Joburile estivale, de la bucuria salvării unei vieţi la salarii fabuloase

Sezonul estival se apropie de final, dar pentru persoanele care aleg să aibă locuri de muncă sezoniere, aceasta este una dintre cele mai aglomerate perioade ale anului. Pentru ei, treaba începe odată cu debutul verii şi, în tot acest interval, încearcă să obţină venituri care să îi ajute să îşi plătească facultatea, atunci când se reiau cursurile, majoritatea fiind încă studenţi.

Baywatch de România

Aleargă între valurile mării, dar şi între „valuri de admiraţie“. Sunt tineri, arată perfect, dar sunt şi extrem de antrenaţi. Întorc la fiecare pas privirile şi stârnesc extrem de multă admiraţie din partea noastră atunci când îşi duc la capăt cu bine misiunea – salvarea vieţilor. Salvamarii sunt stăpânii plajelor, în zilele de vară. Stăpânire de sine, abilităţi excelente de înotător şi cunoştinţe de prim-ajutor sunt calităţile necesare unei persoane pentru a lucra pe acest post. Supravegherea unei plaje nu este deloc uşoară: impune foarte multă atenţie şi disciplină.

Salvamarul răspunde de siguranţa persoanelor aflate într-o zonă de înot amenajată, precum marea, piscina sau parcul acvatic. În primul rând, el trebuie să supravegheze zona pe care o are în primire şi să ofere prim-ajutor înotătorilor care întâmpină dificultăţi. Pincipala activitate a unui salvamar este să prevină înecurile sau alte incidente în zona pe care o supraveghează. În plus, educarea şi informarea asupra situaţiei curente, avertizarea asupra pericolelor, interzicerea accesului în apă sau a unei activităţi periculoase, cât şi supravegherea sunt responsabilităţi semnificative ale unui salvamar.

Banii nu compensează salvarea unei vieţi

Adrian Dinu, din Vaslui, are 22 de ani şi este student la Facultatea de Sport din Constanţa. Fost înotător de performanţă, tânărul a vrut să-şi transforme marea pasiune în job şi a ales ca începând cu luna mai până la terminarea sezonului estival să lucreze ca salvamar. Face acest lucru de când avea 17 ani. Deşi nu are un salariu foarte mare, câştigă doar 1 500 de lei pe lună, ţinând cont că-şi pune viaţa permanent în pericol, el se simte împlinit. „Nu este deloc uşor să scoţi o persoană din apă atunci când este în pericol, să vezi că abia mai respiră. Este esenţial să ai o stăpânire de sine formidabilă ca să poţi salva viaţa acelui om, ca să nu mai spun că marea este tot timpul surprinzătoare şi există riscuri chiar şi pentru noi, salvamarii, pe care însă ni le asumăm“, spune Adrian.

Deşi banii câştigaţi în România nu se ridică nici pe departe la nivelul celor obţinuţi în afară, unde meseria de salvamar se plasează la acelaşi nivel cu cea de paramedic, pompier sau poliţist, Adrian afirmă că se simte împlinit cu ceea ce face. „Recunosc că nicio sumă de bani din lumea asta nu-ţi poate oferi satisfacţia pe care o ai atunci când salvezi o viaţă şi mai ales că rămâi în memoria acelui om pentru totdeauna. De aceea, eu spun că fiecare meserie îţi aduce ceva bun, chiar dacă la noi nu banii sunt punctul forte.“

Jobul de salvamar presupune foarte multe sacrificii şi antrenamente. Înaintea începerii fiecărui sezon estival, fiecare salvamar trebuie să urmeze un curs de calificare sau reatestare. „Ne antrenăm foarte mult ca să putem să facem faţă. Să nu mai spun că în Mamaia sunt doar 80 de salvamari şi totuşi stăm bine pentru că pe tot litoralul sunt între 300 şi 350 de salvamari“, mai spune Adrian.

Ce îi displace cel mai mult la ceea ce face? „Mă enervează foarte tare că nu toţi ne iau munca în serios. Sunt fete, doamne care ne văd că arătăm bine şi se prefac că se îneacă… iar noi pierdem timpul cu astfel de situaţii destul de jenante. Se uită la mine şi mă strigă Baywatch de România.“

Această lipsă de respect îl face pe Adrian să se gândească să plece din România. „Mă bate gândul să plec în afară, însă după terminarea studiilor. Să-mi pot practica meseria în cel mai profesionist mod posibil şi să fiu plătit şi tratat conform activităţilor pe care le practic.“

Cursuri gratuite pentru cei care doresc să devină salvamari

Începând cu luna iulie, Asociaţia Naţională a Scafandrilor Profesionişti şi Salvamarilor din România organizează cursuri gratuite de salvamari, în cadrul unui proiect cofinanţat din bani europeni. Astfel, şomerii care doresc o calificare în meseria de salvamar se pot înscrie pe site-ul programului, www.scoaladescafandrisisalvamari.ro. Cursurile vor dura două luni, iar la terminarea lor, şomerii vor obţine o diplomă de calificare certificată de Ministerul Educaţiei.

În cadrul acestui proiect, vor fi recrutaţi şi calificaţi 432 de salvamari pe o perioadă de un an, iar participanţii care nu sunt din oraşul Constanţa vor beneficia de cazare, masă şi le va fi decontat transportul. Mai mult, toţi cursanţii vor primi o indemnizaţie lunară în valoare de aproximativ 850 de lei. Pentru a putea participa la aceste cursuri, cei interesaţi trebuie să fie şomeri şi apţi din punct de vedere medical. De asemenea, în cadrul proiectului, vor fi şi 144 de scafandri calificaţi.

