INS: Cea mai mare rată a şomajului se înregistrează în rândul tinerilor

Rata şomajului s-a situat la 4,7%, valoare egală cu cea înregistrată în trimestrul anterior, conform datelor publicate miercuri de Institutul Naţional de Statistică.

Populaţia activă a României era de 8,891 milioane persoane, din care, 8,477 milioane persoane erau ocupate şi 414.000 erau şomeri.

În ceea ce priveşte rata şomajului, pe sexe, ecartul dintre a fost de 1,5 puncte procentuale (5,3% la bărbaţi faţă de 3,8% la femei), iar pe medii rezidenţiale, de 1,2 puncte procentuale (5,3% în mediul rural, faţă de 4,1% în mediul urban).

Pe grupe de vârstă, rata şomajului a atins nivelul cel mai ridicat (16,8%) în rândul tinerilor (15-24 ani).

Specialiştii în Resurse Umane avertizează de ceva vreme asupra faptului că există multe cazuri în care există joburi disponibile pentru tinerii absolvenţi de liceu şi de facultate, însă aceştia nu aplică. Motivul? Nu vor să se angajeze, ci preferă să stea acasă şi să primească ajutorul de şomaj, decât să vină să lucreze. Nici măcar un post part-time nu îi intersează.

Generaţia care nu vrea să lucreze e numită NEET; nu învaţă şi nici nu se află în câmpul muncii.

Psihologul Mirela Horumba explica, într-un interviu acordat Revistei CARIERE, că rezultatul felului în care au fost crescuţi copiii se reflectă fix în comportamentele şi modul lor de gândire, în sensul că lor li se cuvine totul de la sine, fără nici un pic de efort.

"Acesta a fost modelul lor despre lume şi viaţă cu care au fost obişnuiţi, de catre noi, părinții lor. Dacă noi am fost cei care nu le-am creat contexte sănătoase de asumare şi învăţare, ei nu au avut cum să exerseze responsabilitatea şi angajamentul. Aşadar, este previzibilă o astfel de atitudine a tinerei generaţii atâta timp cât au avut doar drepturi şi privilegii, fără responsabilităţi. Întrebarea corectă nu era dacă o sa se întâmple, ci când anume.

Neuroștiințele şi psihologia de astăzi ne arată că lucrurile pot fi îmbunătăţite şi schimbate, însă trebuie o altă abordare din partea părinţilor, care au nevoie să înţeleagă că a fi un părinte bun înseamnă la început a hrăni copilul, apoi a educa spre autonomizare şi ulterior a-l elibera pentru a putea trăi bine cu resursele proprii, pe baza încrederii pe care o are în sine. Este important să creștem și să educăm copiii din preaplinul iubirii noastre, nu să-i folosim pentru a ne umple golurile și deficitele noastre de stimă de sine, spunea psihologul.