Forța de muncă „invizibilă”: peste 220.000 de români doresc să lucreze, dar nu sunt incluși în statisticile clasice ale șomajului

Într-un context economic în continuă transformare, datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS) pentru anul 2024 conturează o imagine complexă a pieței muncii din România. Șomajul clasic este doar o parte a ecuației. Forța de muncă potențială adițională și fenomenul subocupării dezvăluie realități mai nuanțate despre disponibilitatea și implicarea populației în activitatea economică.

Forța de muncă potențială adițională, un rezervor latent de angajați

Unul dintre cele mai relevante aspecte ale studiului INS este creșterea cu 10,5% a forței de muncă potențiale adiționale față de 2023. A atins 223,7 mii persoane în 2024. Această categorie include persoane inactive care fie caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul imediat, fie sunt disponibile, dar nu caută activ un job. Dintre acestea, 214,3 mii persoane erau disponibile să înceapă lucrul, dar nu căutau un loc de muncă. Acest indice înseamnă un raport de 2,6% din populația activă.

„Este esențial să înțelegem că această categorie nu este complet deconectată de la piața muncii – din contră, ea reprezintă un potențial imediat angajabil, dacă ar exista suficiente stimulente și oportunități relevante,” arată datele studiului INS (INS, 2024).

Discrepanțe de gen și mediu

Distribuția acestor persoane evidențiază decalaje semnificative între sexe și mediul de rezidență. Astfel, 139,9 mii femei făceau parte din forța de muncă potențială adițională (comparativ cu 83,8 mii bărbați). La nivel de mediu, ruralul cumula 163,4 mii persoane, față de 60,3 mii în urban. Aceste cifre sugerează că femeile și persoanele din mediul rural sunt subreprezentate în piața muncii activă, deși sunt disponibile să participe.

Subocuparea, o formă ascunsă de subutilizare a forței de muncă

Un alt indicator important este cel al subocupării – persoane care lucrează cu program parțial și doresc să muncească mai mult. În 2024, 87,5 mii de români se aflau în această situație. 1,1% din populația activă, o scădere cu 11,4 mii față de anul anterior.

Diferențele între sexe sunt marcante și aici. 64,7 mii bărbați comparativ cu doar 22,8 mii femei erau considerați subocupați. Totodată, 71,1 mii persoane din mediul rural se încadrau în această categorie. Acest lucru reflectă, din nou, presiunea specifică acestui segment socio-economic.

Șomajul oficial vs realitatea de pe teren

Pe lângă aceste dimensiuni mai puțin vizibile, șomajul BIM (standard) a fost estimat la 451,0 mii persoane în 2024. Cu toate acestea, indicatorul singur nu surprinde întreaga complexitate a pieței muncii. Asta mai ales când este analizat separat de dinamica forței de muncă potențiale sau a subocupării.

„Rata șomajului, deși este cel mai vizibil indicator, nu reflectă integral realitatea. Este esențială o abordare multidimensională care să ia în calcul și alte forme de atașament față de muncă” (INS, 2024).

Anul 2024 a reconfirmat faptul că România are un potențial semnificativ de resurse umane nevalorificate sau subutilizate. Într-un context în care angajatorii reclamă frecvent lipsa forței de muncă, o reconfigurare a politicilor active pe piața muncii ar putea transforma aceste cifre în soluții concrete. Integrarea forței de muncă potențiale și reducerea subocupării ar putea contribui la creșterea sustenabilă a economiei naționale.

CITEȘTE ȘI: INS: Numărul angajărilor este în creștere

Foto: ID 3931439 © Edward J Bock 111 | Dreamstime.com