Întrebări pe care NU ar trebui să le auzi la interviul de angajare

Potrivit Forbes, există cinci întrebări pe care nu ar trebui să le auzi la un interviu de angajare. Şi ştiu că ai să zâmbeşti când o să afli care sunt pentru că, deşi se consideră că sunt intruzive, mulţi dintre angajatori le folosesc frecvent. Şi ce-ar fi să parezi întrebările delicate de la interviul de angajare cu răspunsuri inteligente?

Atunci când o firmă are nevoie de un prestator de servicii, cere o ofertă în care să fie precizat de cât timp există pe piaţă compania care ar putea furniza aceste servicii, câţi angajaţi are, ce echipamente foloseşte sau ce portofoliu are. În general, sunt cerute date tehnice. Aşa ar trebui să fie şi în cazul interviurilor de angajare. Doar că există practica împământenintă a întrebărilor personale, intruzive.

Iată care sunt cele cinci întrebări pe care nu ar trebui să le auzi la un interviu de angajare şi cum poţi răspunde la ele în mod inteligent:

1. Care este cel mai mare defect al tău?

2. Care este cel mai mic salariu pe care l-ai accepta?

3. Cum vei contribui la acest job, spre deosebire de ceilalţi candidaţi?

4. Cât de mult îţi doreşti acest job?

5. Unde te vezi peste cinci ani?

La un interviu de angajare nimeni nu are dreptul să te chestioneze în legătură cu trăirile sau gândurile tale intime. Iar una dintre cele mai folosite întrebări neadecvate este "care este cel mai mare defect al tău sau cea mai mare slăbiciune?". Niciun angajat de resurse umane nu ar trebui să pună această întrebare, în condiţiile în care este foarte probabil că nu i-ar spune celui din faţa sa care este cel mai mare defect al lui. Este vorba despre o întâlnire business, nu despre o conversaţie pritenească, în cadrul căreia se fac confidenţe. Această întrebare vine din credinţa corporatistă că oricine are defecte şi că trebuie să lucreze pentru a le corecta.

Dacă ai simţul umorului, poţi spune că cel mai mare defect al tău sunt dulciurile. Sau poţi să spui că ai fost atât de preocupat de propriile defecte de-a lungul anilor, încât ai muncit intens ca să le corectezi. Iar
acum vrei doar să devii mai bun. Şi dacă chiar te simţi în formă, răspunde la întrebare cu întrebarea: "Dar al tău?"

O altă întrebare extrem de nepoliticioasă şi neprofesionistă este "care este cel mai salariu pe care l-ai accepta?". Răspunzând la ea rămâi, practic, fără nicio marjă de negociere. Este mai bine să spui care sunt aşteptările tale salariale în acel caz particular, cât de mult vrei, nu cât de puţin accepţi. Sau, dacă te simţi în stare, spune "faceţi-mi o ofertă şi stabilim împreună". Altfel, dacă nu eşti cu adevărat în mare dificultate, nu ar trebui să accepţi să lucrezi pentru un angajator care îţi pune această întrebare.

Întrebarea "cum vei contribui la acest job, spre deosebire de ceilalţi candidaţi?" nu are sens. Nu ai de unde să ştii care sunt ceilalţi candidaţi şi care sunt competenţele lor. De obicei, ea vine la set cu întrebarea "de ce te-ai potrivi acestui job?" şi mulţi dintre candidaţii la anagajare cad în capcana de a spune orice, doar ca să fie pe placul angajatorului. Rămâi moderat şi evită să te lauzi prea mult.

Un răspuns inteligent pe care i l-ai putea oferi intervieviatorului ar fi: "sunteţi în avantaj, pentru că nu îi cunosc pe ceilalţi candidaţi. Dar cred că, dacă în urma conversaţiei noastre de azi nu vă veţi convinge că sunt cea mai potrivită persoană pentru acest job, veţi avea cu siguranţa alţi candidaţi mai buni".

Este greu să găseşti un loc de muncă, piaţa este proastă. Dar un angajator ar trebui să încerce să îţi stârnească interesul. Aşa că, dacă îţi va fi pusă întrebarea "cât de mult îţi doreşti un job?", poţi răspunde întrebând "cât de tare aveţi nevoie de ajutorul meu?".

O variantă mai soft ar fi: "îmi doresc cu siguranţă un loc de muncă într-o companie atât de bună, unde pot învăţa multe, dar sunt prea nou în realaţia cu firma ca să vă pot răspunde mai precis de atât. Mă puteţi, vă rog, ajuta să înţeleg scopul întrebării? Vreţi pe cineva care să caute disperat un job?."

Şi vine şi cireaşa de pe tort, întrebarea pe care ai auzit-o probabil la toate interviurile de angajare: "unde te vezi peste cinci ani?". Nu prea îşi mai are rostul această întrebare, în condiţiile în care majoritatea angajatorilor nu îţi pot garanta că vor mai exista peste cinci ani. Orizontul fiind atât de mare, am putea spune chiar că niciun angajator, oricât de dezvoltată ar fi compania, nu îţi poate garanta acest lucru. Un răspuns elegant: "Peste cinci ani voi face meseria care îmi place, într-o echipă de oameni inteligenţi şi inimoşi. Aici sau în altă parte. Dumneavostră unde vă vedeţi peste cinci ani?".