Victor Ponta, noul premier al României

I se spune "Micul Titulescu" si e onorat de asociere. A facut din "scaunul electric" de la Corpul de Control al Guvernului un loc comun. Crede ca oamenii care reusesc ceva in viata sunt cei care isi minimalizeaza si educa defectele si care isi exploateaza calitatile. Ii place sportul si in mod special, motociclismul.

Am in fata un tanar politician, proaspat ministru-delegat pentru coordonarea procesului de punere in aplicare a acquis-ului comunitar.V-a luat prin surprindere aceasta numire? Ce misiune aveti?

Sigur ca m-a surprins, in primul rand, ca in Romania un om la 30 de ani poate ajunge ministru. In mod concret, coordonez doua departamente – controlul folosirii fondurilor europene (OLAF Romania) si monitorizarea si implementarea acquis-ului comunitar, care continua ceea ce am facut la Corpul de Control al Guvernului, la care se adauga si reprezentarea politica a Cancelariei.

Trebuie sa recunoasteti, ca nu li se intampla multor absolventi de drept sa aiba o asemenea traiectorie.

Cum se poate ajunge la o asemenea performanta?

De cate ori raspund la aceasta intrebare, oamenii nu ma cred, spun ca nu se poate, ca trebuie sa mai fie ceva. Asa aflu ca parintii mei ar fi mari oameni de afaceri sau politicieni, si nu sunt. Aflu ca as fi ruda cu Adrian Nastase si cu Ion Iliescu, si nu sunt. Aflu ca fratele meu ar fi un om de afaceri foarte puternic, iar eu nu am frate, ci doar o sora care e departe de a fi un om de afaceri, si tot asa. Ori sunt mason, ori sunt securist, ori agent CIA sau KGB, ori sunt evreu. Oportunitate inseamna noroc. Daca nu te nasti la momentul potrivit sau nu ai noroc sa te intalnesti cu anumiti oameni sau sa ti se intample anumite lucruri, poti sa fii genial, degeaba. A doua parte importanta este sa folosesti aceste oportunitati. Sunt milioane de oameni carora li se dau sanse si care le rateaza, din vina lor. Revenind la mine, am mers pe drumul meu, cu mare incapatanare.

Stiati care e drumul? Ati avut proiectia lui?

Sincer sa fiu, nu aveam cum sa-mi propun acum cinci ani sa devin Seful Corpului de Control al Primului-Ministru, Presedintele Tineretului Social-Democrat sau ministru. Nici macar nu pot sa spun ca in clasa I am anuntat ca vreau sa fiu procuror. Am mers pe un anumit gen de drum, dupa care mi s-au oferit oportunitati pe care nu le-am prea ratat, recunosc.

Cat de sus va visati? Ce va puteati dori cel mai frumos, acum cinci ani?

Acum cinci ani, visul meu profesional era sa ajung procurorul general al Romaniei. E un vis la care nu am renuntat inca, dar nu mai este in acest moment obiectivul meu profesional. In scoala, am fost etichetat de profesori ca "branza buna in burduf de caine". N-am scapat de ea nici cand am castigat olimpiada de istorie.

Acum ati scapat de eticheta aceasta?

Sunt considerat exagerat de indraznet sau obraznic. Sunt foarte putini cei care contesta fondul a ceea ce spun, insa foarte multi sunt deranjati de felul in care spun. Si in facultate am fost printre cei care aveau intotdeauna ceva de comentat. Dupa aceea, am condus la nivel de sector prima greva a magistratilor din Romania, in 1998. Lucram in tribunal. Erau zero grade in salile de judecata. Judecatorii, fiind mai curajosi si altfel organizati, au protestat si au decis sa nu mai intre in sedinte pana nu se creeaza conditii mai bune de munca. Am reusit sa-mi conving colegii sa intram si noi in greva. Monstrii sacri ai Parchetului au fost socati. Nu stiu daca a fost o mare isprava, dar sunt foarte mandru de ea.

Asa se iese in evidenta?

E clar ca cel mai mare adversar al nostru dintotdeauna a fost blazarea si frica. Mama a fost cea care mi-a inoculat samanta de revolutionar. M-a sustinut aproape de fiecare data, pana la optiunea politica. Acolo ne-am despartit: ea e cu opozitia, eu sunt cu puterea. E cel mai puternic adversar al meu. Stilul de revolutionar mi-a adus si un avantaj: m-au remarcat oameni care puteau sa treaca dincolo de aparenta mea de razvratit.

