In jungla pietei muncii, cine nu se transforma moare
Exista si parti bune in situatia prezentata mai sus. In primul rand, aria noastra de experienta s-a largit considerabil, ceea ce ne va fi de folos la momentul „dezghetarii angajarilor“. In al doilea rand, macar nu suntem singuri: niciun sector economic nu a ramas incremenit in proiect, iar obligatia de a invata mult, in timp scurt, s-a rasfrant asupra intregii piete a muncii.
Laura a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti, in 2003. S-a angajat cu cateva luni inainte de a-si da licenta in departamentul juridic al unuia dintre numerosii giganti imobiliari care aparusera deja la acea vreme in Romania. Initial, a vazut in aceasta slujba mai degraba o sursa sigura de venit, decat o vocatie. Dupa ce a semnat pentru urmatorul loc de munca, ca avocat stagiar in cadrul departamentului de real estate al uneia dintre societatile de avocatura cu traditie din Capitala, era deja prezentata clientilor drept „avocat specializat in consultanta imobiliara“. Eticheta care a inceput sa-i placa, mai ales ca, datorita numarului mare de tranzactii de amploare din acea perioada, a cunoscut toate emotiile, stresul si realizarile la care sperase cand a dat la drept. Nu pentru mult timp insa: in decursul a doar cateva luni, s-a trezit cu un numar de proiecte care ar fi putut fi lejer gestionate si de un avocat junior. Iar in septembrie 2008, unul dintre partenerii firmei a anuntat-o ca trebuie sa ia in considerare respecializarea pe un alt domeniu, la alegere: litigii, dreptul muncii sau insolventa si restructurare.
Cu inima stransa, dar constienta ca nu avea de ales, a optat pentru cea de-a doua varianta, „pentru ca, desi nu simteam un interes deoesebit pentru legislatia muncii, stiam ca macar e un domeniu care nu se va perima niciodata si ca era improbabil ca peste doi ani sa vina vreun sef sa-mi spuna ca trebuie sa o iau de la capat pentru ca piata muncii s-a prabusit.“
Sute de avocati s-au aflat, in ultimii ani, in fata unor decizii similare. Asta pentru ca, asa cum comenteaza impactul recesiunii asupra pietei de avocatura, Alina Lefter, partner in cadrul societatii Dragomir si Asociatii, „este suficient sa ne uitam la ce masuri au luat societatile internationale de avocati, ca sa intelegem dimensiunea problemei: reducerea numarului de parteneri, desfiintarea unor departamente care nu mai generau profit, disponibilizarea avocatilor strict specializati in domenii ca real estate, fuziuni si achizitii, IT, media, reorientarea catre domeniile de expertiza viabile in actualele circumstante economice, inchiderea efectiva a unor birouri din tari din Europa de Est si nu numai“.
„Dinamica pietei muncii de astazi nu inseamna doar aparitia de noi profesii, in paralel cu disparitia altora, dar si schimbarea job description-ului, in multe dintre meseriile care au rezistat.“
Aviana Bulgarelli, director, Centrul European pentru Dezvoltarea Formarii Profesionale
Nicio slujba nu mai e ce-a fost
O intreaga tagma profesionala s-a confruntat cu acest tip de schimbari si cu obligatia de a se adapta la nou, de la luna la luna. E vorba de angajatii din mass-media, domeniu in care lucreaza cot la cot tineri pentru care lipsa Internetului ca sursa de informare este de neconceput, cu oameni care si-au inceput cariera alergand de dimineata pana seara dupa stiri exclusive, pe care apoi le scriau cu pixul. Pentru toti insa, transformarile ultimilor ani au fost greu de digerat. Nu degeaba anul trecut Institutul Poynter, probabil cea mai renumita scoala de jurnalism din lume, lansa analiza „200 de momente care au transformat presa din anul 2000 si pana astazi.“
De la aparitia blogurilor, la cea a retelelor sociale si, automat, a relatarilor in timp real, pentru redactarea carora nu e nevoie sa termini vreo facultate de jurnalism (e de ajuns sa ai un smartphone, ceva vocabular si cont pe retele ca Facebook si Twitter si platforme de live blogging), ziaristii au fost nevoiti sa-si reevalueze profesia, iar angajatorii au pretins alinierea imediata la standarde. Adesea, fara niciun sprijin. Potrivit raportului „Jurnalism non-linear: perceptii asupra mediului de instruire in mediul online ale mass-media romanesti“, realizat anul trecut de Centrul pentru Jurnalism Independent si Clubul Roman de Presa, 92% dintre managerii din domeniu doresc ca publicatiile pe care le conduc sa se dezvolte in mediul online, insa trei sferturi dintre ei nu le-au oferit angajatilor cursuri de jurnalism online, aceasta desi 9 din 10 ziaristi au declarat ca si-ar dori sa urmeze asemenea traininguri. Cine nu s-a aliniat la cerinte si-a facut bagajele. In final, din 2008 incoace, presa a fost marcata mai degraba de inchiderea a zeci de titluri si disponibilizarea a sute de oameni, si nu de performante jurnalistice remarcabile.
