Lupta pentru un loc de muncă. De ce nu reușește sistemul de învățământ să producă angajații de care piața muncii are nevoie

Photo by Sam Balye on Unsplash

Perioada pandemiei a fost momentul declanșator pentru ca mulți angajați să își pună problema dacă pot face schimbări în carieră, dacă, ajunși în șomaj, fără niciun venit, vor reuși să o ia de la capăt sau dacă vor reuși cu ușurință să își schimbe jobul cu unul mai sigur. Tot mai mulți europeni se vor confrunta cu instabilitate în carieră, arată un studiu realizat de compania de consultanță în management McKensey, în iunie 2020.

Potrivit acestora, până în 2030, vor rămâne fără loc de muncă 21 de milioane de oameni, iar 94 de milioane va trebui să se recalifice. Cauza principală a acestui dezastru de pe piața muncii va fi dată de faptul că mulți angajatori vor fi nevoiți să își schimbe profesia sau să dobândească noi abilități, pentru că locul de muncă va fi înlocuit de tehnologie.

Cei de la McKensey susțin că există și o rezolvare, dacă fiecare stat din Europa se va asigura că sistemul său de învățământ pregătește angajați care să aibă abilitățile necesare pentru joburi, pentru care chiar există cerere. Cea mai bună soluție, spun analiștii, ar fi crearea de parteneriate între instituțiile de învățământ și angajatori.

Am discutat despre cum va răspunde sistemul de învățământ cerințelor de pe piața muncii, dar și despre parteneriatele dintre școli și firme cu expertul în educație, Cristian Hatu, membru și președinte al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale.

Piața muncii cere schimbarea sistemul de învățământ

Potrivit unui raport al Băncii Mondiale, un adult își schimbă specializarea de 3-4 ori de-a lungul vieții. Tocmai de aceea este nevoie de anumite abilități pentru a putea răspunde cerințelor de pe piața muncii. Cristian Hatu susține că problema “este cum trebuie să procedeze sistemul de educație pentru a le forma elevilor abilități, competențele necesare, astfel ca, după ce devin adulți, să își poată forma rapid o altă specializare”.

Dar și pe piața muncii au avut loc mai multe schimbări. Introducerea automatizării în economie a dus la scăderea numărului de joburi, unde se efectuau munci repetitive. Introducerea inteligenței artificile în multe domenii va duce tot către dispariția unor locuri de muncă. La toate acestea se adaugă și faptul că deja globalizarea a făcut ca diferite activități să se desfășoare cu preponderență în țări din Asia, acolo unde forța de muncă este tot mai ieftină. În țările dezvoltate din Europa, dar și Statele Unite, rămân active pe piața muncii joburi care necesită abilități de un anumit nivel, abilități care te ajută să poți să te specializezi de câte ori este nevoie în viață.

Expertul în educație a făcut referire la un studiu realizat de către World Economic Forum, care prezintă 3 abilități necesare pe piața muncii: gândirea critică, “problem solving” și creativitatea. Expertul mai adaugă încă o abilitate: munca în echipă.

Analfabetismul funcțional – transformă elevul în adult fără job

Dar cine cultivă aceste abilități? Cristian Hatu susține că școala ar trebui să găsească, să propună profesorilor alte metode de predare, prin care să le dezvolte elevilor gândirea critică, spre exemplu. El face și o paralelă între construcția unei clădiri și construirea acestor abilități. “Dacă facem o comparație cu o clădire, care nu este prea grozavă, degeaba astupăm găurile din pereți, pentru că structura de rezistență este distrusă, iar în următoarele zile, vor apărea și mai multe crăpături. Noi trebuie să umblăm la structura de rezistență și atunci, din punctul nostru de vedere, trebuie ca firma să se implice și în demersurile care să schimbe modul în care procedează profesorii la clasă încă din gimnaziu sau chiar din școala primară”.

A ridicat această problemă pentru că sunt companii care au vrut să facă mai mult, nu doar să se implice în niște programe de pregătire ale elevilor din licee tehnologice sau chiar ale studenților, însă rezultatul nu a fost conform așteptărilor. Și-au dat seama că au investit în aceste programe timp, bani, însă elevii nu au dobândit competențele necesare pentru desfășurarea meseriilor pentru care exista cerere. Și asta pentru că, spune președintele Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, elevii și studenții nu au abilitățile de bază pe care să se construiască, deci nu au capacitatea de a gândi structurat, coerent. Acesta a adus în discuție o problemă cu care se confruntă România – alfabetismul funcțional.

Alfabetismul funcțional se produce dacă profesorul nu i-a dezvoltat elevului abilitățile de bază pentru gândirea structurată până la 15 ani. Apoi, această abilitate se recuperează foarte greu. Analfabetismul funcțional arată că o persoană nu poate realiza raționamente simple, pornind de la situații concrete. Iar testele PISA scot la iveală această problemă a sistemului nostru de învățământ. În 2018, 44% dintre elevii români erau analfabeți funcționali. Și cifrele sunt și mai îngrijorătoare dacă luăm în calcul și faptul că aproximativ 16% dintre elevi abandonează școala.

