TEO TRANDAFIR – Il cauta pe Dumnezeu sau drumul spre el…

Tocmai ati iesit din emisiune. Cum va simtiti? Obosita? Multumita?

De-a lungul timpului, lucrurile s-au schimbat foarte mult. Mi-aduc aminte ca pe vremea lui Tele 7abc, prin `93-`94, cand ieseam din emisie, eram distrusa timp de o jumatate de ora. In fata studioului, aveam o canapea neagra, pe care ne tranteam amandoi, si eu si Mircea (Badea) si nu puteam sa vorbim nici macar intre noi. Eventual ne tineam de mana. Te consumi extraordinar in direct, esti in stare sa faci orice ca sa fii inteles, ca sa te traduci pe tine in fata celor care te privesc in asa fel incat sa nu pari un ciudat care face lucruri nemotivate la televizor. Ca sa fii credibil, trebuie sa explici, sa te traduci, sa explici, sa te traduci… Nu e bine nici sa povestesti prea mult despre chestia respectiva pentru ca atunci interesul se disipa… Acum, dupa emisiuni mai intense, ma resimt, adica gandesc mai greu, ma concentrez mai greu, dar consumul este mai calibrat. Ma asez, de exemplu, la calculator, la care nu ma pricep, si ma uit la el, asa, in gol… Cel mai rau e in primele minute de emisie. Pana la prima pauza, e sinistru. Efortul de a te reobisnui cu publicul este, de fiecare data, acelasi.

Despre zambet ce-mi spuneti? E al dumneavoastra? Cum sunteti, de fapt?

Sunt ca un om. Am ajuns sa-mi permit luxul sa fiu eu insami. Daca vreau sa ma rad, ma rad, daca vreau sa ma plag, ma plang.

Cand se castiga acest lux?

Ori in momentul in care devii suficient de indiferent, ori in momentul in care devii suficient de sigur. Cand ajungi sa reprezinti ceva poti sa-ti permiti sa spui adevarul. Daca nu esti suficient de matur incat sa-ti permiti sa spui adevarul si sa iti asumi repercusiunile acestuia, inseamna ca nu spui adevarul. Spui ce le place oamenilor sa auda, te faci placut, joci roluri.Cand ai senzatia ca oamenii sunt gata sa te perceapa asa cum esti si sa te accepte asa cum esti pentru ca meriti, incepi sa nu mai joci roluri care te obosesc.

Intotdeauna ati facut emisiuni "live", care sunt mai dificile. De ce?

Da, intotdeauna. Pentru ca emisiunile inregistrate sunt mult mai rele. Mai usoare, dar mai rele.

Pentru cine?

Pentru tine, ca prezentator. Probabil pentru operatori e mai simplu ca fumeaza mai mult. Sa va spun cum e: incepi o emisiune inregistrata. La un moment dat, ti se spune: "Stop!". Tu erai in mijlocul a ceva, era un flux pe care te-ai straduit sa-l creezi, pe care il canalizai intr-o anume directie… In acea clipa, operatorii au plecat la fumat. Trec zece minute. Se duce unul sa-i aduca pe ceilalti de la fumat. Nu mai vine nici el. Cand se aduna, in fine, toti, afli ca "nu se cheiaza croma". Ce e aia? "Nu stiu, da' nu se cheiaza". Mai stai o jumatate de ora sa "se cheieze croma"… "Avem nevoie de ceva de pe kitul celalalt, care nu e aici". "Da' unde e?" "E la Slobozia, da' e pe drum, vine". Mai stai o jumatate de ora si astepti. O emisiune inregistrata de 40 de minute, noua ne-a luat opt ore. La o emisiune in direct, indiferent ce se intampla, "canti, nu canti, vremea vocii trece". Daca la ora ics, nu esti acolo, emisiunea incepe fara tine. Daca operatorul a plecat la fumat, te uiti in alta camera si cu asta basta! Nu ai cum sa gresesti, iar daca gresesti, platesti.

Daca vi se intampla ceva si nu puteti ajunge?

Nu mi s-a intamplat niciodata. Oricat mi-a fost de rau. Am avut la un moment dat probleme mari, am avut decese in familie, dar am fost la emisiune. Lui Tanti, de exemplu, i-a murit tatal. S-a dus si l-a ingropat si a venit la emisiune. Publicul nu vrea sa te vada trist. Daca esti vesel si ai avut un deces, te judeca. Si atunci, te prefaci ca nu s-a intamplat.

Nu m-am gandit niciodata la cat de greu poate sa fie de respectat un contract cu televiziunea…

Contractul de televiziune, din proprie experienta va spun ca se incalca. Eu mi-am incalcat contractul cu ProTV-ul si cu Romantica, fluierand. Problema este contractul cu telespectatorul, pe care daca l-ai inselat, ai incurcat-o. Am plecat de la Romantica, desi aveam in continuare contract semnat.

