Visand la o expeditie cu National Geographic

Munciti de la 18 ani. Credeti in acest model de viata?

Nu exista un raspuns care sa se potriveasca pentru toata lumea. Modelul acesta s-a aplicat foarte bine in cazul meu, la vremea respectiva, in anul 1988. Asta nu inseamna ca cineva sa urmeze exemplul meu. Eu am intrat in viata destul de abrupt. Sa lucrezi opt ore pe zi si sa faci si o facultate in paralel este un lucru destul de dificil. Dar experienta este un lucru pozitiv pe care l-as recomanda tinerei generatii, care sufera din lipsa contactului cu practica. Acum zece ani, am urmat cursurile unui program de EMBA la ASEBUSS. Ei bine, pe parcursul studiilor, s-a facut o diferenta foarte mare intre cei care aveau o experienta reala de business si profesori, pur teoreticieni. Daca nu erau varf de lance in domeniul lor, cursantii cu un nivel de experienta superioara ii rejectau usor. Iar cei cu experienta hand-on si cu raspunsuri din viata practica au avut un castig semnificativ. Acest lucru este valabil la toate nivelurile.

Atributul de om muncitor, dorinta de actiune sau nevoia de bani v-a impins de timpuriu catre piata muncii? Sunteti un om harnic?

Sunt muncitor, ma scol foarte devreme dimineata, sunt la prima ora la serviciu, muncesc cate ore este nevoie. Uneori chiar prea multe ore, dar nu cred ca asta ma caracterizeaza. Daca nu vreau sa muncesc, nu muncesc. Am ales sa am o libertate deplina. Oricum muncesc mai mult decat daca as avea un program fix. Ce m-a impins devreme spre munca a fost dorinta de a avea o experienta practica. La vremea respectiva, intr-un context politic diferit, trebuia sa muncesc pentru ca voiam sa plec din tara. In 1988, Romania nu era tara in care sa vreau sa traiesc toata viata. Iar cand m-am angajat, m-am convins si mai mult ca n-o sa pot ramane aici. Apoi, a venit "lovilutia", cum ii spun eu Revolutiei, si lucrurile au capatat alta turnura.

Inainte de a va deschide prima firma, Discus, care producea confectii de lux pentru barbati, ati lucrat timp de doua saptamani in Israel. De ce si care a fost morala acelei perioade?

In 1992, eram in vacanta de vara si am vrut sa vad cum se lucreaza intr-o firma din strainatate. A fost o intamplare. Am descoperit acolo o cultura a muncii semnificativ diferita, un respect al muncii care la vremea respectiva, la noi, nu mai era la mare pret. Romanii aveau doar vise de imbogatire rapida. Munca nu era neaparat calea spre avere, oamenii cautau scurtaturi. In Israel, am vazut ca oamenii au o atitudine normala fata de munca. Chiar daca ce lucram eu nu era semnificativ, nu era ceva rocket science, pentru ca nu aveam calificare in domeniu, asta nu i-a impiedicat sa ma aprecieze pentru ceea ce faceam. Acolo am invatat ce inseamna eficienta fiecarui minut folosit.

Acum, cand cifra de afaceri a firmei pe care o conduceti se masoara in milioane de euro, ati ramas tot atat de muncitor, de constiincios?

Trebuie sa precizez intai ca Dial Telecom a devenit recent parte a unui grup. Eu nu m-am schimbat, nu am nici un motiv sa ma schimb, sunt la fel de harnic, daca vreti. Nu cred ca am castigat vreo jumatate de creier in plus, nici dreptul de a face lucrurile mai putin bine decat inainte. In momentul in care voi considera ca mi-am atins obiectivele personale de cariera, imi voi schimba statutul, voi deveni actionar sau consultant.

Ce ma interesa pe mine era daca apare vreo schimbare in atitudinea fata de munca de la o cifra de afaceri incolo?

