Stere Garofil – un sfert de veac de Philip Morris România

Avea 25 de ani când a intrat în echipa Philip Morris, iar din biroul cu vedere la Marea Neagră, nici măcar nu își imagina ce călătorie palpitantă începuse. Era timid dar hotărât să-și facă o carieră în vânzări, așa că primul obiectiv a fost să demonstreze celor ce l-au angajat că au făcut cea mai bună alegere. Astăzi, după 25 de ani, când CV-ul lui numără deja câteva pagini, pe care sunt atent descrise nu mai puțin de 14 posturi cu responsabilități multiple, se simte cu adevărat împlinit profesional. Dar și un privilegiat, pentru că a fost martor la atâtea transformări spectaculoase, și un norocos, pentru că în Philip Morris s-a desăvârșit nu doar ca lider, ci și ca om.

Despre fidelitate și provocări, despre echilibru și performanță, despre viitor dar, mai ales, despre călătoria începută în urmă cu 25 de ani și cele mai importante stații, am depănat amintiri cu Stere Garofil, Head of Project Management Office Philip Morris România

În urmă cu puțin timp, ați aniversat 25 de ani de Philip Morris România. Vă mai amintiți prima zi în care ați venit în companie?

Încă îmi mai amintesc câteva momente din acea zi: eram emoționat, dar, în același timp, entuziasmat de prima mea zi de muncă într-o multinațională. La 25 de ani, eram un tânăr timid, dar hotărât. La acea vârstă, nu prea îți faci multe griji, ești degajat, relaxat și dornic să dovedești că cei care te-au angajat au făcut o alegere bună. Și, deși nu aveam o experiență vastă în vânzări – doar 9 luni ca agent de vanzari la AXXON Trading, eram ambițios și dornic să-mi fac o carieră în domeniu.

Eram în Constanța, iar sediul filialei era într-un apartament la parter, pe malul mării. Cum se putea altfel? În biroul-depozit erau tot felul de rafturi, reclame luminoase și alte sute de materiale promoționale. Aici se întâlnea zilnic echipa de merchandiseri (aceasta a fost prima mea funcție) al cărei supervisor era Vali Z. Cred că el m-a întâmpinat și m-a prezentat băieților. Un tip jovial, cu experiență, respectat de echipă. El a fost primul meu „șef” în Philip Morris și lui ii datorez primele cunoștințe despre merchandising.

Astăzi, după un sfert de secol și cu un rol important în echipa de management a Philip Morris România, credeți că sunteți deja acolo unde vă visați în acea primă zi în companie?

În prima zi nu mă gândeam că voi ajunge în echipa de management a companiei. Când intri într-o multinațională de talia Philip Morris, caracterizată de un mediu competitiv, și spun asta în sensul bun al cuvântului, obiectivele tale sunt pe termen scurt. Îți propui să ajungi în locul șefului tău și apoi să obții titlul de manager, un titlu atât de vânat la acea vreme de români în multinaționale…

Pe măsură ce experiența crește și dovedești că îți faci treaba, indiferent de rol, promovezi în diverse funcții în care provocările sunt din ce în ce mai mari. Mai întâi am fost numit Supervisor, apoi Manager pe o zonă mai mică și, ulterior, peste un sfert de țară. Așa, în timp, mi-am dat seama că pot și vreau mai mult. Mult mai mult.

Cred că am început să aspir și să cred că este realizabil să dețin o poziție echipa de management a Philip Morris România după vreo 8-10 ani, când trecusem deja prin 5-6 funcții și obținusem mult râvnitul titlu de Manager. Era timpul să mă pregătesc pentru un alt nivel de leadership, iar un astfel de obiectiv îți dă o motivație și mai puternică.

Care e gândul cu care plecați acum, de regulă, spre casă de la birou?