Prima schimbare în educație – metodele active de predare

Expertul în educație, Cristian Hatu, susține că o problemă, care ține în loc formarea acestor abilități despre care vorbește World Economic Forum, este modul de predare, învechit, pasiv. “Un sistem de educație, care rămâne în paradigma veche, nu le dezvoltă elevilor capacitatea de a gândi cu mintea lor când sunt puși într-o situație nouă, să ia decizii, când trebuie să facă ajustări”.

Potrivit acestuia, predarea ar trebui să se facă prin metode active, în care elevul nu mai are rol pasiv, adică doar înregistrator de informații, de cunoaștere, aici profesorul va relua în clasă procesul prin care au trecut cercetătorii când au făcut anumite descoperiri. Deci trecem de la profesorul furnizor de informații, la profesorul care explică un experiment, pentru a le dezvolva elevilor gândirea critică și de a afla ei singuri răspunsul, explicația. Odată cu metoda de predare, e nevoie și de schimbarea programelor școlare.

Cristian Hatu ne-a vorbit despre un experiment realizat de centrul pe care îl conduce care a dus la schimbarea modul în care se predă fizica. Astfel a ridicat o altă problema cu și mai mare trimitere către zona de business. Firmele au ajuns să se plângă pentru că nu mai au specialiști, tinerii fug de anumite domenii, iar, cu toate investițiile în programe, se pare că nu ajung să aibă oamenii necesari pentru locurile de muncă pe care le au libere.

O altă problemă ridicată de președintele Centrului de Evaluare și Analize Educaționale este aceea că sistemul de educație trebuie reformat ca întreg. “E foarte greu să reformezi abilitățile de care au nevoie pentru că nu au pe ce construi, școala nu și-a făcut treaba. (…) Se pot face schimbări la nivel preuniversitar, dar dacă nu se fac și la nivel universitar este o mare problemă. Pot fi elevi cu abilități la un alt nivel, care nu își mai continuă studiile la noi și benficiază alte țări de ei”.

Asta pentru că și elevi, și părinți s-au orientat către alte state în privința educației, din cauza clasamentelor tot mai proaste ale univerisităților de la noi.

Companiile în parteneriatul cu sistemul de educație

Cristian Hatu a ajuns la concluzia că “Nu este suficient ca firmele să investească în cursuri pentru recalificarea angajaților, atâta vreme cât persoanele respective nu au abilitățile de bază, pentru că nu au pe ce construi. Pe de altă parte, nu au capacitatea, abilitatea de a învăța”.

Ce se va întâmpla cu analfabeții funcționali, cu instituțiile de învățământ, care au foarte mulți analfabeți funcționali și care nu reușesc să le construiască gândirea analitică? Expertul în educație este de părere că ei trebuie introduși în diferite cursuri, dar să avem așteptări rezonabile, pentru că va fi nevoie de un efort foarte mare pentru a se vedea diferențe. Dar și pentru a avea un oarecare rezultat este nevoie ca aceștia să aibă totuși autonomie de învățare, pentru a progresa cât de cât.

Firmele ar trebui să nu se oprească doar la programe de studii, nu sunt de ajuns doar niște cursuri de perfecționare, trebuie mers mai departe, la reformarea sistemului de educație, adică la baza formării acestor tineri. Pentru că deja este lipsă acută pe piață muncii de specialiști în diverse domenii, despre care tinerii nu știu mai nimic, pentru că nu li se explică la școală. Odată ce profesorul va veni cu metoda activă de predare, firmele vor veni și ele cu programele lor de formare, și, mai mult ca sigur, în timp, vom vorbi despre o altă situație.

Oferta educațională și cererea de pe piața muncii

Cristian Hatu a observant că nu au probleme în privința cererilor de pe piața muncii absolvenii de Politehnică, acolo este de obicei o relație mai bună cu zona economică, tot felul de parteneriate cu firme care au nevoie de cercetare și deci de colaborarea mediului academic. “Fac masterate pe anumite teme, introduc cursuri, plecând de la ce anume se întâmplă în anumite ramuri economice. Din păcate, nu este aceeași deschidere în zona facultăților care scot profesori, spre exemplu facultățile de matematică, fizică. Aici vorbim de mai mult conservatorism”.

Acesta este de părere că universitățile ar trebui să urmărească traseul absolvenților, pentru a vedea câți dintre ei profesează în domeniul studiat, pentru a vedea de fapt eficiența muncii făcută în timpul facultății de profesor și a investiției în acel student. Dacă sunt mulți absovenți care migează către alte domenii, atunci vorbim despre ineficiență.

Am văzut că există universități care dau absolvenți mai ușor de angajat, însă ce se întâmplă cu aceștia peste câțiva ani, când poate trebuie să se recalifice. Se pare că recalificarea este deja ceva obișnuit, vorbim despre schimbarea specializării de 3-4 ori în viață, dar pentru aceasta este nevoie iarăși de abilități, pentru că adultul va trebui să aibă o altă expertiză, fără însă să mai treacă pragul unei școli. Deci vor putea răspunde acestei mobilități a pieții muncii doar cei care au gândire analitică, lucrează autonom, pot rezolva probleme de o anumită complexitate, iar angajatorul va credita acel angajat care are capacitatea de a se ajusta în timp.