Asta este o filozofie foarte periculoasa pe care n-am impartasit-o pana acum si sper sa nu o imbratisez vreodata. N-as vrea sa ma denatureze vreun succes sau vreun esec. Calitatea unui om o cunosti in momentul in care ii dai sau ii iei puterea. Cred ca a avea o firma cu un oarecare succes iti confera un grad de libertate suplimentar, in sensul ca ai o confirmare a performantei tale, dar asta nu-ti da dreptul sa o iei mai usor. E o filozofie nesanatoasa. Daca vrei sa te odihnesti, nominalizezi pe cineva care sa-ti preia activitatea si sa o faca la fel de bine. De la sine nu prea merg lucrurile.

Urmarindu-va evolutia profesionala, am descoperit in dv. un puternic spirit antreprenorial. Va asteptati ca si angajatii dv. sa se manifeste la fel?

Intr-o companie ca Dial Telecom, spiritul antreprenorial este esential. Nu in sensul ca fiecare isi porneste afacerea lui, ci ca se definesc lucrurile intr-un sens mai larg decat cel delimitat de fisa de post. Motivul este foarte simplu: intr-o piata de telecomunicatii atat de dinamica si cu o crestere atat de mare, Dial Telecom are un succes comercial de milioane de euro, dar piata este de miliarde de euro si are jucatori cu buzunare semnificativ mai mari. Dial Telecom a facut si face o figura frumoasa tocmai datorita acestei elasticitati de gandire. Fireste ca libertatea trebuie balansata cu un grad de birocratie pozitiva. Antreprenoriatul nu inseamna sa actionezi dezorganizat, ci sa gandesti lateral. Sa nu accepti ideea ca te afli intr-o cutie din care nu poti schimba nimic. Nu are importanta pe care nivel al ierarhiei te situezi, daca ai o idee buna, vii si o spui. Daca vezi un lucru care nu functioneaza bine, chiar intr-un alt departament, si stii cum s-ar putea remedia, la fel. De aceea am considerat ca este esential sa gasesc oameni care sa impartaseasca acest stil.

Apropo de spiritul antreprenorial, va rog sa-mi spuneti pe scurt povestea Dial Telecom. Este o firma suta la suta romaneasca?

Acum este in totalitate romaneasca. Povestea incepe in 1998, cand lucram in ING, ca director de IT. Lucrurile functionau bine, ca in orice companie pozitionata sa aiba succes comercial. Avand o pozitie de management destul de inalta, participam la planul de afaceri pe trei-cinci ani si am sesizat ca s-ar putea ca in decurs de vreo doi ani sa nu mai incapem in sediul respectiv. Astfel, desi nu era in zona mea de responsabilitate, mi-am asumat proiectul de a gasi un sediu nou. Lucru care m-a pus in contact cu o lume cu totul noua, cea de Real Estate. Am avut si sprijinul catorva asistenti din zona de imobiliare din ING. In cateva zile, m-am informat cu ce oferea piata si l-am cunoscut pe unul dintre antreprenorii care si astazi face afaceri semnificative in Romania in Real Estate, unul dintre cei doi englezi asociati la Portland Trust. Ei au construit Opera Center, probabil primul business center din Bucuresti, de clasa A. Dupa negocierile care au durat vreo noua luni si dupa cei doi ani de desfasurare a proiectului in sine, am ajuns sa ne cunoastem mai bine si sa ne apreciem reciproc. Asa se face ca, la un moment dat, mi-a vorbit despre niste prieteni de-ai lui care voiau sa investeasca in telecomunicatii aici. Propunerea lui s-a suprapus peste dorinta mea de a schimba domeniul financiar-bancar cu unul mai dinamic. El mi-a facut cunostinta cu fostii actionari cehi de la Dial Telecom. Am fost o zi la Praga, o zi la Bratislava, la cele doua companii. Mi-a placut ce am vazut, erau oameni tineri, dinamici, deschisi, cu o cultura foarte occidentala, care mi-au spus: "Nu cautam un angajat, ci un partener". Cu asta m-au cucerit si m-au tinut sapte ani alaturi de ei. Multi ani, parteneriatul nostru nu a fost scris pe hartie. Aveam incredere unii in ceilalti.

