Cultura „overworking”: de ce muncim prea mult și ce pierdem
În birouri open-space sau în apartamente transformate în „home office”, pe ecrane luminoase târzii în noapte sau în apeluri Zoom fără sfârșit, se conturează o realitate familiară, dar profund îngrijorătoare: munca excesivă este normă. Într-o epocă în care burn-out-ul e aproape un badge de onoare, iar disponibilitatea non-stop e confundată cu loialitatea, ne pierdem treptat echilibrul, sănătatea și – paradoxal – chiar productivitatea.
Aceasta este cultura „overworking”, o paradigmă a muncii care glorifică epuizarea și ridică la rang de virtute sacrificiul personal în numele performanței.
Când orele suplimentare devin o măsură a valorii personale
Lucrăm mai mult nu pentru că trebuie neapărat, ci pentru că simțim că e „ce trebuie”. În multe organizații, timpul devine moneda simbolică a implicării. Nu contează doar rezultatele, ci și cât de devreme te conectezi și cât de târziu închizi laptopul. Statutul profesional pare să fie direct proporțional cu numărul de mailuri trimise după ora 22:00.
Corina Neagu, fondator DARE – Development Advice & REsources, trainer și consultant în resurse umane, atrage atenția asupra acestei distorsiuni: „Am ajuns să confundăm epuizarea cu succesul. Cultura ‘overworking’ ne premiază pentru cât de târziu închidem laptopul, nu pentru calitatea deciziilor luate. Ne pierdem sănătatea, conexiunile și, ironic, chiar eficiența. Muncim prea mult pentru a demonstra valoare, dar ne sabotăm chiar resursa esențială: energia umană. Poate e timpul să începem să măsurăm performanța prin claritate, prioritizare și echilibru, nu prin orele suplimentare”.
Munca excesivă: între presiune socială și validare internă
Cultura overworking nu este doar o presiune impusă de sus în jos, ci și o formă subtilă de autovalidare. Angajații ajung să se compare între ei prin prisma sacrificiului personal, nu a impactului real. Cine a rămas până târziu? Cine a răspuns la e-mailuri din vacanță? Cine „a tras” cel mai mult?
Această competiție tăcută alimentează un cerc vicios în care odihna devine un lux, iar timpul liber – o vină. Se confundă implicarea cu auto-neglijarea, iar leadershipul cu omniprezența. În realitate, liderii autentici sunt cei care știu să pună limite sănătoase, nu cei care ignoră propriile nevoi.
Ce pierdem când muncim prea mult?
1. Sănătatea fizică și mentală. Burnout-ul nu mai este o excepție, ci o epidemie profesională. Lipsa somnului, stresul cronic și sedentarismul sunt costurile tăcute ale supraîncărcării. Organizațiile încep să plătească aceste prețuri prin absenteism crescut, erori decizionale și fluctuație ridicată de personal.
2. Relațiile personale. Un calendar profesional sufocant înseamnă timp tot mai puțin pentru familie, prieteni sau activități personale. Alienarea socială duce la izolare, scăderea empatiei și, pe termen lung, la diminuarea capacității de a colabora eficient.
3. Creativitatea și eficiența. Paradoxal, munca în exces ucide inovația. Creierul are nevoie de pauze pentru conexiuni creative și pentru rezolvarea problemelor complexe. Orele lungi reduc capacitatea de concentrare, încetinesc procesele cognitive și duc la decizii slabe.
4. Cultura organizațională sănătoasă. Când angajații simt că trebuie să își sacrifice viața personală ca să fie văzuți ca „dedicați”, organizația pierde din încredere, din loialitate autentică și din echilibrul necesar unei performanțe sustenabile.
Schimbarea începe cu redefinirea succesului
Pentru combaterea culturii overworking, companiile trebuie să redefinească succesul. Nu în funcție de orele lucrate, ci în funcție de rezultate relevante, de impactul real asupra businessului și de calitatea colaborării.
Aceasta înseamnă să se încurajeze:
- Pauzele și timpul liber fără vinovăție
- Feedbackul axat pe calitate, nu doar pe viteză
- Limite clare între timpul personal și cel profesional
- Promovarea celor care știu să prioritizeze, nu doar să se suprasolicite
De asemenea, este esențial ca liderii să devină modele de echilibru, nu de sacrificiu continuu. Să arate că performanța nu presupune neapărat epuizare, ci claritate, aliniere și focus.
Cultura overworking ne-a învățat să punem semnul egal între oboseală și valoare profesională. Dar, în realitate, organizațiile care vor avea succes pe termen lung sunt cele care investesc în sustenabilitate umană: în angajați energizați, echilibrați și conștienți de limitele lor.
Este timpul să începem să vedem performanța nu ca pe un sprint epuizant, ci ca pe un maraton bine calibrat. Cu pauze, cu repere clare și, mai ales, cu un ritm uman.
Foto: ID 71942479 ©Antonio Guillem | Dreamstime.com