Care sunt cei mai fericiți angajați?

Dicționarul ne spune că fericirea este „starea de mulțumire intensă și totală determinată îndeosebi de satisfacerea unei năzuințe”. Dacă transpunem această definiție în mediul jobului, atunci automat vorbim despre împlinire profesională, motivare, mulțumire legată de ceea ce lucrăm și tot ce ține de satisfacerea nevoilor unei persoane. Cu alte cuvinte, despre satisfacția profesională.

Conform studiilor Gallup, Indexul satisfacției la locul de muncă, există mai mulți factori pe care trebuie să îi luăm în considerare pentru o stare de bine: career well-being – să îți placă ceea ce faci; social well-being – să ai o relație socială bună și să fii iubit de cei din jur; financial well-being – să-ți gestionezi bine viața economică și să ai resursele necesare; physical well-being – să ai o stare de sănătate foarte bună; community well-being – să simți că faci parte din comunitatea în care lucrezi.

Cum măsori satisfacția profesională?

Satisfacția despre care vorbim are la bază motivația fiecărui angajat în parte și trebuie măsurată individual, deoarece factorii motivaționali diferă de la o persoană la alta, după cum spune Anamaria Buzatu, Consultant APT.
În linii mari, satisfacția profesională poate fi măsurată prin rezultatele obținute la job, un nivel salarial de confort, interacțiunea cu membrii echipei, disponibilitatea de a prelua activități suplimentare și proactivitate, autoevaluarea și feedbackul primit din partea angajatului, respectarea termenelor-limită sau stabilitatea locului de muncă.
Cum se poate, deci, cuantifica satisfacția? Oana Botolan Datki, SEE Managing Partner Consulteam, spune că acest lucru se face prin măsurătorile care există deja în companii (studii de satisfacție, evaluarea performanței, cultura organizațională) și, în plus, prin instrumente care să cuprindă și starea de mulțumire determinată de satisfacerea unei aspirații.

Blue collar

Potrivit sondajului Gallup, care măsoară starea de bine la locul de muncă, joburile blue collar sunt, peste tot în lume, considerate ca având un nivel de satisfacție redus.
Cosmina Noaghea, PhD și psiholog, Senior consultant HART, spune că aceasta este o tendință pe care a observat-o și în studiile de opinie. Astfel, motivele pot fi legate, pe de o parte, de specificul muncii, care nu presupune multă diversitate, autonomie și semnificație și, pe de altă parte, de stilul de leadership. „Există un mit pe care l-am auzit de multe ori, cum că în relația cu blue collars nu funcționează decât un lider «mână-forte», controlul excesiv și frica de pedeapsă”, ne spune Cosmina Noaghea. De asta ceea ce citim noi în răspunsurile pe care le dau angajații din aceste medii arată că acest stil nu duce decât la demotivare, frustrare și nesiguranță, care, pe termen mediu, se văd și în rezultatele financiare ale companiei.

Un alt motiv e legat de condițiile de muncă. „Nivelul de satisfacție în viața profesională este dat atât de perspectiva pe care o are individul asupra activității sale, cât și de dezvoltarea sa personală și emoțională”, spune Anamaria Buzatu.
Astfel, deoarece joburile blue collar sunt mai prost plătite și, mai mult decât atât, poartă adesea urmele stigmatizării sociale, și starea de satisfacție este mai scăzută. Concret, în cazul în care salariul nu asigură un trai decent, atunci nu mai putem vorbi despre o satisfacție profesională, câtă vreme angajații se concentrează pe asigurarea nevoilor de bază (hrană, locuință și alte aspecte administrative). Nivelul salarial coroborat cu insatisfacția față de locul ocupat în societate duce la mai puține zâmbete.
„E mult de discutat pe acest subiect și este firesc să fie greu de ridicat nivelul de satisfacție la blue collar”, remarcă Oana Botolan Datki. Dar, din experiența ei, sunt organizații în care nivelul de satisfacție al lucrătorilor blue collar este foarte ridicat, pur și simplu pentru că acea companie a creat condiții curate, un mediu civilizat, tratament corect și respect.