Ati investit si dv.?

Da, dar contributia mea la capital a fost minora, la inceput. Faptul ca am renuntat la un job foarte bun in ING, faptul ca am pornit intr-o aventura deloc sigura a fost investitia mea in Dial Telecom. Practic, eu m-am reinventat atunci, nu mi-a fost usor. Eram om de IT. C-ul nu-mi era cunoscut, s-a lipit ulterior de competentele mele. Parul alb atunci mi-a aparut, a fost learning on the job. Ganditi-va, era prima mea companie la nivelul lui Dial Telecom, prima mea pozitie de director general, intr-un domeniu total nou pentru mine, intr-o perioada de schimbari legislative… A fost "interesant", nu m-am plictisit deloc!

Cum s-a petrecut si cum se explica achizitia de catre Digital Cable Systems a Dial Telecom?

Digital Cable Systems este al treilea jucator pe piata video si cea a televiziunii prin cablu din Romania, cu un portofoliu de aproximativ 400.000 de abonati de cablu si Direct-to-Home Television. In anul 2007, AIG – fondul de investitii – a achizitionat o parte importanta din actiunile Digital Cable si, dupa acest moment, am fost contactat de catre directorul general si reprezentanta fondului. Discutiile s-au finalizat in decembrie cu semnarea acordului de preluare.

Cum v-ati negociat pozitia de CEO? Era implicita?

A fost o promisiune facuta pe parcursul negocierilor potrivit careia echipa de management va ramane pentru o bucata de timp in functiune, pentru a asigura continuitatea. Pozitia mea de CEO a fost semnalul dat de actionari ca echipa noastra de management se bucura de increderea lor.

Va caracterizati prin dinamism, temperament, energie. Atunci cand luati decizii, va lasati dominat de aceste trasaturi? Nu e riscant? V-ati "fript" vreodata din cauza vitezei de optiune?

M-ati caracterizat bine. Este, intr-adevar riscant uneori, dar am invatat sa-mi recunosc punctele slabe si incerc sa le minimalizez. Principala masura a fost sa-mi aduc langa mine oameni de la care sa invat lucrurile pe care nu le stapanesc asa de bine. Am luat decizii in viteza. Nici cand am plecat din ING nu m-am gandit prea mult, dar nu cred ca a fost o decizie neinspirata.

Va folositi intuitia?

Destul de des. Este una dintre armele pe care le-am folosit semnificativ si cred ca am reusit sa-mi dezvolt o competenta reala pe zona aceasta. Simt ca trebuie sa luam anumite decizii chiar daca informatia nu e completa sau daca situatia pare defavorabila. In multe cazuri s-a dovedit a fi un lucru potrivit. Asa am ajuns sa am incredere in intuitie. Dar orice om are dreptul sa greseasca, asta ne face oameni. Una dintre deciziile incorecte pe care le-am luat a fost chiar in 2001 la lansarea produselor Dial Telecom, cand am pus niste preturi prea mici. Dupa trei luni a trebuit sa le ridicam. N-a fost usor, dar am facut-o cu succes. N-am pierdut nici un client.

La 38 de ani, in plina activitate, va ganditi sa deveniti fotoreporter pentru National Geographic. De ce fotoreporter si de ce pentru National Geographic?

Acesta este un vechi vis de-al meu. Practic, am crescut cu revistele National Geographic. Intotdeauna m-am simtit foarte aproape de spiritul lor, mi s-a parut ca ceea ce fac ei ca societate, de 120 de ani de cand exista, este remarcabil. Fac o multime de lucruri in sens invers cu lumea hedonista de astazi. De ce fotoreporter? Din dorinta de a fi aproape de natura, de mediul in care cred eu ca ar trebui sa traim.

E ciudat sa aud asta de la un om din IT&C!