Cine v-a remarcat?

George Balan, primul meu sef de la Parchet, m-a sustinut si aparat de fiecare data. "Cat timp faci cu buna credinta ceea ce faci, cat timp nu faci lucruri in interes personal, te voi sprijini!". A facut acest lucru pret de vreo sase ani, cat am fost in Parchet. El a fost cel care a tras si o mica minciuna cand s-a pus problema intineririi Parchetului General: a spus ca aveam 4-5 ani de experienta. M-a propus pe mine, ca fiind cel care facusem cele mai multe dosare penale, care aveam rezultate in domeniul economico-financiar, unde nu prea erau oameni. Asa am ajuns la Parchetul General in 1998, dupa doar doi ani si jumatate ca procuror. Daca as fi dat gres, el era raspunzator, ca ma recomandase. El a fost principalul meu model profesional, este cu zece ani mai mare decat mine. La el am vazut ca poti fi procuror fara sa faci compromisuri mari, fara sa fii corupt.

Cum ati ajuns in Italia, la bursa?

In 2000, am participat la un concurs la universitatea din Catania, pentru un master, am castigat bursa si am stat trei luni in Sicilia. Era o perioada foarte agitata in Italia, epoca "Maini curate". Trei luni de zile, am vorbit de drept la scoala si in rest, numai de politica. Mi-a trezit interesul. A fost o ocazie extraordinara si pentru ca, terminand primul din acea serie, am primit un sprijin suplimentar pentru a face un stagiu de trei luni intr-o institutie pe care mi-am ales-o: Procuratura Nationala Antimafia din Roma, Italia. Pentru mine au fost sase luni de scoala de toate felurile.

Ce s-a intamplat la revenirea in tara?

Odata intors acasa, am reusit sa fac primul dosar de spalare de bani in Romania. Pentru lumea juridica e important ca eu am reusit sa deschid acest drum pe o infractiune noua. Mi-a placut. Multi se asteptau sa-mi rup gatul. Sunt mandru pentru cariera mea de procuror de acest dosar rezolvat.

In 4 aprilie 2001, Adrian Nastase, caruia ii fusesem asistent la catedra de Drept International Public, m-a chemat la Guvern. Mi-am strans repede hartiile pentru curs, banuind ca despre asta e vorba. Mi-a spus ca vrea sa gaseasca pe cineva sa-l puna in locul lui Grecea, un om tanar. "Vreau sa te pun seful corpului de control. Ai curaj?" Am acceptat pe loc, dar l-am rugat ca in momentul in care nu va mai fi multumit de mine, sa-mi spuna si plec imediat.

Ati luat din primele minute in calcul eventualitatea unui esec?

Da. Mi-am dat seama ca daca in trei saptamani nu gasise pe nimeni, nu era un post foarte comod. Imediat m-a dus sa ma prezinte ministrilor, la sedinta de Guvern. Nu m-a bagat nimeni in seama, credeau probabil ca sunt vreun SPP-ist. Eram tuns scurt, ca si acum. N-am sa uit niciodata linistea care s-a lasat cand m-a anuntat primul ministru ca Sef al Corpului de Control. Cozmanca a intrebat: "Nu e cam tanar?" Mi s-a dat ocazia sa-mi prezint cartea de vizita, ca sa mai atenuez din surpriza. Apoi, am facut o gafa. Primul ministru mi-a zis sa vorbesc cu Serban sa-mi faca toate actele, iar eu am intrebat: "Cine e Serban?" Dupa aceea, l-am cunoscut pe domnul Serban Mihailescu. La conferinta de presa care a urmat mi s-a pus o singura intrebare: "Cati ani aveti?"

Ce face seful Corpului de Control?

Cand am fost numit, nimeni nu-mi dadea mai mult de trei luni, nici macar eu. Numirea mea a fost cel mai plastic si cea mai corect caracterizata intr-un ziar: "Un tanar procuror s-a asezat pe scaunul electric de la Corpul de Control". De ce? Pentru ca inaintea mea, cu foarte mici exceptii, cam toti s-au prajit. E o functie in care trebuie sa superi aproape pe toata lumea, nimanui nu-i place sa fie controlat. Rolul meu era sa vad si sa fiu in stare sa-i spun premierului de ce s-a intamplat o neregula: a fost sau nu intentie de frauda. Regula de baza este "Nu ierti pe nimeni!" Primul ministru te sustine atata timp cat are convingerea ca il ajuti. Daca vrei sa-i ajuti pe toti, daca vrei sa fii prieten cu toti, daca vrei sa-ti faci tu reclama sau cariera, nu te mai apara. Toti predecesorii mei si-au pierdut functiile in urma unor scandaluri in care primul ministru n-a putut sau n-a vrut sa-i apere.

Cand ati intrat in partid?

In 2002, stiam cam ce se intampla in partid, eram familiarizat si cu partea de tineret. Am avut o discutie cu presedintele partidului, care mi-a propus sa intru in cariera politica. Eu eram deja cunoscut ca cel tanar de la control. Primul ministru ma observase cum lucrez. I-am spus ca nu-mi place politica, dar mersesem deja de doua ori pe mana lui, la facultate si la Corpul de Control, asa ca m-am decis sa-i urmez sfatul. A avut dreptate, a inceput sa-mi placa si politica.

Ce proiecte aveti ca Presedinte al Tineretului Social-Democrat?

Pentru o perioada, pana in 2007-2008, proiectul meu politic e foarte clar: sa construiesc o organizatie de tineri pe care sa-i si promovez mai departe. Din o suta, sper sa reuseasca 10 sau 30. Ca sa tina cont cineva de noi, trebuie sa fim o forta, sa facem noi ce nu fac altii, sa spunem noi lucruri pe care altii nu au curaj sa le spuna, sa-i suparam pe cei care merita sa fie suparati. Promovarea tinerilor nu ramane scopul final, dar este unul dintre elementele importante in modernizarea PSD-ului si transformarea lui intr-un partid de centru-stanga in sens european. Nu voi abandona cariera universitara pentru ca ma tine in priza. Studentii mei au foarte mult tupeu, imi spun lucruri pe care altfel nu le aflu.

Vi se spune "Micul Titulescu". Cum va impacati cu ideea?

Imi place. La congresul la care eu am fost ales, Adrian Nastase tocmai primise un album cu Titulescu, modelul sau marturisit. In timpul congresului, l-a tot rasfoit. Pe prima pagina era o poza a lui din profil. Am tinut un discurs. Cu albumul in fata, Adrian Nastase a descoperit ca seman din profil cu Titulescu. Sala a luat-o ca pe o gluma. Eu am luat-o ca pe un semn pozitiv. S-a facut si multa bascalie pe tema asta. Bine ca n-am fost "Micul Terente" sau stiu eu ce altceva. In general, daca ti se pune o asemenea stampila, nu mai scapi de ea toata viata. Trebuia sa am si eu o stampila si a fost bine ca a fost asta, e una dintre cele mai fericite.

Ce salariu aveti?

Am trei salarii: cel de ministru, care este de 22 milioane, net, cel de titular de curs, la facultate si cel de membru in consiliul de conducere al AVAB. Sunt unul dintre oamenii care castiga bine la stat, in acest moment.

Aveti un baietel. Cum il cheama?

Andrei il cheama, pe 1 martie a facut un an. A venit pe lume la momentul potrivit. Sigur, un copil e oricand o fericire, dar daca stai in conditii grele, nu ai ce munci, te chinui si il chinui si pe el. Multumesc lui Dumnezeu, nu am probleme cu salariul, cu locuinta, pot sa-i ofer ce are nevoie.

Ce alte pasiuni mai aveti?

Imi place foarte mult sa dansez. Incerc sa duc o viata normala, in ciuda responsabilitatilor mele. Mananc la McDonald's si lumea se mira cand ma vede acolo. Ma vad cu prietenii in weekend. Imi place sa calatoresc. Toate deplasarile pe care le fac in tara, au partea lor obositoare, sedintele, intalnirile, strangerile de maini, dar au si parti frumoase. Nu sunt genul constipat, rad, glumesc cu colegii, atunci cand nu sunt sef.

Parca prea e totul ca la carte, o proportie perfecta intre calitati si slabiciuni. Aveti si defecte?

Stau foarte prost cu rabdarea. Ma educ de ceva timp, dar mai am mult de lucrat. Nu pot sa stau plecat mai mult de cinci zile, in concediu. Incep sa sun acasa, sa intreb ce s-a intamplat. Iau foc departe de tara. Sunt orgolios. Am uneori tendinta sa ma transform in seful pe care il uram cand eram subordonat, care mai mult vorbeste si mai putin asculta, dar toate sunt defecte care pot fi educate si controlate.