Deși au trecut 25 de ani de când lucrez pentru Philip Morris, fiecare zi la birou este diferită și are provocările ei. Așa că, la final de zi, în fiecare zi, am ceva nou la care să mă gândesc. Mie mi-au trebuit peste 20 de ani să realizez că „și mâine e o zi”. Într-un astfel de mediu, cu proiecte de anvergură și pe termen lung, o minte odihnită face diferența a doua zi. Așadar, plec de la birou cu gândul că am contribuit, dar și că am învățat ceva nou azi. Odată ajuns acasă, încerc să-mi încarc bateriile pentru următoarea zi. Pentru că „și mâine este o zi”, nu? O zi în care o să mai aflu ceva nou și tot așa…

Ce v-a motivat să rămâneți atâția ani într-o singură companie?

Parțial, am răspuns deja la această întrebare, însă răspunsul îmi este foarte clar. Când ai parte de provocări la fiecare aproximativ 20 de luni, motivația capătă alte valențe. Rar te gândești să pleci, pentru că mai ai atâtea de demonstrat și de învățat acolo unde ești. În plus, cultura companiei, colegii de birou și din teren sau provocările sunt la un nivel demn de o astfel de companie care se respectă și își respectă angajații. Am ocupat 14 roluri până acum și e ca și cum aș fi fost angajat în 14 companii diferite în cei 25 de ani. În Philip Morris poți învăța multe lucruri utile și în viața personală, nu doar în cea profesională.

Vă așteptați, acum 25 de ani, ca această călătorie să fie atât de lungă? Dar atât de împlinită profesional?

Urmează să mărturisesc ceva ce puțini colegi sau prieteni știu. La interviul de angajare de acum 25 de ani, directorul de resurse umane m-a întrebat cât timp aș vrea să stau în Philip Morris. Pe moment, m-am gândit că trebuie să îi dau un răspuns „ca la carte”, care să mă ajute atunci. Răspunsul a fost: „Vreau să mă pensionez de la Philip Morris”. Evident că a râs. Evident că nici eu nu credeam că voi sta mai mult de doi-trei ani, timp suficient să-mi fac ucenicia în vânzări, iar apoi să plec în altă companie. Dar, se pare, cel puțin până acum, chiar am spus un adevăr.

Și după 25 de ani pot spune că mă simt bine profesional. E un privilegiu să fiu martorul unor schimbări comerciale importante, dar mai ales să fiu parte din transformarea majoră prin care compania trece la nivel global. Trecerea de la business-ul 100% dedicat țigaretelor la noul business cu produse fără fum a fost și este încă una care îmi provoacă entuziasm.

Cât de importantă este fidelitatea față de locul de muncă? Care ar fi rețeta acestei fidelități?

La fel ca în alte companii, și în Philip Morris există diverse programe de fidelizare și retenție pe termen mediu și lung. Însă, eu am propria teorie despre fidelizare, susținută de cei 25 de ani în companie: cel mai redutabil program ești chiar tu. Indiferent câte programe sau instrumente de fidelizare ți-ar oferi compania, acestea nu-și vor face efectul dacă nu vei avea deteminarea și motivația să crești profesional și, astfel, să dovedești că poți contribui, din orice rol, la dezvoltarea business-ului și la dezvoltarea ta personală.

Cum a fost, totuși, evoluția în cadrul companiei? Care au fost momentele cheie?

Evoluția e strâns legată de dorință și motivație. Doar astfel pot să explic cele 14 roluri de până acum, cu responsabilități care de care mai diverse și interesante. Pe scurt: am început ca merchandiser în Constanța, apoi gradual am trecut prin diverse roluri în Vânzări și Marketing până în 2011 cand am fost „expat-riat” în Bulgaria. Fără îndoială, acesta a fost un moment cheie. Nu numai că preluam pentru prima dată o funcție de coordonare a întregii activități de vânzări, dar eram numit și membru în echipa de management a companiei în Sofia. O astfel de funcție înseamnă și o responsabilitate față de fiecare angajat din organizație, nu numai față de echipa ta de vânzări. Pentru ca lucrurile să fie și mai complexe și interesante, mă mutam cu întreaga familie într-o țară cu cultură diferită, unde beneficiile vieții de expat erau echilibrate de provocările din viața personală cărora trebuia să le fac față.

