreună un cuplu longeviv, de mare succes în muzica ușoară românească. Unele dintre piesele sale pot fi auzite pe coloanele sonore ale unor filme românești, dintre care cea mai cunoscută fiind seria ”Liceenilor”.
Solista, împreună cu regretatul compozitor Florin Bogardo, are doi copii, Laura Maria Bogardo, care locuiește în Italia, şi Anton Marin Bogardo, stabilit în Germania. Este bunică a patru nepoți.
Am stat de vorbă cu Stela Enache despre cât de importanți sunt banii în viață, despre fericire, echilibrul dintre viață și familie, dar și despre Youtube și generația Tik-Tok.
Indubitabil, în cazul dvs., vorbim de o carieră de succes, de peste 50 de ani. Vă rog să ne spuneți: cât a fost muncă, cât talent și dacă și norocul a avut un cuvânt de spus în acest parcurs.
Toate trei sunt importante și indispensabile. Cu talentul te naști. Munca o depui ca să cizelezi toate harurile și darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu. Nu se poate unul fără celălalt.
Inclusiv norocul? Are și el un rol semnificativ atunci când vorbim de obținerea succesului?
Asta voiam să subliniez. Da. Și norocul este esențial. De ce? Pentru că dacă nu ai omul potrivit la locul potrivit și la timpul potrivit care să te ajute, nu poți ajunge sus, în vârf. Cum a fost în cazul meu. Maestrul George Grigoriu m-a luat sub aripa lui protectectoare și m-a cizelat, m-a învățat și a tras de mine să evoluez. A așteptat câțiva ani până să mă prezinte la Festivalul de la Mamaia când am și luat premiu. Mă cunoștea de vreo patru ani, perioadă în care am lucrat intens. Abia apoi a spus: “Gata, acum ești coaptă, poți face o treabă bună la festival”.
Pe vremea mea, Festivalul de la Mamaia era o rampă de lansare. Cam singura de altfel. Pentru că în acele vremuri, exista un singur festival național, o singură televiziune, un singur radio. Dacă apucai să ajungi la radio sau la televiziune însemna că vei ajunge un om cunoscut în toată țara. Dar nu era deloc ușor să ajungi acolo. Nu intrai dacă nu aveai ceva de spus. Trebuia să demonstrezi în timp, dar constant, că aceia care au avut încredere în tine nu s-au înşelat.
“Pe Youtube astăzi ești faimos, mâine nu te mai știe nimeni”
Gândindu-ne la ce spuneați dvs., la faptul că atunci exista un singur radio, o singură televiziune, un singur festival național și la ziua de astăzi, la momentul de acum și la toate posibilitățile de expunere care există… de exemplu să discutăm punctual de Youtube. Credeți că tinerii din ziua de astăzi ajung mai ușor muzicieni ținând cont că pot deveni faimoși peste noapte, doar postând un video pe acest canal? Credeți în succesul venit rapid?
Pe Youtube poți să ajungi vedetă de azi pe mâine, însă la fel de adevărat este și faptul că astăzi ești vedetă și mâine să nu te mai știe nimeni, pentru că vin mulți alții pe bandă rulantă. Faima aceasta venită repede, trece la fel de repede. Eu am început să studiez muzica încă de la șase ani și am continuat această învățare până când am terminat Conservatorul, la 22 de ani. Mulți ani am tot studiat muzica și nu m-am oprit niciodată din a face acest lucru. Am făcut și canto, și pian, tot ce trebuia făcut pentru cariera mea. A fost o bază pe care eu am tot așezat lucruri. Pe Youtube este o cale facilă de afirmare, dar nu poate să fie de durată. Te arăți acolo, cântând ceva la modă, care prinde sau nu prinde. Și cam atât.
Dacă nu ați fi făcut muzică, ce altă carieră v-ar fi plăcut să alegeți?
Am cochetat și cu teatrul, de fapt inițial teatru am vrut să fac. Am cochetat și cu muzica de operetă. Dar contextul a fost în așa fel încât să urmez cariera aceasta. Oricum, mie mi-a plăcut scena, orice aș fi făcut ar fi trebuit să aibă legătură cu ea. Am știut mereu că locul meu este pe scenă și că orice aș fi făcut trebuie să fie legat de asta.
Pentru că vă place în lumea reflectoarelor?
Și asta. Dar când intri în această lume și începi să înveți și faci eforturi să te cizelezi nu te gândești la lumea reflectoarelor, vrei să fii din ce în ce mai bun, vrei să înaintezi treaptă cu treaptă și să ai succes câte puțin, câte puțin. Succesul stiți cum este? Poate să vină și să rămână (dar este foarte greu să se întâmple asta) sau poate să treacă repede. Este foarte adevărat ceea ce se spune: poți să ajungi sus, dar greu cu adevărat este să te menții, să rămâi acolo. Greul, de fapt, începe cu adevărat abia când ești sus.