Un instructor de piscine primeşte 400 de euro

Sergiu D., în vârstă de 21 de ani, este instructor de piscine la un hotel de patru stele din Mamaia. Tânărul spune că deşi meseria lui pare nesemnificativă, nu este deloc aşa. „Lumea are impresia că eu sunt aici doar ca să le dau prosoape şi locuri la şezlong. E o părere eronată. Noi avem cursuri de salvamari, de prim-ajutor. Şi noi trebuie să acordăm primul ajutor“, afirmă tânărul.

Sergiu ne-a povestit şi o situaţie mai dificilă cu care s-a confruntat de curând. „În urmă cu câteva zile, un copil care avea doar patru ani a sărit în piscină şi şi-a spart capul. A trebuit să-i acord primul ajutor. Mai rău este că mama a intrat în panică şi nu înţelegea rolul meu. Ea voia să-l ia şi să fugă cu el nu ştiu unde. Dar totul s-a terminat cu bine.“

Unul dintre lucrurile care îl deranjează cel mai tare pe Sergiu este faptul că nimeni nu îi ascultă sfaturile şi din această cauză pot apărea accidente. „Părinţii trebuie să aibă şi ei mai multă grijă de prichindeii lor şi să ţină cont de sfaturile noastre. Cred că i-am spus acelei mame de cel puţin zece ori să nu-şi mai lase copilul să sară aşa pentru că este prea mic, normal că nu m-a ascultat. Ei mă confundă cu îngrijitorul de piscine, adică omul care spală piscina. Este o mare diferenţă. E drept, jobul meu e sezonier, însă mă pregătesc pentru el la fel de mult ca atunci când ar trebui să fac asta tot timpul anului.“

Această stare de fapt îl face pe Sergiu să se gândească să emigreze în SUA. „Eu sunt student la Drept, însă am urmat această facultate pentru că aşa au vrut părinţii mei. După finalizarea cursurilor, vreau să plec în SUA să lucrez acolo ca instructor la o piscină. Acolo voi fi tratat aşa cum trebuie: adică respectat pentru ceea ce fac şi plătit ca atare. Aici, cu nici 400 de euro, nu poţi să fii motivat în mod normal să-ţi faci bine treaba. Însă eu aş fi la fel de profi şi dacă nu mi s-ar plăti leafa deloc.“

Pentru a putea să ocupi un astfel de job trebuie să fii perfect sănătos, să ştii să înoţi şi să acorzi primul ajutor, să poţi lucra în situaţii de criză şi, bineînţeles, că ai nevoie de nişte cursuri speciale.

Un alt lucru care îl deranjază pe Sergiu este faptul că în România eşti mai bine văzut ca jurist sau avocat, decât ca un instructor de piscină care, de multe ori, poate salva vieţi. „În ţările civilizate, cei care salvează vieţi sunt puşi la cel mai înalt nivel. Eu în acest stil vreau să joc… banii sunt mai puţin importanţi, însă nu mi-ar strica nici mie un salariu care să-mi permită să şi trăiesc. “

2 000 de euro pe lună pentru un bucătar

În sezonul estival, nu doar turiştii sunt cei care iau drumul litoralului, ci şi bucătarii. Daniel Luca, din Satu-Mare, are 32 de ani şi este contabil de meserie, însă a renunţat la acest job în favoarea unuia care îi aduce mai multe satisfacţii atât din punct de vedere personal, cât şi financiar.

„Nu sunt angajatul unei companii, sunt freelancer. Am câţiva clienţi cărora le ţin contabilitate. Nu-mi place să am un loc de muncă full-time, dar acum nici nu mi-aş permite acest lucru. Asta pentru că din mai până la sfârşitul sezonului estival lucrez ca bucătar în diverse restaurante de pe litoral. Gătitul este pasiunea mea cea mai mare. Chiar şi iarna când mai prind un contract de câteva luni mai merg să lucrez ca bucătar în străinătate“, afirmă Daniel.

Acesta ne-a povestit de ce a ales să devină bucătar. „Contabilitatea mă plictiseşte de mor, însă fiind împins de la spate de către părinţi, am optat pentru această specializare la facultate. Ca bucătar simţi că eşti viu, eşti creativ, vezi lumea fericită după ce a mâncat ceva delicios şi se linge pe degete. “

Cum a ajuns să lucreze pe litoral? „Ştiam să gătesc, pentru că fac asta şi acasă pentru soţia şi copilul meu, iar în weekenduri mai pregăteam mese şi pentru prieteni, preparatele mele fiind mereu extrem de apreciate. Am făcut şi un curs recunoscut iar un prieten care are un restaurant pe litoral, cu specific internaţional, mi-a spus să vin la el de la 1 mai şi până la finele sezonului, trei zile pe săptămână. Apoi, am fost recomandat şi de alţii care mă chemau când aveau diferite seri cu specific grecesc, italian sau suedez. Când voiau ceva special.“

Trecerea de la jocul cu cifrele din contabilitate la cel cu preparatele culinare îi oferă lui Daniel şi o satisfacţie financiară. „Câştig cel puţin 2 000 de euro pe lună din gătit, dar şi cu serile festive“, conchide acesta.

Chiar dacă uneori partea financiară nu este cea mai motivantă pentru joburi precum salvamar sau instructor de piscină, persoanele care ocupă astfel de poziţii văd tot timpul partea plină a paharului şi, haideţi să recunoaştem, cui nu îi place să îşi petreacă întregul sezon estival la mare?

Articol preluat din Revista Cariere de august. Pentru detalii legate de abonare, click aici