Am revenit în compania din România în 2018. O revenire într-un mediu de business puțin diferit și mai interesant față de cel pe care-l știam din 2011. Dar și cu provocări pe măsură. Un nou rol, o nouă provocare alături de echipa de management.

În cei 25 de ani în companie ați fost martorul transformării companiei din una care produce țigări în una care promovează un viitor fără fum. Cum vedeți această transformare și care a fost cea mai mare provocare pentru dvs.?

Acum 25 de ani, cu siguranță nu îmi imaginam această transformare a companiei. Nici măcar acum 15 ani. Atunci căutam căi de a îmbunătăți și de a adapta un business cu o tradiție de o sută de ani la evoluția pieței. Îmi amintesc când au apărut primele discuții despre noile produse și au fost luate primele decizii. Era prin 2015, iar reacțiile au fost diverse.

Philip Morris International nu mai este compania de acum 25 sau 15 ani. O companie din industria tutunului care își dorește să nu mai existe cerere de țigări, cât mai curând posibil, este o adevărată revoluție. Ne transformăm dintr-o companie lider în domeniul țigărilor într-o companie care se bazează pe știință, o companie care dorește să facă trecerea cât mai repede la alternative mai bune, fundamentate științific, cum sunt produsele fără fum. De ce se transformă compania și își transformă și activitatea? Pentru că așa este corect. Se estimează că, în lume, sunt peste un miliard de fumători, iar în România aproape 5 milioane. Acești oameni merită o abordare pragmatică și o soluție rațională care să îi facă să renunțe la țigări. Astăzi, această soluție există – produsele fără fum.

În toți acești ani, am fost mândru să fac parte din această transformare și aștept cu nerăbdare ceea ce va urma. Știu că nu ne oprim aici, vor mai urma multe schimbări și sunt pregătit să mă implic.

Ce vi s-a părut cel mai greu în toți acești ani? În cine/în ce/unde ați găsit cel mai important sprijin pentru realizarea pașilor din planul de carieră?

Cu fiecare rol nou au venit provocări interesante pentru că mi se părea că nu sunt pregătit pentru acea funcție. De fiecare dată am luat provocările așa cum au venit. Și ușor-ușor le-am rezolvat. Au fost și momente în care nu mi-au ieșit „pașii de dans”, dar am învățat ceva și din asta.

Cred că un moment important a fost, în 2014, când am fost nevoit să fac restructurări în departamentul de vânzări pe care îl conduceam. Însă decizia mea de a vorbi personal cu fiecare din cei afectați, fie că îmi raportau direct sau nu, a fost extrem de bine primită și apreciată și mi-a confirmat că empatia e mai importantă decât datoria.

Când vine vorba de sprijin pe plan profesional, cred în principiul 360. Te pot ajuta și poți învăța în egală măsură de la echipa ta, de la colegii tăi, de la managerul tău. Depinde doar de tine să ceri și să accepți sprijin. Și nu ezit să spun, după ce am avut nu mai puțin de 21 de șefi (de la supervizori până la Managing Directors), că poți învăța și de la șefi dificili sau greu de abordat. Învață cum să nu faci, pentru că ai văzut deja efectele acțiunilor acestora.

În prezent, dețineți funcția de Head of Project Management. Ne puteți oferi detalii, ce înseamnă mai exact, ce responsabilități presupune? Cât de mult vă ajută în luarea deciziilor și îndeplinirea sarcinilor experiența de 25 de ani în interiorul aceleiași companii?

