De ce angajații pleacă cu adevărat dintr-o companie?

Fluctuația de personal rămâne una dintre cele mai costisitoare și mai provocatoare realități pentru companii. Deși motivele invocate în interviurile de exit variază — salariul, volumul de muncă, oportunități mai bune — în spatele acestor răspunsuri standard se află adesea cauze mai profunde, legate de cultură organizațională, relația cu liderii și lipsa de sens resimțită în activitatea zilnică.

Nu pleacă de la companii, pleacă de la manageri

Unul dintre cele mai citate motive în studiile de resurse umane este relația angajaților cu managerul direct. Potrivit unui studiu Gallup, 75% dintre angajații care pleacă voluntar o fac din cauza șefului lor, nu a companiei în sine. Liderii care exercită un stil autoritar, care nu oferă feedback constructiv sau care creează un mediu lipsit de încredere pot determina pierderea unor angajați valoroși, chiar și în condițiile unei compensații financiare bune.

„Angajații rămân sau pleacă în funcție de cât de respectați, ascultați și valorizați se simt. Cultura nu e un slogan pe perete, ci ceea ce se întâmplă între oameni în fiecare zi”, explică Corina Neagu, fondator DARE (Development Advice & REsources) și specialist în HR strategic.

Lipsa de sens și recunoaștere

În era în care „purpose” a devenit un cuvânt-cheie, oamenii nu mai vor doar un job, ci o misiune. Companiile care nu reușesc să comunice impactul activității angajatului, care nu oferă recunoaștere sau care tratează oamenii ca simple „resurse” riscă să piardă implicarea și, mai devreme sau mai târziu, angajații în sine.

Potrivit raportului State of the Global Workplace 2024 realizat de Gallup, doar 23% dintre angajați la nivel global se declară „implicați activ” în ceea ce fac. Restul funcționează pe pilot automat — sau își caută următoarea oportunitate.

Suprasolicitarea și lipsa echilibrului

Burnout-ul nu este doar o problemă personală, ci un eșec sistemic. Suprasolicitarea, lipsa clarității în sarcini și a limitelor sănătoase dintre muncă și viața personală contribuie semnificativ la decizia de a pleca. De multe ori, angajații nu mai așteaptă să „li se dea” timp, ci pleacă în căutarea unui mediu care înțelege nevoia de echilibru.

Lipsa oportunităților reale de creștere

Trainingurile ocazionale nu sunt suficiente pentru construirea unei culturi a învățării. Angajații care nu văd un traseu clar de dezvoltare, care nu sunt promovați intern sau nu primesc proiecte noi, vor considera că plafonarea este inevitabilă — și vor căuta orizonturi mai largi în altă parte.

Comunicarea ambiguă și lipsa transparenței

Atunci când angajații simt că deciziile „vin de sus”, că nu sunt consultați sau că realitatea internă este cosmetizată, încrederea se erodează. Iar acolo unde nu există încredere, loialitatea este o iluzie. Companiile care nu cultivă comunicarea bidirecțională pierd nu doar idei valoroase, ci și oameni.

Angajații nu pleacă doar pentru o ofertă mai bună sau un salariu mai mare. Ei pleacă din locuri în care nu se simt văzuți, ascultați, respectați. Din organizații unde cultura e doar o etichetă și nu o practică. Adevărata provocare nu este să atragi talente, ci să le păstrezi — iar pentru asta, liderii trebuie să învețe să fie oameni, înainte de toate.

CITEȘTE ȘI: Lidl România inaugurează primul magazin din orașul Aleșd, județul Bihor

Foto: ID 43861305 ©Andrey Popov | Dreamstime.com