Cum ați reușit să vă mențineți sus mai bine de 50 de ani?
Eu am fost mulți ani plecată, nu am plecat niciodată de tot din țară, doar am avut contracte în străinătate, în toată lumea. Am făcut turnee în străinătate timp de 30 de ani. Primul turneu l-am avut în 1973, în Germania, cu Orchestra Teatrului Tănase, condusă de Gelu Solomonescu. Acolo, i-am atras atenţia lui Alexandru Imre, am ajuns una dintre solistele orchestrei Electrecord – practic, din 1974 până în 2006. Trebuie să fii dispus să faci niște sacrificii. Când veneam acasă, nu mă duceam să mă lăfăi. Aveam și familie, și copii, trebuia să împac pe toată lumea, eu am fost întotdeauna pe ultimul loc. M-am gândit cel mai puțin la mine, să le fie lor bine, celor din jurul meu, și a meritat. Munca de o viață a dat roade.
“Prima dată am plecat în străinătate timisă de comuniști”
Așa cum ați spus și dvs., mulți ani ați fost plecată, ați ales să cântați mai mult peste hotare. De ce această opțiune? Din dorința de a avea succes pe plan internațional, pentru bani?
Nici vorbă. Nici măcar nu am ales. Când am plecat prima dată din țară, am fost trimisă de comuniști. Contractele erau ale statului, plecam (cântăreții n.r.) să le aducem bani, nu am plecat că voiam să fiu vedetă internațională. Ce putea România să trimită în străinătate la acea vreme? Muzicieni, instrumentiști și sportivi. De asta se știe și astăzi despre Nadia, Hagi, Enescu etc. Nume mari. Ori eu nu am plecat pentru că am vrut să plec și să rămân pe acolo, să devin mare vedetă. Puteam să o fac, dar nu am avut pornirea asta. Sigur, mi-a făcut plăcere să reprezint România, să vizitez întreaga lume, să intru în contact cu artişti cunoscuţi şi apreciaţi din alte ţări, de la care am avut de învăţat multe lucruri, şi apoi să vin cu drag acasă. Nu mi-am dorit niciodată să trăiesc în altă ţară.
Melodia Ani de Liceu este cunoscută de toată lumea, chiar și de către generația Tik Tok. Care vă e cea mai dragă melodie dintre toate cele pe care le-ați interpretat?
Sunt multe. Fiecare melodie e ca un fel de copil al meu, depinde de text, de stare. Sunt piese frumoase, precum Balada Pescărușului Albastru din filmul Declarație de dragoste, sunt multe piese ce-mi sunt dragi, nu pot alege una. Dar e evident că prin melodia Ani de Liceu, care este și cea mai de succes, sunt liantul dintre generația veche și cea nouă. Am un fan de doar șapte anișori care atunci când m-a văzut m-a rugat să i-o cânt. La doar șapte ani, când el nici nu știe care e treaba cu liceul. Însă, fiecare solist a avut câte o piesă ca o ștampilă. De exemplu, Mirabela – Fotoliul din odaie, Dorobanțu cu gara mică, Iordăchioaie cu marea.
Ne puteți spune dacă ați avut vreun eșec?
Nu am avut niciun eșec. Ar fi fost groaznic. Nu știu dacă aș fi putut trece peste acesta. Slavă Domnului că nu s-a întâmplat așa ceva.
Să înțelegem că ați avut o viață ușoară?
Ha! Ha! Pare ușoară, dar doar pare. Se spune că viața pe scenă este superbă, rochii, paiete, lumini. Dar munca și răspunderea… Și poți să muncești mult și să fie bine și vine acest eșec de care vorbeați. Știți ce rămâne din toată cariera? Doar eșecul. Și sunt convinsă de acest lucru. Un eșec este suficient ca să se șteargă cu buretele tot ce a fost bine.
“Nu poți să umbli cu cioara vopsită toată viața”
Ați reușit să obțineți un echilibru între viața personală și cea profesională? Le-a fost greu copiilor când ați fost plecată?
Copiilor le-ar fi fost mai bine dacă aș fi fost mai mult cu ei. Dar acum când au copii și înțeleg cum e viața, au înțeles cât de mult m-am sacrificat. Eu am fost plecată într-o perioadă când în România nu era deloc o situație bună, nu găseai de niciunele. Am plecat să îi întrețin, să le aduc mâncare, haine. Au avut absolut tot ce au avut nevoie. Soțului meu i-am făcut în acele vremuri un studio. Deci toate sacrificiile și eforturile le-am făcut pentru familie. Si faptul că atâția ani de zile am reprezentat România … dacă nu aveai ceva de spus, nu mai continuai.
