Cum sa-ti asezi eficacitatea personala
Pentru a pretinde crearea sau imprimarea unei miscari nu este suficient sa dispunem de o sursa de energie. Trebuie ca aceasta din urma sa gaseasca un punct de sprijin, de a carui stabilitate vor depinde forta si precizia de impact dezvoltata.
Cat priveste eficacitatea noastra personala, nu trebuie sa ne scape un amanunt evident: punctul de sprijin se afla chiar in noi insine. Plecand de la aceasta simpla constatare, s-a nascut teoria taburetului. De ce a taburetului? Pentru ca, in forma sa clasica, taburetul inspira trei idei:
- este stabil, cu conditia soliditatii celor trei picioare;
- slabiciunea unui singur picior este suficienta pentru a darama tot ce sustine;
- un taburet bun sugereaza o pozitie asezat stabila, dar putin confortabila, ce nu permite rabatul de la riscuri.
Exista trei elemente cheie ale temeliei profesionale, inconfortabil de mentinut, care presupun o vigilenta constanta.
Primul picior: Responsabilitatea sau constiinta puterii de alegere
Prin responsabilitate se intelege capacitatea de a considera orice situatie ca o rezultanta a ceea ce se zice si se face si de a nu astepta niciodata ca schimbarea sa vina din exterior. Nu este vorba de a filozofa pe marginea locului pe care hazardul il ocupa in realitate, numerosi fiind aceia care au marsat cu talent in acest sens. Sa ramanem pe un plan strict de eficacitate: a fi responsabil inseamna pentru noi sa nu ne lasam prada situatiilor care se ivesc, pastrandu-ne constiinta justa a libertatii de alegere. Responsabilitatea consta in felul in care stii sa stabilesti o putere corecta de alegere si de initiativa, pentru a nu ramane in ipostaza de a te plange.
Al doilea picior: Integritate personala si sinceritate
Profesorul Joel Berger defineste integritatea personala ca pe o imbinare a gandirii, comunicarii si a actiunilor. O coerenta totala intre ceea ce credem, ceea ce gandim, ceea ce comunicam si ceea ce facem. O transparenta perfecta, pe care o numim in mod curent sinceritate. Am fost marcati de o civilizatie in care a spune ceea ce gandesti putea avea consecinte nefaste, iar a face ceea ce vroiai nu era tocmai apanajul unei “bune educatii”.
Copiii din zilele noastre au poate mai multa libertate, dar pe fond putine lucruri s-au schimbat. Suntem judecati de anturaj la fiecare pas pentru felul in care ne exteriorizam. Sinceritatea este un aspect inconfortabil, dar hotarator pentru temelia noastra profesionala.
Al treilea picior: Autonomia de gandire si determinarea personala
“L’homme est un loup pour l’homme” zicea Jean-Jacques Rousseau. Dar el are nevoie de asemenea de om. Pentru un fundament viabil, trebuie sa ne eliberam de minima presiune normativa, de nevoia de a obtine aprobarea anturajului pentru a investi fara rezerve potrivit determinarii noastre. Este ceea ce se numeste autonomie mentala. A avea nevoie de ajutorul normei sau de aprobarea altora este o sursa inepuizabila de destabilizare a intentiilor noastre.
(www.tripole.fr)