Imi plac telecomunicatiile si am ales domeniul IT&C tocmai pentru ca este o provocare continua, dar mie imi plac oamenii. Partea tehnica ramane hobby-ul meu, dar imi plac mai mult oamenii. Visul cu National Geographic m-ar duce mai aproape de oameni. Cred ca in jurul varstei de 45 de ani imi voi pune visul in practica.

Cum va pregatiti materializarea visului?

Am facut cursuri de fotografie si am investit ceva in echipament fotografic acum cativa ani. In ultima vreme, dupa nasterea juniorului meu, fotografia este pusa in asteptare. Principalul obiectiv pe care mi l-am stabilit este ca in urmatorii trei ani sa fac o expeditie impreuna cu National Geographic.

In cei 20 de ani de cand munciti, ati reusit sa faceti avere?

Nu si nici nu mi-am propus neaparat asta. Obiectivul meu este sa duc o viata normala si sa evit spirala vicioasa a acumularii tot mai mari cu pretul de a avea tot mai putin timp sa te bucuri de ceea ce ai acumulat. Eu imi doresc o viata normala, o familie fericita, multe calatorii si sa pot lasa copiilor mei o situatie materiala decenta.

De ce ati urmat cursurile Erisma? Care a fost cel mai mare beneficiu al acestei scoli?

Am aflat de Erisma de la un prieten care tocmai absolvise, la randul lui, aceasta scoala. El m-a vazut vorbind la o emisiune la televizor si probabil ca i-am parut atat de "jalnic", incat mi-a spus ca trebuie sa fac ceva cu nivelul meu de prestatie publica. Glumesc, desigur. Doar mi-a recomandat Erisma, iar ideea m-a cucerit, pentru ca este foarte diferita de ce se intampla in societatea noastra. Uneste medii care altfel nu au contact unele cu celelalte. Interesant este faptul ca se perpetueaza, rezista si se dezvolta.

In general sunteti un "animal" social, participati la viata cetatii, va implicati in actiuni fara miza financiara?

In ultima vreme, am stat mai mult cu familia, din cauza sau datorita celui mic. Ma atrage magnetul acasa foarte repede.

Cum sunteti ca parinte? Cel care aduce banii in casa, dadaca sau partenerul de joaca al copiilor dv.?

Sunt un parinte atent, dar cand vine vorba de joaca, nu exista limite, ne tavalim, facem toate minunile din lume. E greu sa te mentii serios cu fiul meu. Si cu fetita am o relatie minunata. Imi doresc sa le pot da cat mai multa atentie in continuare.

Peste cativa ani o sa-l luati pe fiul dv. la pescuit de stiuca, pentru ca am aflat ca sunteti un impatimit al acestui sport. Ce o sa-i spuneti despre asta? Unde se prinde cel mai bine, in ce sezon, cu ce momeala?