Un sfat pentru cei care sunt la început de drum și își doresc să-și clădească o carieră de top.
Să dea dovadă de seriozitate, în primul rând. Și să fie dispuși să muncească mult și să aloce timp și pentru învățat. Fără astea nu se poate. Mi-aș dori ca învățământul la noi să fie cum a fost pe vremuri, în sensul că toți am învățat după aceleași cărți, am făcut și sport și a contat mult. Revenind, fără muncă, seriozitate, conştiinciozitate nu poți să faci nimic. Îți furi singur căciula. Nu poți să umbli cu cioara vopsită toată viața. La un moment dat se sparge buba. Trebuie tot timpul să fii pregătit, să te pregătești să te tot duci în sus, să nu te plafonezi, să-ți dorești din ce în ce mai mult, mai bine, să aduci mai mult aport, să deschizi alte orizonturi. Vorbesc în general, nu din punct de vedere material.
“Banii nu aduc fericirea. Mai bine să le duci dorul, decât grija”
Banii sunt importanți în viață?
Banii este bine să îi ai, dar nu prea mulți. Pentru că vei ajunge să le duci grija. Mai bine să le duci dorul, decât grija. Și, credeți-mă, banii nu aduc fericirea. În niciun caz. Nu. Nu. Nu. Ei nu ne aduc fericirea.
Nu aduc fericirea? Mulți susțin contrariul.
Am cunoscut oameni foarte bogați, care erau atât de nefericiți. Și mai mult, care s-au sinucis. Cu toți banii pe care îi aveau. Pentru că nu, banii nu aduc fericirea. Dacă nu ai mulțumire sufletească, dacă nu ai un cerc al tău de prieteni, dacă nu ai familie, dacă nu te regăsești în propria viața și te “pierzi” undeva în spațiu, degeaba ai bani. Ce să faci cu ei? Și să știți, toți cei care au bani nu mai visează, nu-și mai doresc nimic.
Atunci ce ne aduce fericirea, ne puteți spune câteva ingrediente?
Fericirea este un răsărit de soare, fericirea este o păsărică pe care o auzi ciripind, fericirea este să ai prieteni adevărați, un partener care să te înțeleagă și pe care să-l înțelegi, copii care să stea în jurul tău. Așa arată fericirea mea.
Și cariera este o componentă a fericirii, fie și una mică. Adică, nu cred că ați fi putut să renunțați la carieră și să fiți la fel de fericită cu familia, câțiva prieteni buni și un răsărit de soare…
Da. Și cariera este o componentă a fericirii. Însă, depinde de plămădeala fiecărui om. Cunosc persoane care toată viața și-au dorit o familie și copii și nimic altceva. Desigur, material stăteau binișor. Puteau să călătorească, viziteze…. Nu aș fi putut să fac doar asta.
Stela Enache a fost cea de-a doua invitată a Galei Seniori de Colecție, un proiect inițiat de Asociația Institutul pentru Îmbătrânire Activă (președinte Alexandra Dobre).
„Într-un context – cel al războiului care ne pune din nou la grea încercare pe noi toți după anii pandemici, într-o lume a valorilor întoarse și a provocărilor la care nu ne-am fi gândit, a avea ocazia să-i întâlnești, să îi asculți și să dialoghezi cu cei care au contribuit substanțial la promovarea imaginii României, este un privilegiu! Astfel, avem ocazia să schimbăm vieți, să modificăm percepții și să influențăm într-o mare măsură destinele unor generații!” – spunea Alexandra Dobre, Președinta Institutului pentru Îmbătrânire Activă.
„Am lansat luna trecută, în premieră, un proiect unic, cu un titlu sugestiv și, deloc întâmplător, primele două invitate de onoare sunt Senioare de Colecție ale României. Doamna Elisabeta Lipă, simbol al sportului românesc este un model de conduită și profesionalism, o femeie cu o carieră impresionantă și cu o familie minunată, iar doamna Stela Enache, Vocea de Aur a muzicii ușoare românești este un om cu o prezență scenică fascinantă, cu o aleasă distincție morală și sufletească. Vor urma alți invitați de același calibru, din lumea medicală, a științei, a artelor și a meseriilor legendare. Cu siguranță că acest proiect este deja o permanentă punte între generații prin care tinerii să cunoască mari campioni, oameni de cultură și de știință, importante valori ale României și ale comunității locale, exemple demne de urmat pentru oricine!”.
Gala SENIORI de COLECȚIE este programată în fiecare lună și va aduce în centrul atenției mari personalități ale vieții sportive, cultural-artistice, științifice și medicale, care au contribuit de-a lungul timpului la promovarea, susținerea și valorificarea imaginii României pretutindeni în lume și care au influențat în bine zeci de generații de tineri.