White collar

În același timp, angajații din zona white collar declară că experimentează mai des stări pozitive la locul de muncă: zâmbete, râsete, fericire. Cei din această zonă au adesea acces la diverse cursuri de dezvoltare profesională și personală, prin intermediul cărora își identifică factorii motivaționali și reușesc astfel să se automotiveze. Mai mult decât atât, schimbarea jobului presupune adesea o evoluție profesională constantă.
De asemenea, nivelul salarial este unul mai confortabil, iar provocările jobului pot să aducă și mulțumire legată de rezultate. Responsabilizarea mai mare vine, deci, la pachet cu diversitatea sarcinilor, autonomie și o mai mare deschidere spre a vedea imaginea de ansamblu și sensul.
„Acestea creează un sentiment de realizare, fiind mai ușor de observat impactul personal”, crede Cosmina Noaghea. Și stilul de leadership poate oferi mai mult feedback constructiv, mai multe oportunități de dezvoltare și o atmosferă de colaborare.

Antreprenorii

Poate fi antreprenoriatul o soluție în găsirea fericirii? „Antreprenoriatul este o soluție minunată pentru oamenii cărora li se potrivește”, punctează Oana Datki. Poate fi potrivit pentru cei care au dorința, energia, determinarea, pasiunea și rezistența să meargă pe acest drum, deoarece antreprenoriatul presupune responsabilitate, riscuri, stres și presiune.

Anamaria Buzatu spune că, din experiența ei, visul tinerilor absolvenți este să-și deschidă o mică afacere. Deși pare simplu la început, antreprenoriatul nu deschide ușa fericirii. Pe de o parte, el este potrivit mai cu seamă persoanelor dinamice, iar, pe de alta, antreprenoriatul aduce cu sine mai multe responsabilități. Nu devii peste noapte om de afaceri, ci devii consultant, contabil, PR, specialist în comunicare, reprezentant de vânzări și femeie de serviciu. În concluzie, antreprenoriatul nu este o soluție spre fericire, însă are potențialul să aducă satisfacții mari, câtă vreme depui eforturi la fel de consistente.

Domeniile predispuse la fericire

Deşi nu putem vorbi la modul general despre joburile care aduc fericirea sau locurile de muncă predispuse la nefericire – pentru că este o chestiune nuanţată şi personală –, sunt câteva trenduri care reies din studiile internaţionale.
De exemplu, lucrul cu publicul este unul dificil şi foarte solicitant. Lucrul cu oamenii, în general, este complicat şi produce stres. Medicina produce stres. Avocatura produce stres. Managementul produce stres. Lucrul cu sume mari de bani în responsabilitate produce stres. Însă şi lucrul cu utilaje poate să producă stres.
Practic, orice asumare de responsabilitate este un stres. „Acesta este însă mai mare sau mai mic în funcţie de tipologia şi profilul psihometric al fiecărui om. Şi eu mai cred că este balansat de nivelul satisfacţiei obţinut – care duce apoi înspre starea de mulţumire intensă determinată de satisfacerea unei aspiraţii”, spune Oana Datki.
Ceea ce contează cel mai mult, independent de domeniu, este să ne alegem rolul care să ne placă şi să ne pună în valoare punctele forte şi compania în care să ne integrăm uşor. Chiar şi în domeniile care, conform studiilor, sunt predispuse la stres există oameni mulţumiţi. La fel cum în cele mai puţin expuse la stres întâlnim oameni nefericiţi.

“Ierarhia nevoilor a lui Maslow se aplică perfect: la nivel de blue collar, unde veniturile acoperă cu greu nevoile de bază (de supraviețuire), cum să vorbim despre satisfacție sau despre fericire? E firesc să fie greu de ridicat nivelul de satisfacție la blue collar. Dar vestea bună este că totuşi se poate” – Oana Botolan Datki, SEE Managing Partner Consulteam

“Întrebarea pentru un antreprenor care are o idee de business este: crede atât de mult în idee și în el încât să considere că merită riscurile și stresul? Sunt oameni mai potriviți pentru antreprenoriat și alții mai pregătiți să fie angajați. Este nevoie și de unii, și de alții” – Cosmina Noaghea, PhD și psiholog, Senior consultant HART

“Satisfacția profesională este dată și de capacitatea fiecăruia de a găsi un rost și un sens în ceea ce face. Cei din zona white collar au adesea acces la diverse cursuri de dezvoltare profesională și personală, prin intermediul cărora își identifică factorii motivaționali și reușesc astfel să se automotiveze” – Anamaria Buzatu, Consultant APT

Articol preluat din numărul 239/iulie-august 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici