Kurzarbeit, antidot german pentru criza românească

O metodă de lucru solicitată insistent de comunitățile oamenilor de afaceri, contestată de sindicate și acceptată de angajați ca ”răul cel mai mic”, într-o perioadă în care majoritatea businessurilor se administrează sub semnul incertitudinii, Kurzarbeit a mai făcut un pas semnificativ în drumul sinuos de la statutul de propunere/idee la cel de ”bun de pus în practică”.

Săptămâna trecută, Guvernul a acceptat public recomandarea grupurilor de antreprenori și a cuprins sistemul de muncă flexibilă, (cunoscut drept Kurzarbeit) în Planul de relansare economică la capitolul soluții de susţinere a companiilor şi a investiţiilor publice sau private.

Kurzarbeit, o soluție aplicabilă în situații speciale, de criză, a fost utilizată pentru prima dată în Germania, acum mai bine de un secol, apoi în timpul crizei din 2008. Pentru că de fiecare dată a funcționat eficient, Germania a reutilizat-o imediat după apariția pandemiei Covid 19, iar, în virtutea rezultatelor considerate bune, Comisia Europeană a recomandat-o tuturor statelor membre, ca măsură de atenuate a efectelor actualei crize economice.

Concret, acest model de lucru presupune un parteneriat între angajatori, stat și salariaţi, cu avantaje pentru toate părțile implicate: angajații îşi păstrează contractele de muncă şi pot lucra cu timp redus, angajatorii beneficiază de munca lor, însă doar în măsura în care aceasta este necesară, iar statul contribuie, în multe cazuri, cu o sumă care este mai mică decât ajutorul de şomaj pe care l-ar suporta în cazul concedierii.

Conform propunerii din Planul de relansare economică, în România, Guvernul va asigura plata unei indemnizații în valoare de 75% din diferența dintre salariul brut al unui angajat, prevăzut în contractul individual de muncă dinaintea reducerii programului, și salariul brut aferent orelor de muncă efectiv prestate, ca urmare a reducerii programului de lucru.

Măsura se aplică companiilor a căror cifră de afaceri a scăzut cu cel puțin 10% comparativ cu luna similară a anului anterior.

Finanțarea acestei măsuri se va acoperi prin Programul SURE, un instrument european de solidaritate în valoare de 100 de miliarde euro, prin care Comisia vrea să atenueze șocul actualei crize, astfel ca economia UE să fie pregătită să repornească atunci când condițiile vor fi prielnice.

Suma maximă pe care România o poate solicita Comisiei prin Programul SURE este, conform premierului, de până la 5 miliarde euro. Dar asta doar în condițiile în care Ministerul Finanțelor va putea depune garanția de 393 de milioane de euro . Pentru că sumele acordate prin SURE nu sunt din fonduri nerambursabile, ci vin sub forma unui împrumut care, la un moment dat, va trebui restituit.

Implementarea Kurzarbeit va presupune însă modificarea Codului Muncii sau adoptarea unei legi speciale care să permită utilizarea programului flexibil de muncă și să putem beneficia de aceste sume.

Cât de oportună este această măsură, cine pierde/cine câștigă, care sunt avantajele reale, dar și dezavantajele pentru angajat sau angajator, dar și cum ar trebui ea transpusă în legislația românească, astfel încât programul să fie un real ajutor, nu, așa cum se întâmplă deseori cu ideile bune în România, să devină o povară, un purtător de birocrație, acțiuni de control, sancțiuni etc., sunt doar câteva dintre întrebările la care vrem să aflăm un răspuns.

În acest context, Revista CARIERE lansează astăzi dezbaterea ”Kurzarbeit, antidot german pentru criza românească?”, prin intermediul căreia ne dorim să obținem cât mai multe puncte de vedere din partea celor implicați în transpunerea în practică sau direct afectați de implementarea acestei măsuri.

Așadar, fie că sunteți antreprenor, manager, specialist de resurse umane, lider de echipă, de sindicat, ori pur și simplu angajat, dar considerați că opinia dvs este valoroasă și ar trebui împărtășită, nu ezitați să ne scrieți la una dintre adresele de e-mail: [email protected] sau [email protected] . Opiniile dvs vor face subiectul unor articole publicate pe site-ul nostru, scopul acestei campanii fiind acela de a aduna laolaltă idei valoroase, pertinente, care să reliefeze și plusurile, dar și minusurile acestei măsuri

Modelul Kurzarbeit. Dacă da, cum? Dacă nu, ce altceva ar ajuta

Acest model, în care statul acoperă din cheltuielile salariale poate fi aplicat doar firmelor care sunt, ca domeniu de activitate, blocate de criza actuală, sau nu pot funcționa la capacitate maximă. Problema se pune, cum evaluăm, dacă firma este afectată sau nu. Este primul semn de întrebare reliefat de Daniela Necefor, Managing Partner Total Business Solutions, HR Consultancy and Executive Search.