M-am dus la Vantu si l-am intrebat: "Cum ti se pare ideea mea de a pleca si de a-mi prezerva valoarea cat pot si de a pastra relatia?" A spus: "Ceea ce zici e in regula si face sens. La revedere!" Contractul cu telespectatorul nu poate fi rupt pentru ca de la el iti castigi, de fapt, energia si substanta.

Va ajuta spontaneitatea? Ce alte calitati trebuie sa mai aiba un prezentator?

Sunt doua lucruri complet diferite: Cariera e una, spontaneitatea e alta. Pe nisa pe care am ales-o eu, cariera nu exista. Cariera nu e un lucru pe care sa poti sa ti-l doresti. E ca si cum ti-ai dori sa fii fericit.

Dar nu de asta ne trezim in fiecare dimineata, ca sa fim fericiti?

Nu, dimineata ne trezim ca sa lucram si sa ne facem treaba.

V-am prins intr-o zi proasta!

Nici pomeneala, asa gandesc tot timpul. Cariera nu ti-o doresti, e ca si cum ti-ai dori mantuirea. Pentru ea, trebuie sa muncesti in fiecare zi. Daca te gandesti la mantuire ca la capatul unui drum, trebuie ca el sa fie pavat cu bune intentii. Asa e si cu cariera, mai ales la o emisiune zilnica. Ganditi-va ca sunt unul dintre putinii oameni, si o spun cu toata nesimtirea, care au reusit de-a lungul a multi ani sa faca o emisiune zilnica. Am facut emisiune cu salvarea la usa, am facut emisiune injectata, am facut emisiune sedata, am facut emisiune din toate pozitiile posibile… Stiti bancul cu bautura? Bautura e buna, dar trebuie sa te tii de ea. Asa e si cu cariera. Ajunge sa te controleze ea pe tine, asa cum ma controleaza emisiunea pe mine. Se face singura. Nenorocirea cu cariera unui om care lucreaza in fiecare zi este ca ea se poate sfarsi in fiecare zi. Daca ai emisiune saptamanala, ai timp sa-ti pregatesti o aparitie, sa te concentrezi, sa aduni energie, sa construiesti o poveste, sa faci ceva. In cazul unei emisiuni zilnice, nu ai cum sa te incarci pentru ca nu ai timp de vacanta, nu ai timp sa te duci la film, la teatru. Singurul lucru care iti ramane este lectura. Dar cat umor si cata fericire poti sa gasesti acolo?! E foarte complicat. De aceea, trebuie sa te autoprezervi, sa te reciclezi, sa te reinventezi. Ai spus acum trei ani un lucru, il mai poti folosi din nou doar actualizat, pentru ca nu poti sa inventezi in fiecare zi apa calda…

Apropo de reinventare: daca "Teo Live" este o emisiune light, de ras si buna dispozitie, nu acelasi lucru se poate spune despre formatul emisiunii "Momentul adevarului", care are alta factura. De ce ati ales aceasta formula? Pentru echilibru?

Emisiunea e foarte dura. Imaginati-va situatii infioratoare. Un om isi vinde adevarurile cele mai intime contra unei sume de 50.000 de euro. L-am intrebat si eu pe producatorul american cum putem face asa ceva unor oameni. Mi s-a explicat ca oamenii acestia care au venit pentru bani au senzatia sincera ca nu au nimic de ascuns. Se dovedeste ca nu e asa. In public pot fi prietenul actual, prietenul anterior, parintii. Orice raspuns ar da, cineva sufera.

Fara nici o legatura, vreau sa va invat un lucru: nu exista spontaneitate, niciodata. Un om spontan este acela care si-a pus intrebari inainte. Daca vine cineva acum si va intreaba "Ce e Dumnezeu?" nu stiti ce sa-i raspundeti decat daca v-ati intrebat asta inainte. Toate raspunsurile stau in niste sertare si asteapta sa fie "intrebate". Daca ai agilitatea de a deschide repede sertarul cu raspunsul, te numesti spontan. Eu asa fac. Nu mi se intampla niciodata sa ma odihnesc cu adevarat. Imi place sa ma joc, fac scenarii: ce s-ar intampla daca? De obicei, nu se intampla niciodata lucrurile respective, dar… Faptul ca esti suficient de ludic incat sa-ti faci singur poante in cap te aduce in situatia de a te expune in felul acesta si in fata altora. Spiritul si inteligenta trebuie sustinute.

Salariul de 10.000 de euro nu este dintre cele mai mari care vi s-au propus; de ce ati ales Prima TV?