Istoria pescuitului meu la stiuca e una interesanta. M-am nimerit odata la hotelul unor prieteni din Delta, de la Dunavat. Luasem la mine niste "scule", dar total nepotrivite pentru stiuca. Eram un neinitiat. S-a nimerit si o vreme cainoasa: vant, frig, ploaie… "Numai buna de pescuit", au zis prietenii mei. Mi-am luat o lanseta cu varful rupt, ca alta nu aveam, trei "lingurite" si ne-am urcat intr-o barca, sperand ca daca mergem in urma celorlalti, vom nimeri si noi vreun peste. Stiuca este un animal teritorial. Zece metri in jurul locului unde cineva a prins una, nu mai sunt sanse sa mai prinzi. Dar asta nu o stiam atunci. Asa ca eu si prietenul meu, doi fraieri intr-o barca, am "arat" lacul fara sa pescuim ceva. Ba am mai pierdut si o vasla, din cauza vantului. O jumatate de ora ne-am chinuit sa gasim vasla, timp in care ceilalti s-au desprins de noi si i-am pierdut din raza vizuala. In noaptea aceea, am visat numai stiuci. A doua zi, m-am dus singur pe lac si am facut un gest pe care il regret si acum si pe care nu l-am mai facut de-atunci: m-am intors acasa cu 30 de kg de stiuca! Am mers de data aceasta cu un lipovean care radea de mine, dar care m-a si invatat tainele "vanatorii" de stiuca. Pentru ca e mai mult vanatoare decat pescuit. Trebuie aruncat departe firul unditei, in locuri ascunse, cu o momeala de metal care este lingurita (blinker). Vremea n-a fost chiar aliatul meu, din nou batea vantul si ploua in dusmanie, sa nu scoti un caine din casa, dar eu aruncam constiincios la stiuca… La un moment dat, s-a intamplat ceva, nu stiu ce, s-a schimbat vremea, si pestii au inceput sa vina la lanseta mea. A fost momentul meu de glorie pescareasca. De atunci, am mai dat microbul altor trei-patru prieteni, pe care i-am initiat tot cu lanseta mea norocoasa cu varful rupt, care a devenit legenda. Intre timp, mi-am cumparat scule adevarate, sunt profesor! Ma duc de vreo doua ori pe an in Delta la pescuit de stiuca. In noiembrie este cel mai bun sezon. Stiuca musca atunci cand apa e rece, plina de oxigen, aproape de suprafata.

La ce va ganditi cand stati pe balta, cu undita in mana? Cum rezistati in ipostaza aceasta de asteptare, cand, fundamental, sunteti un om de actiune?

Rezist imaginandu-mi ce se intampla sub apa. Cred ca intr-o viata anterioara am fost un animal acvatic. Pentru mine, viata acvatica este fascinanta. Cand eram copil citeam cartile unicul nostru biolog oceanograf, Mihai Bacescu, care avea si un vas de expeditie finantat de Antipa. Visam sa ajung si eu ca el la bariera de corali din Pacificul de Sud. Dar mai tarziu, mi-am dat seama ca am sanse unul la milion sa ajung sa conduc o expeditie, asa ca am ramas la pescuit amator. Cred ca am o fascinatie a apei, am avut intr-o vreme casa plina de acvarii. Cand stau pe malul apei sau cand privesc intr-un acvariu, ma incarc de energie.

Ceva business nu se vede in apa?

Daca o sa am timpul si banii necesari, o sa fac niste ferme piscicole ca cele pe care le-am vazut in Israel. Sunt concepute cu autosustinere, se recicleaza tot si se transforma in energie: un cort in mijlocul desertului. O ferma de mare succes. Ramane in faza de vis, deocamdata.

Florin Furdui

Nascut in data de 3 mai 1970, la Bucuresti, casatorit, doi copii

Experienta:

• din mai 2008, CEO Digital Cable Systems & CEO Dial Telecom
• mai 2001 – martie 2008, Managing Director Dial Telecom Romania
• august 2000 – mai 2001, IT&C Manager ING Group Romania
• ianuarie 1998 – iulie 2000, IT&C Manager – Head Office Nederlanden Romania
• august 1997 – decembrie 1997, IT Project Manager & Business Consultant – Head Office, Nederlanden Romania
• aprilie 1997 – iulie 1997, Business Consultant – Head Office, Nederlanden Romania
• decembrie 1996 – martie 1997, consultant independent in asigurari
• februarie 1997 – noiembrie 1997, IT Manager Albina Bank
• decembrie 1994 – ianuarie 1997, Head of IT – Filiala Bucuresti Branch ARDAF S.A.
• martie 1992 – noiembrie 1994, Head of IT – Filiala Bucuresti, ASIROM S.A.
• septembrie 1991 – februarie 1992, analist programator la BankCoop Bank
• iulie 1988 – august 1991, informatician INFA (Rom Team Xerox) Romania

Studii:

• 1998 – 2000, EMBA ASEBUSS
• 1999, Management Development Program, ING Business School (Amsterdam)
• 1988 – 1994, Universitatea Politehnica Bucuresti, Facultatea de Automatica si Calculatoare, Sectia Software