Din punctul ei de vedere, această analiză a domeniilor afectate trebuie făcută urgent și corect: ”Oricum o parte din model – partea în care se lucrează de acasă – a fost implementată foarte rapid și în România la declanșarea crizei. Astfel, angajatori care nu concepeau să se lucreze de acasă s-au adaptat imediat și acum chiar apreciază că productivitatea angajaților este mai mare în lucrul de acasă. În plus, au realizat că pot face saving costuri în cazul în care renunță la o parte din spații, trendul fiind acela de a păstra doar un spațiu pentru meetings”.

Dintre avantajele măsurii, Daniela Necefor a evidențiat: pentru angajații cu copii mici, aflați la vârsta creșei sau școlii primare, acest sistem flexibil poate fi modalitatea ideală de a-ți face profesia, dar și de a fi alături de copii. La dezavantaje a enumerat: lipsa interacțiunii sociale, senzația de izolare, de neimplicare în echipă.

Consultant în resurse umane, Daniela Necefor atenționează însă că legislația noastră, chiar dacă are în vedere work from home, nu este pregătită în totalitate.

”Trebuie mult flexibilizată legislația, din punct de vedere al pontajelor, al măsurilor urmărite în general de Inspectoratul Teritorial de Muncă ( ITM). Trebuie să ținem cont că, în unele joburi, angajații sunt controlați ca timp de muncă online prin programe specifice angajatorului. Dar, sunt situații în care angajatul poate lucra oricând în timpul zilei, nu neapărat în timpul programului obișnuit și nu neapărat legat. În astfel de situații, pontajul ca atare nu își mai are scopul. Pentru că scopul final este acela, pentru angajator, ca proiectele, lucrările angajatului să fie finalizate la timp și corect. Astfel, pontajul ca atare, așa cum îl știm, nu își mai are rostul. Aici legislația trebuie schimbată. Birocrația trebuie dusă spre un minim absolut. Trebuie să fim conștienți că trebuie să avem productivitate și nu freak control. Și aici mă refer atât la angajatori, cât și la legislație”.

Tot ca o atenționare, ea a mai explicat că pentru ușurarea misiunii de restart și pentru a face mai bine față crizei economice și financiare, mediul de afaceri are nevoie din timp de informare asupra măsurilor economice potențial a fi luate, pentru a putea să se repoziționeze, să își refacă strategia de business, forecast-ul și, nu în ultimul rând, strategia de personal. Este nevoie de o comunicare foarte bună, rapidă și corectă, a concluzionat ea.

Dan Ștefan, Managing Partner al firmei Autonom, furnizor național de servicii de mobilitate, consideră doar că sistemul flexibil Kurzarbeit e o idee bună, care va dinamiza piața forței de muncă.

”Este un real ajutor pentru angajator”

Puratos, un grup internațional care oferă o gamă completă de produse inovatoare, materii prime și expertiză practică în brutărie, patiserie și industria ciocolatei, a folosit acest sistem în toate țările în care legislația permite. ”Este un real ajutor pentru angajator, întrucât nu disponibilizează oamenii și păstrează locurile de muncă. În anumite țări, există flexibilitatea de a opta pentru reducerea timpului de lucru cu până la 80%, iar salariile sunt acoperite în mare măsură, în unele țări până la 90% (ex Austria). Sistemul funcționează atât în beneficiul angajatorului cât și al angajatului”, a subliniat Gabriela Beres, Regional Director CEE Puratos.

Evident, în toate țările, implementarea acestui sistem a venit și cu niște obligații. Ca exemplu, angajatorul NU are voie să folosească munca oamenilor mai mult decât a declarat și pentru asta există chiar și controale, așa cum sunt în Belgia, a mai precizat Beres. În plus, legat de transpunerea în legislație, din propria experiență, ea a confirmat că birocrația este mare peste tot: ”Cei care au optat pentru această varianta au completat numeroase formulare și și-au asumat întreagă responsabilitate pentru asta”.

Modelul este sănătos și poate produce rezultate

Modelul german este sănătos și poate fi îmbrățișat, pentru că a funcționat într-un stat recunoscut că fiind unul puternic, atât financiar cât și prin eficiență operațională a structurilor sale, consideră Mihaela Feodorof, Executive Coach & Business Consultant Performanceway.

Din punctul ei de vedere însă, în acest caz, vorbim de un alt tip de relație între stat și companie, anume parteneriatul care se traduce prin suport în condiții neprielnice, astfel încât, la sfârșitul unei perioade dificile, ambele părți să-și poată continua drumul împreună.

”Fiecare parte are rolul său. Angajații, adică membrii societății care au venituri ce se vor regăsi în consum, angajatorii, care rămân bun platnici la statul care-i susține să traverseze contextul nefavorabil, și statul, care își menține puterea prin forța de incluziune a tuturor contributorilor la sistemul de taxe. Ei bine, această relație este întărită de încrederea fiecărei părți în angrenaj”, spune ea.

Iar modul prin care se probează fezabilitatea unui sistem ține de două aspecte:

• încrederea pe care beneficiarul o are în model

• încrederea pe care acesta o are în cel care implementează modelul

Problema este că, în țară noastră, crede ea, unul dintre aspectele semnificative este neîncrederea în stat ca sistem eficient, cât și puterea/capacitatea acestuia împreună cu buna sa intenție de a face lucrurile cum se cuvine. Istoric, suma experiențelor trăite în această relație își pune amprenta.

”Întâmplător, sau nu, știu modelul de la un bun prieten care este de 30 de ani cetățean german. Experiența sa profesională în Germania mi-a arătat că modelul funcționează, probat fiind încă din 2008. Din această perspectivă, știu că încă de la sfârșitul anului trecut anumite companii apelaseră deja la sistemul Kurzarbeit, anticipând o criză economică. Pandemia a fost doar factorul determinant ca acest scenariu să devină peste noapte realitatea tuturor”, e de părere Mihaela Feodorof.

Reducând întreagă analiză la o concluzie, ea susține că modelul este sănătos și poate produce rezultatele scontate în funcție de măiestria și consecvența implementării. ”Din ultimele experiențe rezultate în urmă situației de urgență, statul, în ansamblul său, și-a crescut credibilitatea în modul de operare. Una dintre fațetele leadershipului către care ne îndreptăm atenția este coerența declarațiilor cu acțiunile și efectele promise. Așadar, dacă statul, prin instituțiile abilitate și reprezentanții săi, va crea norme de aplicare realiste și corelate cu forța sa financiară de a susține sistemul (aici matematica nu minte), văd un pas înainte în relația cu contributorii și o șansă, oricât de mică ar fi ea, de a salva multe business-uri private. Să nu uităm că statul are nevoie de contribuțiile acestor companii pentru a funcționa, fiind direct interesat de supraviețuirea a cât mai multor business-uri. Știm însă de ani buni că exercițiul este unul dezechilibrat, întrucât cca 3 mil. de angajați din sistemul privat susțin aproximativ 15 mil. de persoane beneficiare ale sistemului de stat (bugetari, pensionari, elevi și studenți, asistați social). O pondere care ilustrează un mecanism nesănătos. Așadar, implementarea modelului Kurzarbeit merită din plin încercarea, dar cum va fi implementat este aspectul diferențiator între succes și eșec”, a încheiat Feodorof.

Sindicatele avertizează: Kurzarbeit are o problema semnificativă

De cealaltă parte a baricadei, sindicatele nu agrează în totalitate măsura. Într-un articol publicat zilele trecute pe site-ul CARIERE de partenerul nostru media RisCo, Bogdan Hossu, liderul Confederației Sindicale „Cartel Alfa” avertiza că programul de muncă flexibilă Kurzarbeit are o problemă semnificativă: „Este inadmisibil ca, unilateral și discriminatoriu, angajatorul să decidă, în orice moment, schimbarea programului de lucru. Asta înseamnă o distrugere a capacității lui de a realiza o viață socială, familială și de a fi un cetățean normal, care-și desfășoară activitățile ca orice cetățean normal”.

Mai mult, spunea el, angajatul va avea, în final, un salariu mai mic și mai puține sporuri. În plus, proiectul nu vorbește nici de acordarea concediului de odihnă, a tichetelor de masă și de vacanță în aceste perioade cu timp de muncă redus.

Așadar, iată, sunt opinii pro și contra, care arată că, deși măsura este bună, are nevoie de ”șlefuire”, astfel încât, pusă în practică să-și demonstreze eficacitatea și în economia românească. În acest context, considerăm că opiniile, propunerile, comentariile dvs sunt mai mult decât necesare. Le așteptăm, așa cum scriam și mai sus, la adresele de e-mail [email protected] sau [email protected] .

Doar cu sprijinul dvs, putem să aflăm dacă titlul acestei campanii ”Kurzarbeit, antidot german pentru criza românească” are nevoie la final sau nu de semnul întrebării.