O transformare similara au suferit doua domenii relativ conexe presei: relatiile publice si advertising-ul. Confruntati cu o scadere masiva a bugetelor (e de ajuns sa amintim ca numai in 2009 piata publicitatii se prabusea cu 50% fata de anul anterior), managerii din publicitate s-au reprofilat rapid spre caile simple si ieftine de obtinere a rezultatelor cerute de clienti. Acesta, desi putini vor recunoaste ca au sacrificat creativitatea pe altarul eficientei. Asa au ajuns oameni care ani de zile aveau in fisa de post intocmirea de sloganuri si mesaje publicitare sa se ocupe de conturile de pe retelele sociale ale unor companii-client care au decis ca, pana la rotunjirea conturilor post-criza, singura investitie pe care o vor mai face in advertising va fi promovarea online.
„Peste noapte, m-am trezit ca din copywriter am devenit PR-ist, iar in loc de brainstorming-uri pentru punerea cap la cap a unor campanii publicitare inventez texte de promovare online pentru clienti“, se plange Andi, copywriter intr-una dintre companiile de media din top 10 autohton. Probabil fost copywriter, pentru ca la inceputul lui iunie a fost anuntat de un posibil transfer la agentia de PR a grupului in care lucreaza. „Mi s-a spus ca ma descurcam bine si ca ma potrivesc mai bine cu relatiile publice decat cu publicitatea“, rade acum amar. Si ia serios in considerare mutarea.
De altfel, PR-ul este unul dintre domeniile care au evoluat cel mai ambitios in criza, iar angajatii care pana mai ieri se ocupau de scrierea comunicatelor de presa si comunicarea interna a clientilor participa acum la proiecte complexe, in care cunostintele de relatii publice se completeaza cu cele de project management, organizare de evenimente si responsabilitate corporativa. „Comunicatorul a devenit o institutie in sine. Pe un fond temeinic de cultura generala, la care nu ai acces imediat prin cautarile pe Google, oamenii de comunicare au nevoie de cunostinte solide de tehnologie a informatiei, de abilitati in administrarea comunitatilor“, descrie rezultatul acestor schimbari Rares Petrisor, presedintele Asociatiei Romane de Relatii Publice. Spune ca „Internetul a schimbat definitiv modelele de comunicare. Nu mai exista campanii fara dimensiunea de social media. Cand «misti» un concept, misti o comunitate. Amplitudinea, deci si rezultatele acestei miscari depind de felul in care te-ai antrenat, de creativitate, de transparenta. Exista o insufletire pe piata de comunicare legata de felul in care se combina regulile comunicarii clasice cu imaginatia si creativitatea fara frontiere permise de mediul 2.0. Ceea ce e nemaipomenit, atat pentru clienti, cat si pentru agentii, atat timp cat stiu sa profite de asta“.
In timp ce angajatii trec prin chinurile adaptarii la noile responsabilitati, sarcina le-a fost ingreunata de schimbarea recenta si radicala a legislatiei muncii. Prin noul Cod, intrat in vigoare la inceputul lunii mai, angajatorii au primit un nou drept, acela de a stabili obiectivele de performanta si criteriile de evaluare ale salariatilor. Pentru angajati, cel mai sumbru scenariu arata cam asa: daca pana acum se mai puteau revolta impotriva noilor sarcini si a volumului de munca mai mari impuse de sefi, pe motiv ca nu erau prevazute in fisa de post semnata la angajare, acum angajatorii au prerogativa de a modifica contractele individuale de munca (la care este anexata si fisa postului) fara negociere cu salariatii. Din fericire pentru subordonati si din pacate pentru companii, avocatii avertizeaza ca lucrurile nu stau chiar asa. Noul act legislativ este atat de confuz in privinta criteriilor si a obiectivelor de performanta incat, daca un angajat concediat in baza acestor criterii stabilite unilateral vrea razbunare in instanta, este foarte posibil sa aiba sanse mari de castig. Cu alte cuvinte, desi a fost anuntata ca una dintre modificarile de capatai incluse in noul Cod al Muncii, impunerea acestor criterii reprezinta, in cazul majoritatii companiilor, doar o formalitate care nu va aduce schimbari nici in fisa de post, nici in regimul de lucru al salariatilor.