Mă bucură această întrebare. La începutul anului 2019 nici eu nu știam să spun foarte bine ce responsabilități are un Head of Project Management Office, deși eram de câteva luni deja în această funcție. Ei bine, acum știu răspunsul. Deși în alte multinaționale acest departament exista de ceva vreme și avea rolul de management al proiectelor strategice, în Philip Morris acest rol s-a poziționat puțin diferit. Pe scurt, este un rol de orchestrare a strategiei locale, de identificare a proiectelor strategice și de ancorare a acestora în strategia locală. În plus, ori de cate ori se ivește ocazia, sunt lider pe proiectele strategice, interdepartamentale și cu un impact major în business. Astfel, sunt mereu conectat la business și pot să văd „din interior” complexitatea proiectelor.

În încheiere, vă propun un exercițiu de imaginație. Priviți în urmă cu un sfert de veac. Sunteți în plin proces de recrutare și în fața dvs. membru important în top managementul companiei se află candidatul Stere Garofil – un tânăr abia ieșit de pe băncile facultății, cu experiență insignifiantă în vânzări. Ce impresie v-ar face candidatul? L-ați angaja? De ce? Ce anume din atitudinea și comportamentul lui v-ar permite să-i întrezăriți o carieră longevivă și încununată cu succes în PMI?

Deși întrebarea invită la un exercițiu de imaginație, răspunsul este unul ancorat în realitate. Dacă în fața mea s-ar afla un tânăr de 25 de ani, fără experiență în vânzări, selectat din 87 de candidați, care a trecut prin 9 interviuri, teste de îndemânare și alte tactici și tehnici de intervievare complexe, căruia, în urmă cu o săptămână, i s-a spus la interviul final „că este supracalificat”, ei bine, aș aprecia perseverența de care dă dovadă, încrederea în sine și apetitul fantastic pentru o porție de succes. Și l-aș angaja pe loc. Sunt sigur că nu voi da greș cu un astfel de profil. În plus, i-aș infirma ceea ce a auzit până la interviul de azi și i-aș spune că, de fapt ‚„vânzările” nu sunt doar o tranzacție, ci un parteneriat. Și chiar mai mult de atât, sunt o dovadă a încrederii în produse, servicii, dar și în cel care le vinde.

Care ar fi cel mai important sfat pe care i l-ați da… și prin el tuturor tinerilor de astăzi aflați la începutul călătoriei profesionale?

Prefer să nu dau sfaturi. Mai degrabă aș spune ce aș fi făcut eu dacă aș fi în locul lor și asta pentru că îmi știu limitele, îmi știu setul de valori care mă ghidează în viață, îmi cunosc punctele forte, dar și cele unde mai am de lucru.

Dacă Stere și-ar începe azi cariera profesională, i-aș spune să fie perseverent, să aibă încredere în el, să profite de mediul și cultura dintr-o multinațională și să învețe cât mai multe lucruri utile pentru business, dar și pentru viața privată. I-aș sugera să caute provocări chiar dacă nu i se ivesc la tot pasul. Să nu se teamă că va greși pentru că așa va reuși să ajungă mai repede și mai sigur la succes. Deși cred că nu mai este cazul generației de azi, i-as mai recomanda să fie mai echilibrat în ce privește investiția în carieră versus investiția în viața personală.

Și sunt sigur că va veni un moment în care toate acestea îl vor ajuta să crească și să aibă succes pe plan profesional și personal.

Care sunt planurile dvs. de viitor?

E bine să-ți faci planuri și e specific pentru angajații din multinaționale. Cred că așa funcționăm după o anumită perioadă. Însă realitatea de astăzi ne arată cât de fragili suntem în fața unor decizii ce nu ne aparțin, dar au impact asupra noastră, independent de noi. Și ne modelează viitorul. Deci e mai bine să fim deschiși tuturor oportunităților, să fim echilibrați și maturi în decizii și să ne asumăm efectul lor. Dar mai ales să fim optimiști și încrezători că lucrurile se vor aranja în timp.