I-am ales pe ei pentru ca au stiut cum sa ma priveasca. Eu m-am bagat singura in niste situatii foarte neplacute atunci cand am plecat de la ProTV. Nu eram pregatita sa plec, eram crescuta sub un clopot de sticla, ocrotita. M-am trezit singura in fata vietii reale. Mi-a luat destul timp sa ma dumiresc. Oferte au fost, dar in urmatorii termeni: "Pentru ca te-ai bagat in ce te-ai bagat, noi ne-am gandit sa te ajutam". Condescendent. Prima TV mi-a zis: "Nu mai bine suntem noi parteneri intru prosperitate, succes si maxime realizari?" Una e sa fii luat ca subordonat, presupus a fi recunoscator pentru serviciul acordat pe multi bani si alta e sa fii luat ca partener – nu neaparat platit in diamante. Atitudinea lor a contat pentru mine.

De la distanta, pare ca negocierea materiala nu este unul dintre punctele dv. tari. Asa este?

De data aceasta, am fost un bun negociator. Raspunsul corect la tot ceea ce mi s-a propus a fost "Fair enough". Super-elegant. Am negociat cam 30 de secunde. Am dat telefon celorlalti ofertanti, le-am spus ca s-a rezolvat si s-au suparat…

Unde va aflati acum din punct de vedere profesional? Jobul de la Prima TV este in linie cu evolutia, cu maturitatea dv.?

Raspunsul meu o sa va dezamageasca fundamental. Am atata treaba, incat sa stau sa ma gandesc la care este statutul meu profesional, maturitatea mea profesio-nala ca sa le compar cu cele ale postului, mi se pare o pierdere de vreme. Eu m-am gindit asa: ma duc la Prima si fac tot ce e omeneste posibil. Daca ma dau afara, inseamna ca am gresit-o. Daca nu ma dau afara, inseamna ca a fost decizie buna. Indiferent care sunt rezultatele finale, faptul ca am facut tot ce tinea de mine ma linisteste. De ce atata analiza?! Eu stiu exact unde ma potrivesc perfect, dar acolo nu se poate…

In ce moment al carierei dv. ati realizat ca ati devenit un brand/o marca? La ProTV?

Am aflat asta de la Andi Moisescu. Plecasem de la ProTV, inca plangeam, si l-am sunat. Mi-a zis: "Teo, exista ceva in care poti avea incredere: brandul tau. Tu o sa traiesti din brandul Teo zece ani si daca stai linistita". El asa crede, eu n-am avut timp sa ma gandesc la asta. Eu o urasc pe "doamna Teo", desi e buna din cand in cand, ajuta. Cand ma intorc din vreo calatorie, mi-e drag sa o reintalnesc pe aeroport. Am fost in Italia si asa de rau ne-au tratat si asa de urat… Eram fara "doamna Teo". A venit la mine o jurnalista si m-a intrebat daca am venit sa-mi caut de munca in Italia. Tare as fi vrut sa o am pe "doamna Teo" cu mine, atunci. Cand am cerut o camera sau un apartament mai mare, conform cu suma pe care eram dispusa sa o platesc, mi s-a spus ca nu au decat apartamentul prezidential disponibil si ca nu mi-l pot permite. Inutil sa va spun ca l-am luat tocmai pe acela.

Dar sa fii o persoana cunoscuta, publica are un pret…

Lumea ma stie, ma judeca si ma interpeleaza ca si cum am fi cunostinte. Am intrat odata intr-un magazin si am cerut smantana pentru Andreea, producatoarea mea. M-a certat vanzatoarea ca mai mananc si smantana dupa ce ca sunt asa de grasa. O cucoana mi-a dat o palma peste fund, tot in virtutea accesibilitatii pe care o fac sa transpara de pe sticla.

Daca pe sticla ati dovedit ca sunteti "o forta", o garantie a succesului pe care televiziunile se bat, nu acelasi lucru s-a intamplat cu episodul dv. managerial, de la Romantica. A fost un prag al competentei de care ati dat cu capul?

Exact. Trebuie sa ai bunul simt ca in momentul in care vezi ca lucrurile te depasesc, sa te ridici de pe scaun si sa spui: "Colegi, am senzatia ca ceva nu e in regula si ca va incurc. Nu mai bine ma retrag?". Ei, foarte draguti, au zis "Oh, nu. Oh, nu". A trebuit sa ma dau singura afara. E bine sa-ti vezi lungul nasului. E bine pentru tine, pentru ca altfel, s-ar putea sa te trezesti in locuri foarte periculoase.

Veti mai incerca rolul de director?

Niciodata. Sa fii director inseamna sa fii destul de aspru. Trebuie sa spui lucruri pe care le gandesti, dar pe care din alta pozitie nu esti obligat sa le spui. Si mai e ceva: ca director nu poti sa barfesti, or eu daca nu barfesc, innebunesc de nervi. Macar asa un pic…

Cum va vine rolul de mama? Cum o cresteti si educati pe Maia, fetita dv. de trei ani si jumatate: rasfatata sau dupa principii? Cu cartea in mana sau cu sufletul?

