Munca la negru, cea mai mare problemă pe piaţa internaţională a muncii

În raportul "Locuri de muncă, chestiuni sociale în lume", organizaţia Naţiunilor Unite care se ocupă de piaţa muncii (compusă din reprezentanţi ai 185 de ţări din lume) relevă urgenţa tratării problemelor legate de precaritatea locurilor de muncă. Forul de la Geneva a dorit să asigure un tratament egal tuturor celor activi pe piaţa muncii, fie că beneficiază sau nu de securitatea şi protecţia pe care le au formele clasice de muncă.

Este din ce în ce mai greu să se instaureze modelul clasic de muncă, pentru majoritatea celor de pe piaţa muncii, se arată în raport. Această tendinţă de fond este parţial legată şi de dezvoltarea noilor tehnologii. Evoluţia spre relaţii de muncă mai puţin securizate creşte, inclusiv în economiile avansate, unde locurile de muncă autonome, la domiciliu, s-au înmulţit, iar contractele de durată determinată şi program variabil sunt mai numeroase. În ţările emergente, dacă formele mai bine incadrate contractual progresează, munca la negru rămâne foarte larg răspândită. Organizaţia Internaţională a Muncii cere puterilor publice şi partenerilor sociali să extindă formele de protecţie socială.

75% dintre muncitorii din lume sunt într-o situaţie precară

Trei muncitori din patru ne beneficiază de o relaţie de muncă stabilă. Altfel spus, doar un sfert dintre muncitori au un contract de muncă pe durată nedeterminată, cu normă întreagă. Ceilalţi au un contract pe durată determinată, lucrează cu normă redusă, sunt propriul patron sau muncesc la negru.

60% dintre muncitori nu au contract

De contractul de muncă benefiaciază mai puţin de jumătate din muncitori, la nivel global. Cei care nu au, muncesc în economia subterană, în afaceri familiale nedeclarate sau sunt propriul patron.

Sunt 201 milioane de şomeri în lume

Din 2009, rata şomajului a scăzut uşor şi a ajuns la 5,7% pentru bărbaţi şi 6,3% pentru femei. Asta în procente. Pentru că populaţia planetei creşte, sunt cu 30 de milioane mai mulţi şomeri decât la începutul crizei financiare, în 2008, arată raportul. În fiecare an, 40 de milioane de oameni intră pe piaţa muncii.

20% din mâna de lucru participă la mondializare

Organizaţia internaţională a muncii a stabilit că unul din cinci muncitori lucrează într-un lanţ mondial de aprovizionare. Adică participă la fabricarea unui bun sau al unui serviciu repartizat în mai multe ţări. La această mondializare directă a muncii participă astăzi 452 de milioane de muncitori, faţă de 296 de milioane acum 20 de ani. OIM atrage atenţia că aceşti municitori sunt mai productivi, dar nu şi mai bine plătiţi. Altfel spus, în lanţurile de fabricaţie mondiale, partea de valoare adăugată consacrată salariilor scade.

16% dintre muncitorii independenţi au pensie

În ţările bogate, procentul celor care au pensie este foarte aproape de 100%, fie că este vorba despre pensie de stat, fie că este privată. Pe scară mondială, doar 52% dintre angajaţi sunt afiliaţi unui sistem de pensii. Iar în ceea ce priveşte muncitorii independenţi, procentul scade la 16%.

Această mutaţie a formelor de muncă poate părea în contradicţie cu progresul protecţiei sociale în lume, subliniază OIM, pentru că sistemele de pensii sau de asigurări de sănătate depind adesea de sistemele de contribuţii şi cotizaţii salariale. "Ţările emergente, cu un nivel mare muncă la negru, au insoţit această necesitate de o mai bună protecţie socială, pentru a face faţă crizei şi a-şi asigura pârghiile creşterii economice. În acest caz de află Brazilia, China şi ţările din America Latină, Etiopia sau Africa de Sud", a declarat Raymond Torres, director de cercetare la OIM.

Din contră, în Europa s-a redus nivelul de protecţie, atât în cazul locurilor de muncă atipice, cât şi în cazul celor tipice, pentru a fi stimulată creşterea locurilor de muncă, se arată în raport.

"Trebuie să protejăm toate formele de muncă, să ne interesăm de cele 75% dintre locurile de muncă la negru, neglijate şi să nu acceptăm precarizarea masivă, adevărată trapă pentru sărăcie", a consluzionat Raymond Torres.