La inceput, am crescut-o dupa carte, ca nu stiam nimic. Eram disperata… Aveam niste tabele dupa care ii urmaream evolutia: daca sta in fund, la ce reactioneaza, cum se uita. Incet-incet, am ajuns sa ma orientez dupa ea. De cand a inceput sa vorbeasca, sa aiba propria constiinta, sa aiba nevoie de libertate, ma tin dupa ea. Ce vrea ea se face intr-o proportie marisoara, ce nu – nu. La noi e foarte importanta magia. Totul este poveste si vraja, lucruri care nu se pot vedea, iar eu sunt cea mai mare vrajitoare pe care a dat-o acest pamant vreodata. A venit la mine astazi si mi-a spus: "Te rog frumos, vrajeste-mi si mie pentru Eric niste casete cu Alba-ca-zapada". I-am zis sa-i vrajeasca mama lui. Replica ei a fost: "Mama lui nu-i vrajitoare!". Cred ca e indragostita de acest Eric.

Dar dv., cum va hraniti sufletul? Ce faceti pentru el? Ce cititi? La ce va ganditi?

Acum, mai nou, ma hraneste fiica-mea de dau pe dinafara. Citim foarte, foarte mult. Citim aceleasi lucruri din perspective diferite. Eu am crescut-o cu Disney, cu personajele lui, despre care intai i s-a citit si abia apoi a vazut filmele. Stiti, obsesia mea cu cititul… I se pare intotdeauna cartea mai interesanta decat filmul. E mai lunga, ma poate opri, ma poate intreba ce inseamna una, alta, ce s-a intamplat cu mama lui Bamby, a murit? Daca a murit, se va mai intoarce, mie o sa mi se intample la fel?… I-am raspuns ca da, o sa mor, dar ca atunci noi doua o sa fim foarte, foarte, foarte batrane, ca o sa avem vreo 2.000 de ani si ca la vremea aceea n-o sa mai aiba nevoie de mine. Iar ea a zis ca niciodata n-o sa se intample asta. Dragostea noastra e nenorocire. Pai, eu stiu exact pana unde ii intra piciorul la mine in gura. Cand s-a nascut, am masurat cati pupici incap intre ceafa si fund: cinci. Acum incap 21.

De ce va luati intotdeauna echipa cu dv., atunci cand va schimbati jobul?

Pentru ca sunt cei mai buni oameni din lume. Pentru ca au o calitate emotionala de necrezut.

Este Teo Trandafir, cea care stapaneste ecranul, de fapt, o fiinta foarte vulnerabila si sensibila, care are nevoie de ancore?

Sigur ca da. Problema cu ancora este ca trebuie sa ai incredere in ea. Eu nu am incredere in oameni. Cei care sunt cu mine au trecut prin tot felul de incercari. Am traversat impreuna niste lucruri ingrozitoare: in bine sau in rau. Am facut si stim multe unii despre altii. Ne cunoastem foarte bine si ne stim cele mai intime, rusinoase si inaltatoare insusiri. De aceea, preferam lucrurile asa cum sunt, suntem foarte conservatori. La randul nostru, niciunul nu are incredere in nimeni pentru ca am fost tradati, mintiti, pacaliti. Si atunci, ne avem unii pe ceilalti. In organizatia noastra, careia ii spunem "secta", avem roluri egale. La televizor, eu sunt Dumnezeu; intre timp, fiecare e stapan pe treaba lui.

Daca pe plan profesional v-ati gasit locul, ce se intampla din punct de vedere emotional si al spiritului? Cat de aproape sunteti de echilibrul dupa care tanjiti?

Mai am inca niste lucruri de rezolvat cu mine insami care sunt, dupa parerea mea, foarte grave si neplacute: nu stiu sa ma despart de trecut. Inca ma mir ca am putut sa divortez, ma mir ca nu ma mai gandesc la sotul meu. Pana ies dintr-o situatie, imi fac milioane de probleme. Cuvantul care ma caracterizeaza pe mine este autoreprosul. Imi reprosez ca Maia a mancat, ca Maia n-a mancat, ca a dormit, ca n-a dormit, ca stau prea mult cu ea, ca stau prea putin, ca o rasfat, ca nu sunt suficient de buna cu ea… Sunt o suma de reprosuri care se invart in jurul capului meu si care ma lovesc sistematic. Nu mi-am gasit calea, marea mea dorinta este sa intru intr-o relatie stabila si linistita cu Dumnezeu, pe care-l tot caut. Ma ratacesc, ma sucesc, ma invartesc, iar ma dau cu capul de pereti… E foarte complicat. Eu tot incerc si incerc, vreau o relatie fara hopuri cu Dumnezeu…